- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 aprilie 2013
- Stat pârât
- CHE
- Concluzia
- Inadmisibil
Mariani-Bellucci împotriva Elveției
Traducere în română Auto
Reclamantul, dna Ida Mariani-Bellucci, este un național italian, născut în 1949 și locuiește în Biel. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna E. Megévand, un avocat practicant la Berna. La 7 februarie 2008, autoritatea competentă a respins cererea reclamantului de a acorda o pensie de invaliditate (Invalidenrente). La 12 martie 2008, reclamanta a depus o plângere în care a solicitat ca decizia din 7 februarie 2008 să fie anulată și ca ea să fie acordată o pensie de invaliditate. La 28 mai 2009, Curtea Administrativă a Cantonului de Bernă a respins plângerea. La 25 iunie 2009, avocatul reclamantului a informat reclamantul că nu va depune recurs la Curtea Supremă Federală. La 27 iunie 2009, reclamantul, care nu a putut găsi un nou avocat înainte de expirarea termenului de plângere la Curtea Supremă Federală la 28 mai 2009, a depus plângerea personală la Curtea Supremă Federală.
În plângerea sa, ea solicită Curții Supreme Federale să anuleze hotărârea dată de Curtea Administrativă la 28 mai 2009. Ea a susținut, de asemenea, că Curtea Administrativă nu a reușit în mod corect să evalueze dovezile disponibile. La 21 iulie 2009, Curtea Supremă Federală a refuzat să accepte plângerea reclamantului pentru acțiunea ca fiind inadmisibilă. Curtea Supremă Federală a observat că, în temeiul articolului 42 § 1 din Legea Federală privind Curtea Supremă Federală (a se vedea punctul 9 mai jos), petiția juridică a trebuit să conțină cererea de ajutor. În baza jurisprudenței sale, Curtea Supremă Federală a reamintit în continuare că, în general, nu era suficientă pentru a solicita decizia impugnată să fie anulată, dar că petiția trebuie să conțină o cerere cu privire la meritul (matrielist Arrag).
Această cerere de ajutor ar putea fi, de asemenea, conținută în raționarea cererei. Curtea Supremă Federală a considerat că cererea reclamantului de a anula hotărârea Curții Administrative era insuficientă, deoarece nu conținea o declarație privind modul în care instanța ar trebui să decidă în legătură cu fondul. Curtea Supremă Federală a considerat în continuare că raționarea depusă de reclamant nu conține o cerere suficientă cu privire la fondul. Reclamantul nu a reușit complet să prezinte ce fel de beneficii a solicitat (de exemplu, măsurile medicale sau profesionale de reabilitare, respectiv pensia de invaliditate, punctul de plecare și valoarea drepturilor de pensie solicitate). Nu a existat loc pentru stabilirea unui termen adecvat, deoarece acest lucru a fost permis numai în circumstanțele enumerate la art. 42 §§ 5 și 6 din Legea Federală privind Curtea Supremă Federală, care nu se aplică cazului instant de raționare clar insuficientă a cererei.
art. 42 din Legea Federală privind Curtea Supremă Federală (Bundesgesetz über das Bundesgericht), în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „(1) Cererile juridice trebuie depuse într-una dintre limbile oficiale și trebuie să conțină cererea de ajutor, motivele, prin urmare, împreună cu o listă de dovezi și semnătură. (2) Motivele trebuie să conțină succinct argumente cu privire la motivul pentru care actul impugnat este împotriva legii … (5) În cazul lipsei semnării partidului sau reprezentantului său, a competenței avocatului sau a ambarcațiunilor necesare sau în cazul în care nu este permisă reprezentarea, [Curtea Supremă] stabilește un termen adecvat pentru modificare, împreună cu avertizarea că petiția nu va fi luată în considerare altfel.
(6) Ilegibil, necorespunzător, incomprehensiv [și] cereri excesiv de extense și [cereri] care nu sunt prezentate într-o limbă oficială pot fi respinse pentru modificare în același mod… ”
1. The applicant, Ms Ida Mariani-Bellucci, is an Italian national, who was born in 1949 and lives in Biel. She was represented before the Court by Ms E. Megévand, a lawyer practising in Bern.
On 7 February 2008 the competent authority rejected the applicant’s request to be granted a disability pension (Invalidenrente).
On 12 March 2008 the applicant lodged a complaint in which she requested that the decision of 7 February 2008 be quashed and that she be granted a disability pension. On 28 May 2009 the Administrative Court of the Canton of Bern rejected her complaint.
On 25 June 2009 the applicant’s counsel informed the applicant that she would not lodge an appeal with the Federal Supreme Court. She referred to a conversation with the applicant’s daughter in this respect.
On 27 June 2009 the applicant, who had been unable to find new counsel before the expiry of the time-limit for a complaint to the Federal Supreme Court on 28 May 2009, personally lodged her complaint with the Federal Supreme Court. In her complaint she requested the Federal Supreme Court to quash the judgment given by the Administrative Court on 28 May 2009. She submitted that the relevant amount in dispute had been attained as the case concerned social benefits (Sozialversicherungsleistungen) to be granted retroactively as from the year 2002. She further submitted that the Administrative Court had failed correctly to assess the available evidence.
On 21 July 2009 the Federal Supreme Court refused to accept the applicant’s complaint for adjudication as being inadmissible. The Federal Supreme Court observed that under Article 42 § 1 of the Federal Act on the Federal Supreme Court (see paragraph 9, below) the legal petition had to contain the request for relief. Relying on its own case-law, the Federal Supreme Court further recalled that it was, as a rule, not sufficient to request the impugned decision to be quashed, but that the petition had to contain a request on the merits (materieller Antrag). This request for relief could also be contained in the reasoning of the petition.
The Federal Supreme Court considered that the applicant’s request to quash the Administrative Court’s judgment was insufficient, as it did not contain a statement as to how the court should decide on the merits. The Federal Supreme Court further considered that the reasoning submitted by the applicant did not contain a sufficient request on the merits. The applicant had completely failed to submit which sort of benefits she claimed (e.g. medical or professional rehabilitation measures, disability pension, respectively the starting point and the amount of pension rights claimed). There was no room for setting an appropriate time-limit, as this was only permitted under the circumstances enumerated in Article 42 §§ 5 and 6 of the Federal Law on the Federal Supreme Court, which did not apply to the instant case of clearly insufficient reasoning of the petition.
Article 42 of the Federal Law on the Federal Supreme Court (Bundesgesetz über das Bundesgericht), in so far as relevant, reads as follows: “(1) Legal petitions have to be submitted in one of the official languages and have to contain the request for relief, the reasons therefore, together with a list of evidence and the signature. (2) The reasons have to contain succinct submissions as to why the impugned act is against the law… (5) In case of lack of the party’s or its representative’s signature, of the power of attorney or of the required enclosures or in case representation is not permitted, [the Supreme Court] sets an appropriate time-limit for amendment together with the warning that the petition will otherwise not be taken into account. (6) Illegible, inappropriate, incomprehensible [and] excessively extensive petitions and [petitions] which are not submitted in an official language may be rejected for amendment in the same way… ”