Woś și alte 6 cauze împotriva Poloniei

Rezoluția CM/ResDH(2013)67 Woś, Kadłuczka, Krosta, Kostka, Belka, Czekień și Szal împotriva Poloniei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Documentul nr. 22860/02”, Hotărârea nr. 08/06/2006, finală pe 08/09/2006, Hotărârea nr. 31438/06 din 02/02/2010, finală pe 02/05/2010 Hotărârea nr. 36137/04 din 02/02/2010, finală pe 02/05/2010 Hotărârea nr. 29334/06, hotărârea nr. 16/02/2010, finală la 16/05/2010 Hotărârea nr. 20870/04, hotărârea nr. 18/05/2010, finală la 18/08/2010 Hotărârea nr. 25168/05, finală la 18/05/2010 Hotărârea nr. 41285/02, hotărârea nr. 18/05/2010, finală la 18/08/2010) (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2013 la a 1169-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în cazurile de mai sus și încălcările stabilite; Amintind obligația statului interesat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație constă, mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte,

în adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârile, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)188E Având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestuia [1] Informații privind măsurile de a se conforma hotărârilor din Woś împotriva grupului Poloniei de cazuri descriere a cazului Woś, cererea nr. 22860/02, hotărârea din 08/06/2006, final la 08/09/2006 Kadłuczka, cererea nr. 31438/06, hotărârea nr. 02/02/2010, finală la 02/05/2010 Krosta, cerere nr. 36137/04, hotărâre la 02/02/2010, finală la 02/05/2010 Kostka, Hotărârea nr. 29334/06, finală la 16/05/2010 Belka, cerere nr. 20870/04,

hotărâre la 18/05/2010, finală la 18/08/2010 Czekień, cerere nr. 25168/05, hotărâre la 18/05/2010, finală la 18/08/2010 Szal, cerere nr. 41285/02, hotărâre din 18/05/2010, finală la 18/08/2010 Informații de bază Aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță (violație la art. 6§1) din cauza lipsei de revizuire judiciară a deciziilor Fundației Poloneză-Germană de Reconciliere făcute cu privire la cererile de compensare a victimelor persecuției naziste, sclavi și forțate de muncă, în conformitate cu două scheme de compensare, stabilite în 1991 și, respectiv, 2000. Primul sistem de compensare a fost înființat în cadrul unui acord din 16/10/1991 între Polonia și Republica Federală Germania.

În cadrul schemei, în noiembrie 1991, Guvernul Polonez a înființat Fundația (Fundația de Reconciliare Poloneză-Germană), a căror mandat era să compenseze victimele persecuției naziste din fondurile plătite de Guvernul Republicii Federale a Germaniei. A doua schemă de compensare a fost stabilită printr-o declarație comună din 17/07/2000 între o serie de țări, inclusiv Polonia, Republica Federală Germania, Statele Unite și Israel, în scopul de a compensa victimele sclave și forțate de muncă. Fundația poloneză-germană de reconciliare a distribuit plăți de compensare sclavilor și forțați. În acest grup de cazuri, reclamanții încearcă să pună cont de deciziile luate de organele Fundației. Curtea Administrativă Supremă a decis că instanța administrativă nu are competența de a revizui aceste decizii.

În plus, în temeiul jurisprudenței Curții Supreme, așa cum s-a constatat în momentul material, dreptul la atribuirea de către Fundație nu era o chestiune de drept civil și nici instanțele naționale de jurisdicție generală nu erau competente pentru a face față cererilor de drept. Curtea Europeană a susținut că acțiunile Fundației, în ceea ce privește ambele scheme de compensare, au implicat responsabilitatea statului polonez și că dreptul de a aplica Fundației pentru compensare este un drept civil în sensul articolului 6§1 din Convenție. Cu toate acestea, a susținut că decizia Fundației nu s-au putut considera organisme, Comisia de verificare și Comisia de verificare a apelului, drept tribunale în sensul articolului 6§1, având în vedere, în special, faptul că membrii acestora au fost desemnați și respinși de Consiliul de administrație și, respectiv, de Consiliul de supraveghere al Fundației.

În consecință, prin excluderea tuturor revizuirii judiciare a deciziilor acestor consilii în cazuri individuale, instanța internă a părăsit reclamanții fără posibilitatea de a le reexamina de către un tribunal, în conformitate cu art. 6§1 din Convenție. Curtea Europeană a acordat reclamanților cu satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele nemateriale (nu doar satisfacția acordată în cazurile Krosta și Kadłuczka). Curtea Europeană a confirmat că înainte de 27/06/2007 (rezoluția Curții Supreme, a se vedea mai jos în descrierea măsurilor generale) nu s-a stabilit disponibilitatea revizuirii judiciare în ceea ce privește deciziile Fundației. După rezoluția Curții Supreme din 27/06/2007, reclamanții au putut contesta deciziile Fundației de reconciliare poloneză-germană în fața instanțelor de competență generală.

Aplicarea rezoluției permițând reclamanților să solicite revizuirea judiciară a deciziilor Fundației în fața instanțelor de competență generală a fost confirmată în practică, în cazul inițiat de procurorul public în numele unuia dintre solicitanți (Walentyna Belka), contestand refuzul de a acorda compensația financiară în temeiul celui de-al doilea sistem de compensare (a se vedea măsurile generale de mai jos pentru mai multe detalii). În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură individuală. Măsuri generale Curtea Supremă, în rezoluția sa din 27/06/2007, răspunde la o întrebare cu privire la punctul de drept din partea Ombudsmanului Polonez în cauza nr. III CZP 152/06, a susținut că instanțele de competență generală au competența în cazul în care un reclamant – din cauza unei decizii nefavorabile de către Fundația de Reconciliare Poloneză-Germană – caută o plată de la Fundație în ceea ce privește persecuția nazistă.

Curtea Supremă a revizuit practicile existente și a susținut că plângerile împotriva Fundației Poloneze în ceea ce privește persecuția nazistă sunt reclamații civile în sens oficial. Această poziție a fost confirmată în continuare de Tribunalul Constituțional Polonez, în decizia sa de 14 Noiembrie 2007. Tribunalul Constituțional, hotărând asupra inadmisibilității cererii depuse de unul dintre reclamanți - dl Stanisław Kostka, a constatat că nu a obținut o „decizie finală” în sensul art. 79 din Constituție, deoarece a acuzat în mod greșit instanțele administrative și nu instanțelor de competență generală de a urmări recursul împotriva unei decizii ale „Polonezului” Fundația Reconcilierii Germane.

Asistența financiară din fondurile contribuționate de Guvernul Republicii Federale a Germaniei, pe baza acordului din 16 octombrie 1991, a fost acordată până în iunie 2002, prin Rezoluția nr. 11/2002 din 7 iunie 2002, Consiliul de Supraveghere al Fundației a încheiat plățile în cadrul primului sistem de compensare, fondurile guvernului german au fost epuizate. Începând cu 30 septembrie 2006, așa-numitul al doilea sistem de compensare, instituit în cadrul declarației comune din 17 iulie 2000, și-a încetat exploatarea. Hotărârea Woś a fost tradusă și publicată pe site-ul Ministerului Justiției, a fost, de asemenea, difuzată către președinții instanțelor de recurs. A fost, de asemenea, publicată în Buletinul publicat de Biroul de Informații din Varșovia al Consiliului Europei (nr. 2006/III) cu comentariul „Forța obligatorie a hotărârii în cazul Woś pentru instanțe interne”.

În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură generală. Concluzii statului care răspunde Guvernul consideră că alte măsuri individuale nu sunt necesare în acest caz și că măsurile generale adoptate, în special modificările legislative, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului vor fi suficiente pentru a concluziona că Polonia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește încălcarea articolului 6 § 1 din convenție. [1] Informații transmise de autoritățile poloneze la 20 februarie 2013.

Resolution CM/ResDH(2013)67 Woś, Kadłuczka, Krosta, Kostka, Belka, Czekień and Szal against Poland Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 22860/02, judgment of 08/06/2006, final on 08/09/2006 Application No. 31438/06, judgment of 02/02/2010, final on 02/05/2010 Application No. 36137/04, judgment of 02/02/2010, final on 02/05/2010 Application No. 29334/06, judgment of 16/02/2010, final on 16/05/2010 Application No. 20870/04, judgment of 18/05/2010, final on 18/08/2010 Application No. 25168/05, judgment of 18/05/2010, final on 18/08/2010 Application No. 41285/02, judgment of 18/05/2010, final on 18/08/2010) (Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2013 at the 1169th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in the above cases and to the violations established; Recalling the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by all final judgments in cases to which it is party and that this obligation entails,

over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation; Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgments including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2013)188E ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination thereof.

A ction report [1] Information about the measures to comply with the judgments in the Woś against Poland group of cases Case description Woś, Application No. 22860/02, judgment of 08/06/2006, final on 08/09/2006 Kadłuczka, Application No. 31438/06, judgment of 02/02/2010, final on 02/05/2010 Krosta, Application No. 36137/04, judgment of 02/02/2010, final on 02/05/2010 Kostka, Application No. 29334/06, judgment of 16/02/2010, final on 16/05/2010 Belka, Application No. 20870/04, judgment of 18/05/2010, final on 18/08/2010 Czekień, Application No. 25168/05, judgment of 18/05/2010, final on 18/08/2010 Szal, Application No. 41285/02, judgment of 18/05/2010, final on 18/08/2010 Background information These cases concern a violation of the applicants’ right of access to a court (violation of Article 6§1) due to the lack of judicial review of decisions of the Polish-German Reconciliation Foundation made on the claims to compensate victims of Nazi persecution, slave and forced labour, under two compensation schemes, established in 1991 and 2000 respectively.

The first compensation scheme was set up under an agreement of 16/10/1991 between Poland and the Federal Republic of Germany. Under the scheme, in November 1991, the Polish Government set up the Foundation (the Polish-German Reconciliation Foundation), the remit of which was to compensate victims of Nazi persecution from funds paid by the Government of the Federal Republic of Germany. The second compensation scheme was established by a joint statement of 17/07/2000 between a number of countries, including Poland, the Federal Republic of Germany, the United States and Israel with the aim to compensate victims of slave and forced labour. The Polish-German Reconciliation Foundation distributed compensation payments to slave and forced labourers.

In this group of cases the applicants were trying to challenge decisions taken by the Foundation`s bodies. The Supreme Administrative Court ruled that the administrative courts did not have jurisdiction to review such decisions. Moreover, under the Supreme Court’s case law, as it stood at the material time, the right to awards by the Foundation was not a civil law matter and the domestic courts of general jurisdiction were not competent to deal with entitlement claims either. The European Court held that the Foundation’s actions, in respect of both compensation schemes, engaged the responsibility of the Polish State and that the right to apply to the Foundation for compensation was a civil right for the purposes of Article 6§1 of the Convention.

However, it held that the Foundation’s decision ‑ making bodies, the Verification Commission and Appeal Verification Commission, could not be regarded as tribunals for purposes of Article 6§1 in view, in particular, of the fact that their members were appointed and dismissed by the Foundation’s Management Board and Supervisory Board respectively. In consequence, by ruling out all judicial review of these boards’ decisions in individual cases, the domestic courts had left the applicants with no possibility of having them reviewed by a tribunal, as required by Article 6§1 of the Convention. Individual measures The European Court awarded applicants with just satisfaction in respect of non-material damage (no just satisfaction granted in cases Krosta and Kadłuczka).

The European Court confirmed that prior to 27/06/2007 (resolution of the Supreme Court, see below in description of general measures) the availability of judicial review in respect of the Foundation’s decisions had not been established. After the Supreme Court’s resolution of 27/06/2007, the applicants were able to challenge decisions of the Polish-German Reconciliation Foundation before courts of general competence. The application of the resolution enabling the applicants to apply for judicial review of the Foundation’s decisions before courts of general competence was confirmed in practice, in the case initiated by the public prosecutor on behalf of one of the applicants (Walentyna Belka), challenging a refusal to award her financial compensation under the second compensation scheme (see general measures below for more detail).

In these circumstances, no other individual measure appears necessary. General measures The Supreme Court, in its resolution of 27/06/2007, answering a question on point of law from the Polish Ombudsman in the Case No. III CZP 152/06, held that the courts of general competence have jurisdiction in the case where a claimant – due to an unfavourable decision by the Polish-German Reconciliation Foundation – was seeking a payment from the Foundation in respect of Nazi persecution. The Supreme Court revisited the existing practice and held that claims against the Polish Foundation in respect of Nazi persecution were civil claims in formal sense.

This position was further confirmed by the Polish Constitutional Tribunal, in its decision of 14 November 2007. The Constitutional Tribunal, ruling on inadmissibility of the application filed by one of the applicants – Mr Stanisław Kostka, found that he had not obtained a “final decision” within the meaning of Article 79 of the Constitution, since he had mistakenly seized the administrative courts and not the courts of general competence to pursue his appeal against a decision of the “Polish ‑ German Reconciliation” Foundation. The financial assistance from funds contributed by the Government of the Federal Republic of Germany on the basis of the agreement of 16 October 1991 were awarded until June 2002. By Resolution No. 11/2002 of 7 June 2002, the Supervisory Board of the Foundation concluded payments under the first compensation scheme, the funds from the German Government having been exhausted.

As of 30 September 2006, the so ‑ called second compensation scheme, established under joint statement of 17 July 2000, ceased its operation. Woś judgment was translated and published on the website of the Ministry of Justice, it was also disseminated to the presidents of the courts of appeal. It was also published in the Bulletin published by the Warsaw Information Office of the Council of Europe (no. 2006/III) with commentary “The binding force of the judgment in the Woś case for domestic courts”. In these circumstances, no other general measure appears necessary.

Conclusions of the responding State The government considers that further individual measures are not necessary in the present case and that the general measures adopted, in particular legislative changes, publication and dissemination of the judgment of the European Court of Human Rights will be sufficient to conclude that Poland has complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention in respect to the breach of Article 6 § 1 of the Convention. [1] Information submitted by the Polish authorities on 20 February 2013.