PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10226/13 Ramazan Teshtemirovich TERSHIYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 5 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ramazan Tershiyev, este un național rus, care s-a născut în 1961 și îndeplinește condamnarea la închisoare în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl E. Osmanov, avocat practicant în Baku. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul reclamantului este un Chechen care pare să fi sosit în Azerbaidjan în 2009. În iulie 2009, el a fost arestat în timpul încercării de a trece ilegal granița din Azerbaidjan în Rusia împreună cu mai multe alte persoane. La 5 aprilie 2011, Curtea Assize a condamnat reclamantul, împreună cu o serie de alte persoane acuzate, pentru o serie de infracțiuni penale grave comise în Azerbaidjan în 2009, inclusiv, printre altele, crearea unei unități armate organizate ilegale, trecerea la frontieră ilegală, posesia ilegală de arme de foc, explozivi și alte arme, precum și crearea unei rețele de apartamente clandestine în Baku pentru cazare temporară a membrilor unităților armate ilegale care operează în Cecenia. El a fost condamnat la 14 ani de închisoare. Condamnarea a fost susținută de instanțe superioare. Reclamantul îndeplinește în prezent această condamnare în închisoarea nr. 11 din Baku. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului în Rusia și cererea de extrădare Prin decizia din 6 septembrie 2011, un investigator al Departamentului de District Vedeno al Ministerului Internului Federației Ruse („VVR Vedeno”) a instituit o procedură penală împotriva reclamantului în temeiul articolului 208 § 2 (participarea într-o unitate armată care nu este prevăzută de dreptul federal) a Codului Penal al Federației Ruse, cu suspiciune că, în perioada 2000-2007, reclamantul a fost membru activ al unei unități armate ilegale care operează în districtul Vedeno din Cecenia sub comanda lui Khuseyn Gakayev și că el a fost încă membru al acelei unități la momentul instituției procedurii penale. La 10 octombrie 2011, Vedeno ROVD a eliberat un mandat de căutare în ceea ce privește reclamantul ca persoană suspectă. La 26 aprilie 2012, Vedeno ROVD a acuzat oficial reclamantul ca persoană acuzată în temeiul articolului 208 § 2 din Codul Penal al Federației Ruse. La 18 iulie 2012, Vedeno ROVD a eliberat un mandat de căutare internațional în ceea ce privește reclamantul. Prin decizia din 20 iulie 2012, Curtea de District Vedeno a Republicii Chechene a ordonat retragerea reclamantului în custodie. Procedură de extradiție în Azerbaidjan Între timp, în ianuarie 2012, reclamantul a solicitat Oficiului UNHCR Baku cu o cerere de azil (Se pare că, de la începutul anilor 2000, conform unui acord mutual și al unei înțelegeri între UNHCR și guvernul azerigian, prelucrarea cererilor de azil de către persoane provenite din Cecenia a fost separată de procedurile guvernului obișnuit, iar cererile de către membrii acestui grup au fost tratate direct de UNHCR). În septembrie 2012, reclamantul a fost intervievat de reprezentanții UNHCR și cererea sa a fost respinsă. La 24 august 2012, Procurorul General Adjunct al Federației Ruse a solicitat oficial Oficiul Procurorului General al Republicii Azerbaidjanului să extradeze reclamantul în temeiul Convenției CIS privind asistența juridică și relațiile juridice în cazurile civile, familiale și penale („Convenția de la Minsk din 1993”). Ca alternativă la extrădare, în cazul în care extrădarea a fost supusă amânării în temeiul articolului 64 din Convenția de la Minsk din 1993, datorită faptului că reclamantul a îndeplinit o condamnare la închisoare în Azerbaidjan, el solicită „extradarea temporară” a reclamantului pentru o perioadă de trei luni, în scopul de a desfășura măsurile procedurale necesare în cadrul procedurii penale care sunt în așteptare în Rusia. Cererea de extrădare conține o serie de garanții, inclusiv, printre altele că reclamantul ar fi urmărit numai în legătură cu infracțiunea de care a fost acuzat, că nu va fi supus torturii sau maltraturilor și că, în caz de „extradiție temporară”, va fi returnat în Azerbaidjan cel târziu la trei luni după ce va fi predat autorităților rusești de aplicare a legii. Prin decizia din 26 noiembrie 2012, Primul Procuror Adjunct al Republicii Azerbaidjan a acordat cererea de extrădare și a ordonat „extradarea temporară” a reclamantului în Rusia pentru o perioadă de trei luni. Reclamantul, care a avut un avocat, a interpus un recurs împotriva ordinului de extrădare temporară din 26 noiembrie 2012 la Curtea de District Sabayil, argumentând, printre altele, că ar exista un risc grav de a fi torturat sau maltratat de către autoritățile cecene de aplicare a legii dacă ar fi fost extraditat. Prin scrisoarea de anchetă din 17 ianuarie 2013, judecătorul Curții de District Sabayil care se ocupă de acest caz a solicitat Oficiului UNHCR Baku să furnizeze informații cu privire la motivele pe care reclamantul a solicitat statutul de refugiat și dacă o decizie a fost luată de UNHCR în acest sens. Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2013, Oficiul UNHCR Baku a informat judecătorul că cererea de azil a solicitat a fost respinsă de către UNHCR „în primă instanță”, dar că reclamantul a interzis un recurs împotriva deciziei care era în așteptare să fie examinată de UNHCR. Prin urmare, UNHCR „a cerut în mod puternic” că revenirea forțată a reclamantului în Federația Rusă ar trebui să fie „prevenită” până la adoptarea unei decizii finale de către UNHCR în ceea ce privește cererea sa de statut de refugiat. Prin decizia din 24 ianuarie 2013, Curtea de district Sabayil a respins apelul reclamantului împotriva ordinului de extrădare temporară din 26 noiembrie 2012. Curtea a remarcat că, în temeiul dreptului intern sau al instrumentelor internaționale relevante, nu există motive care să excludă extrădarea temporară a reclamantului în Rusia, că cererea de statut de refugiat a fost respinsă de UNHCR și că, prin urmare, în prezent, nu beneficiază de un statut de refugiat, că cererea de extrădare a autorităților ruse furnizează garanții necesare și că nu au fost prezentate instanțelor cu privire la un presupus risc de tortură sau de maltrat. La 28 ianuarie 2013, reclamantul a depus un recurs împotriva prezentei decizii. La 1 februarie 2013, Curtea de Apel a respins recursul, declarând că Curtea de District Sabayil a ajuns la o decizie corectă. Curtea de Apel a tăcut hotărârea lui Baku cu privire la examinarea în așteptare a cererii de azil a UNHCR și cu privire la acuzațiile reclamantului cu privire la riscul de tortură sau de maltrat în țara receptoră. În conformitate cu normele de procedură privind apelurile împotriva hotărârilor autorităților de urmărire penală privind extrădarea, nu se impune niciun recurs împotriva hotărârii Curții de Apel ale lui Baku. Potrivit Guvernului, la 1 martie 2013, reclamantul a fost din nou intervievat de UNHCR în închisoarea nr. 11. În baza articolelor 2 și 13 din Convenție, reclamantul se plâng că, dacă este extraditat Rusiei, există un risc grav că ar fi ucis sau torturat sau maltratat de către autoritățile de aplicare a legii ruse și că nu i-au fost disponibile măsuri eficace în Azerbaidjan în ceea ce privește plângerile sale privind aceste riscuri. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul se plânge că normele procedurale interne privind apelurile împotriva unei ordine de extrădare nu prevăd suficiente garanții procedurale. să fie supusă unui tratament contrar articolelor 2 și 3 din Convenție în cazul în care ordinul de extrădare a fost executat? Înainte de a decide cu privire la extrădarea sa, autoritățile au luat în considerare afirmația reclamantului că ar fi expus la riscul de a fi supus unui tratament inuman dacă ar fi revenit la Federația Rusă? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul art. 3 conform art. 13 din Convenția?
Application no. 10226/13
Ramazan Teshtemirovich TERSHIYEV
against Azerbaijan
lodged on 5 February 2013
The applicant, Mr Ramazan Tershiyev, is a Russian national, who was born in 1961 and is serving a prison sentence in Baku. He is represented before the Court by Mr E. Osmanov, a lawyer practising in Baku.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
A.
Background
The applicant is a Chechen who appears to have arrived in Azerbaijan in 2009. In July 2009 he was arrested while attempting to illegally cross the border from Azerbaijan to Russia together with several other persons.
On 5 April 2011 the Assize Court convicted the applicant, together with a number of other accused persons, of a number of serious criminal offences committed in Azerbaijan in 2009, including
inter alia
creation of an illegal organised armed unit, illegal border crossing, illegal possession of firearms, explosives and other weapons, and creation of a network of clandestine flats in Baku for temporary accommodation of members of illegal armed units operating in Chechnya. He was sentenced to fourteen years’ imprisonment. This conviction was upheld by higher courts. The applicant is currently serving this sentence in Prison No. 11 in Baku.
B.
Criminal proceedings instituted against the applicant in Russia and the extradition request
By a decision of 6 September 2011, an investigator of the Vedeno District Department of the Ministry of Interior of the Russian Federation (“the Vedeno ROVD”) instituted criminal proceedings against the applicant under Article 208 § 2 (participation in an armed unit that is not envisaged by federal law) of the Criminal Code of the Russian Federation, on suspicion that, during the period from 2000 to 2007, the applicant had been an active member of an illegal armed unit operating in the Vedeno District of Chechnya under the command of Khuseyn Gakayev and that he was still a member of that unit at the time of institution of the criminal proceedings.
On 10 October 2011 the Vedeno ROVD issued a search warrant in respect of the applicant as a suspected person.
On 26 April 2012 the Vedeno ROVD formally charged the applicant as an accused person under Article 208 § 2 of the Criminal Code of the Russian Federation.
On 18 July 2012 the Vedeno ROVD issued an international search warrant in respect of the applicant.
By a decision of 20 July 2012, the Vedeno District Court of the Chechen Republic ordered the applicant’s remand in custody.
C.
Extradition proceedings in Azerbaijan
In the meantime, in January 2012 the applicant applied to the UNHCR Baku Office with a request for asylum (It appears that, since the early 2000s, according to a mutual agreement and understanding between UNHCR and the Azerbaijani Government, processing of asylum applications by persons originating from Chechnya was separated from the ordinary Government procedures, and applications by members of this group were dealt with directly by UNHCR). In September 2012 the applicant was interviewed by UNHCR representatives and his application was rejected.
On 24 August 2012 the Deputy Prosecutor General of the Russian Federation formally requested the Prosecutor General’s Office of the Republic of Azerbaijan to extradite the applicant under the CIS Convention on legal assistance and legal relations in civil, family and criminal cases (“the 1993 Minsk Convention”). As an alternative to the extradition, in the event the extradition was subject to postponement under Article 64 of the 1993 Minsk Convention owing to the fact that the applicant was serving a prison sentence in Azerbaijan, he requested the applicant’s “temporary extradition” for a period of three months for the purpose of carrying out necessary procedural steps in the framework of the criminal proceedings pending in Russia.
The extradition request contained a number of assurances, including
inter alia
that the applicant would be prosecuted only in connection with the criminal offence he was charged with, that he would not be subjected to torture or ill-treatment, and that in the event of “temporary extradition” he would be returned to Azerbaijan no later than three months after he was handed over to Russian law-enforcement authorities.
By a decision of 26 November 2012, the First Deputy Prosecutor General of the Republic of Azerbaijan granted the extradition request and ordered the applicant’s “temporary extradition” to Russia for a period of three months.
The applicant, who had a lawyer, lodged an appeal against the temporary extradition order of 26 November 2012 with the Sabayil District Court, arguing
inter alia
that there was a serious risk that he would be tortured or ill-treated by the Chechen law-enforcement authorities if he was extradited.
By an inquiry letter of 17 January 2013, the judge of the Sabayil District Court dealing with the case requested the UNHCR Baku Office to provide information about grounds on which the applicant requested a refugee status and whether any decision had been taken by UNHCR in this respect.
By a letter of 23 January 2013, the UNHCR Baku Office informed the judge that the applicant’s asylum application had been rejected by UNHCR “at first instance”, but that the applicant had lodged an appeal against that decision which was pending consideration by UNHCR. Therefore, UNHCR “strongly requested” that the applicant’s forced return to the Russian Federation should be “prevented” until a final decision is taken by UNHCR in respect of his application for a refugee status.
By a decision of 24 January 2013, the Sabayil District Court rejected the applicant’s appeal against the temporary extradition order of 26 November 2012. The court noted that there were no grounds under the domestic law or the relevant international instruments precluding the applicant’s temporary extradition to Russia, that his request for a refugee status had been rejected by UNHCR and that therefore currently he did not enjoy a refugee status, that the Russian authorities’ extradition request provided necessary assurances, and that no evidence of an alleged risk of torture or ill-treatment had been presented to the court.
On 28 January 2013 the applicant lodged an appeal against this decision.
On 1 February 2013 the Baku Court of Appeal rejected the appeal, finding that the Sabayil District Court had reached a correct decision. The Baku Court of Appeal’s decision was silent as to the pending examination by UNHCR of the applicant’s asylum request and as to the applicant’s allegations concerning the risk of torture or ill-treatment in the receiving country.
In accordance with the procedural rules concerning appeals against prosecution authorities’ decisions concerning extradition, no further appeal lay against the Baku Court of Appeal’s decision.
According to the Government, on 1 March 2013 the applicant was again interviewed by UNHCR in Prison No. 11. His appeal with UNHCR is still pending a final decision.
1.
Relying on Articles 2 and 13 of the Convention, the applicant complains that, if he is extradited to Russia, there is a serious risk that he would be killed or tortured or otherwise ill-treated by the Russian law-enforcement authorities, and that no effective remedies were available to him in Azerbaijan in respect of his complaints concerning those risks.
2.
Relying on Article 1 of Protocol no. 7 to the Convention, the applicant complains that the domestic procedural rules concerning appeals against an extradition order did not provide for sufficient procedural safeguards.
1.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment contrary to Articles 2 and 3 of the Convention if the extradition order were enforced?
2.
Before deciding on his extradition, did the authorities consider the applicant’s claim that he would be exposed to a risk of being subjected to inhuman treatment if returned to the Russian Federation? Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 3, as required by Article 13 of the Convention?