CtEDO 10.04.2013 Auto

TERSHIYEV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
10.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TERSHIYEV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10226/13 Ramazan Teshtemirovich TERSHIYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 5 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ramazan Tershiyev, este un național rus, care s-a născut în 1961 și îndeplinește condamnarea la închisoare în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl E. Osmanov, avocat practicant în Baku. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul reclamantului este un Chechen care pare să fi sosit în Azerbaidjan în 2009. În iulie 2009, el a fost arestat în timpul încercării de a trece ilegal granița din Azerbaidjan în Rusia împreună cu mai multe alte persoane. La 5 aprilie 2011, Curtea Assize a condamnat reclamantul, împreună cu o serie de alte persoane acuzate, pentru o serie de infracțiuni penale grave comise în Azerbaidjan în 2009, inclusiv, printre altele, crearea unei unități armate organizate ilegale, trecerea la frontieră ilegală, posesia ilegală de arme de foc, explozivi și alte arme, precum și crearea unei rețele de apartamente clandestine în Baku pentru cazare temporară a membrilor unităților armate ilegale care operează în Cecenia. El a fost condamnat la 14 ani de închisoare. Condamnarea a fost susținută de instanțe superioare. Reclamantul îndeplinește în prezent această condamnare în închisoarea nr. 11 din Baku. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului în Rusia și cererea de extrădare Prin decizia din 6 septembrie 2011, un investigator al Departamentului de District Vedeno al Ministerului Internului Federației Ruse („VVR Vedeno”) a instituit o procedură penală împotriva reclamantului în temeiul articolului 208 § 2 (participarea într-o unitate armată care nu este prevăzută de dreptul federal) a Codului Penal al Federației Ruse, cu suspiciune că, în perioada 2000-2007, reclamantul a fost membru activ al unei unități armate ilegale care operează în districtul Vedeno din Cecenia sub comanda lui Khuseyn Gakayev și că el a fost încă membru al acelei unități la momentul instituției procedurii penale. La 10 octombrie 2011, Vedeno ROVD a eliberat un mandat de căutare în ceea ce privește reclamantul ca persoană suspectă. La 26 aprilie 2012, Vedeno ROVD a acuzat oficial reclamantul ca persoană acuzată în temeiul articolului 208 § 2 din Codul Penal al Federației Ruse. La 18 iulie 2012, Vedeno ROVD a eliberat un mandat de căutare internațional în ceea ce privește reclamantul. Prin decizia din 20 iulie 2012, Curtea de District Vedeno a Republicii Chechene a ordonat retragerea reclamantului în custodie. Procedură de extradiție în Azerbaidjan Între timp, în ianuarie 2012, reclamantul a solicitat Oficiului UNHCR Baku cu o cerere de azil (Se pare că, de la începutul anilor 2000, conform unui acord mutual și al unei înțelegeri între UNHCR și guvernul azerigian, prelucrarea cererilor de azil de către persoane provenite din Cecenia a fost separată de procedurile guvernului obișnuit, iar cererile de către membrii acestui grup au fost tratate direct de UNHCR). În septembrie 2012, reclamantul a fost intervievat de reprezentanții UNHCR și cererea sa a fost respinsă. La 24 august 2012, Procurorul General Adjunct al Federației Ruse a solicitat oficial Oficiul Procurorului General al Republicii Azerbaidjanului să extradeze reclamantul în temeiul Convenției CIS privind asistența juridică și relațiile juridice în cazurile civile, familiale și penale („Convenția de la Minsk din 1993”). Ca alternativă la extrădare, în cazul în care extrădarea a fost supusă amânării în temeiul articolului 64 din Convenția de la Minsk din 1993, datorită faptului că reclamantul a îndeplinit o condamnare la închisoare în Azerbaidjan, el solicită „extradarea temporară” a reclamantului pentru o perioadă de trei luni, în scopul de a desfășura măsurile procedurale necesare în cadrul procedurii penale care sunt în așteptare în Rusia. Cererea de extrădare conține o serie de garanții, inclusiv, printre altele că reclamantul ar fi urmărit numai în legătură cu infracțiunea de care a fost acuzat, că nu va fi supus torturii sau maltraturilor și că, în caz de „extradiție temporară”, va fi returnat în Azerbaidjan cel târziu la trei luni după ce va fi predat autorităților rusești de aplicare a legii. Prin decizia din 26 noiembrie 2012, Primul Procuror Adjunct al Republicii Azerbaidjan a acordat cererea de extrădare și a ordonat „extradarea temporară” a reclamantului în Rusia pentru o perioadă de trei luni. Reclamantul, care a avut un avocat, a interpus un recurs împotriva ordinului de extrădare temporară din 26 noiembrie 2012 la Curtea de District Sabayil, argumentând, printre altele, că ar exista un risc grav de a fi torturat sau maltratat de către autoritățile cecene de aplicare a legii dacă ar fi fost extraditat. Prin scrisoarea de anchetă din 17 ianuarie 2013, judecătorul Curții de District Sabayil care se ocupă de acest caz a solicitat Oficiului UNHCR Baku să furnizeze informații cu privire la motivele pe care reclamantul a solicitat statutul de refugiat și dacă o decizie a fost luată de UNHCR în acest sens. Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2013, Oficiul UNHCR Baku a informat judecătorul că cererea de azil a solicitat a fost respinsă de către UNHCR „în primă instanță”, dar că reclamantul a interzis un recurs împotriva deciziei care era în așteptare să fie examinată de UNHCR. Prin urmare, UNHCR „a cerut în mod puternic” că revenirea forțată a reclamantului în Federația Rusă ar trebui să fie „prevenită” până la adoptarea unei decizii finale de către UNHCR în ceea ce privește cererea sa de statut de refugiat. Prin decizia din 24 ianuarie 2013, Curtea de district Sabayil a respins apelul reclamantului împotriva ordinului de extrădare temporară din 26 noiembrie 2012. Curtea a remarcat că, în temeiul dreptului intern sau al instrumentelor internaționale relevante, nu există motive care să excludă extrădarea temporară a reclamantului în Rusia, că cererea de statut de refugiat a fost respinsă de UNHCR și că, prin urmare, în prezent, nu beneficiază de un statut de refugiat, că cererea de extrădare a autorităților ruse furnizează garanții necesare și că nu au fost prezentate instanțelor cu privire la un presupus risc de tortură sau de maltrat. La 28 ianuarie 2013, reclamantul a depus un recurs împotriva prezentei decizii. La 1 februarie 2013, Curtea de Apel a respins recursul, declarând că Curtea de District Sabayil a ajuns la o decizie corectă. Curtea de Apel a tăcut hotărârea lui Baku cu privire la examinarea în așteptare a cererii de azil a UNHCR și cu privire la acuzațiile reclamantului cu privire la riscul de tortură sau de maltrat în țara receptoră. În conformitate cu normele de procedură privind apelurile împotriva hotărârilor autorităților de urmărire penală privind extrădarea, nu se impune niciun recurs împotriva hotărârii Curții de Apel ale lui Baku. Potrivit Guvernului, la 1 martie 2013, reclamantul a fost din nou intervievat de UNHCR în închisoarea nr. 11. În baza articolelor 2 și 13 din Convenție, reclamantul se plâng că, dacă este extraditat Rusiei, există un risc grav că ar fi ucis sau torturat sau maltratat de către autoritățile de aplicare a legii ruse și că nu i-au fost disponibile măsuri eficace în Azerbaidjan în ceea ce privește plângerile sale privind aceste riscuri. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul se plânge că normele procedurale interne privind apelurile împotriva unei ordine de extrădare nu prevăd suficiente garanții procedurale. să fie supusă unui tratament contrar articolelor 2 și 3 din Convenție în cazul în care ordinul de extrădare a fost executat? Înainte de a decide cu privire la extrădarea sa, autoritățile au luat în considerare afirmația reclamantului că ar fi expus la riscul de a fi supus unui tratament inuman dacă ar fi revenit la Federația Rusă? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul art. 3 conform art. 13 din Convenția?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă