- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 mai 2013
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
Savenkova împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU SAVENKOVA v. UKRAINE (Declarația nr. 4469/07) HOTĂRÂREA Această hotărâre a fost rectificat la 20 iunie 2013 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții STRASBOURG 2 mai 2013 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Savenkova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, Președintele, André Potocki, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 9 aprilie 2013, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 4469/07) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, dna Lyudmyla Ivanivna Savenkova („reclamantul”), la 5 decembrie 2006. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat cel mai recent de agentul lor, dl N. Kulchytskyy, al Ministerului Justiției.
La 23 noiembrie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1939 și trăiește în Kharkiv. În noiembrie 1997, reclamantul a instituit o procedură civilă în Curtea de District Kyivskyy din Kharkiv („Curtea de District”) împotriva vecinului său, dna G., care a contestat dreptul ei de a folosi o parcelă de teren. La 9 februarie 1999, dna G. a depus o contra-reclamație, susținând că are astfel de drepturi. La 29 iunie 2006, în urma unei remiteri ale cauzei la instanța de primă instanță pentru examinarea proaspătă, procedurile au fost încheiate printr-o hotărâre finală a Curții Supreme împotriva reclamantului. În cursul procedurii au fost efectuate șase examene tehnice legistice la cererile părților.
COMPLAINTE RELATIVE CU PENTRU ÎNTREGEREA PROCEDIMENTELOR ȘI CERCA DE REMEDIE DOMESTICE EFECTIVE ÎN CARE RESPECTĂ Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „templă rațională” și că nu are nici un remediu intern eficace în acest sens. Ea se bazează pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, care au citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, cu toate că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 10. Guvernul a contestat acest argument care a afirmat că cazul a fost complicat de numărul de examinări de experți și că părțile au contribuit, de asemenea, la durata generală a procedurii prin diferitele lor acțiuni procedurale.
11. Acțiunea, care a început la 20 noiembrie 1997 și s-a încheiat la 29 iunie 2006, a durat aproximativ opt ani și șapte luni pentru trei niveluri de competență. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 litera (a) din Convenție, și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie să fie declarate admisibile. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII).
14. În ceea ce privește faptele prezentului caz, Curtea remarcă că procedurile privind un litigiu teritorial în care nu există o complexitate specifică pot fi discernate. Chiar dacă examinarea cauzei ar putea fi fost complicată de șase examinări de experți, Curtea reamintește că este de competența unei instanțe să decidă dacă trebuie sau nu să solicite consiliere externă (a se vedea Dulskiy c. Ucraina) , nr. 61679/00, § 71, 1 iunie 2006). În ceea ce privește conduita părților, Curtea recunoaște că au contribuit oarecum la durata procedurii. Cu toate acestea, Curtea consideră că comportamentul reclamantului nu poate justifica singur durata generală a procedurii. 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că autoritățile de stat își asumă responsabilitatea principală pentru lungimea excesivă a procedurii în acest caz.
16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. art. 13 din Convenția 18. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 13 din Convenție, declarând că actuala legislație ucraineană nu oferă un remediu pentru plângeri privind durata procedurii (a se vedea Efimenko c. Ucraina) , nr. 55870/00, 18 iulie 2006). În cazul în cauză, Curtea nu constată niciun motiv să se îndepărteze de această jurisprudență.
19. În consecință, s-a constatat și o încălcare a articolului 13. II. ALTE COMPLAINTE 20. Referindu-se la art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a mai plângut că instanța se bazase pe rapoartele de experți care nu au fost favorabile pentru ea. De asemenea, ea se plângea de o presupusă încălcare a drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție. 21. Având în vedere materialele în posesia sa, Curtea constată că plângerile reclamantului nu dezvăluie nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite să se facă numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 24. Reclamantul a solicitat 8.700 (hryvnia ucraineană) UAש [1] în ceea ce privește pecuniarul și 50.000 UAש [2] în ceea ce privește prejudiciile morale. 25. Guvernul a contestat aceste afirmații. 26. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație.
Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. În mod echitabil, aceasta își acordă 2.000 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 27. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 5,698.90 UAH [3] pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. În special, ea a furnizat chitanțe pentru cheltuielile de corespondență și de traducere efectuate în fața Curții la valoarea de 158,25 UAH [4] și, respectiv, 710,00 UAH [5]. 28. Guvernul a contestat cererile pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor și autorităților interne, precum și unele cereri în ceea ce privește cheltuielile de corespondență suportate în fața Curții, au lăsat chestiunea la discreția Curții.
29. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne și consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 76 EUR pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
plângerile prevăzute la art. 6 § 1 și 13 din Convenție privind durata procedurilor și lipsa unor măsuri eficace admisibile în acest sens și a restului cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; depune că a existat o încălcare a art. 13 din Convenție; deține literele (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 2000 EUR (2 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 76 EUR (septizeci și șase euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus [6], la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale; Rezultatul cererii de satisfacție a reclamantului.
Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 2 mai 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului [1] În jur de 4,386 EUR. [3] Aproximativ 500 EUR. [4] În jur de 14, EUR [5] În jur de 62 EUR. Rectificat la 20 iunie 2013: textul a fost pe suma de mai sus
FIFTH SECTION
CASE OF SAVENKOVA v. UKRAINE (Application no. 4469/07) JUDGMENT This judgement was rectified on 20 June 2013 under Rule 81 of the Rules of Court STRASBOURG 2 May 2013 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Savenkova v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, André Potocki, Aleš Pejchal, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 9 April 2013, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 4469/07) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Ms Lyudmyla Ivanivna Savenkova (“the applicant”), on 5 December 2006.
The Ukrainian Government (“the Government”) were most recently represented by their Agent, Mr N. Kulchytskyy, of the Ministry of Justice.
On 23 November 2010 the application was communicated to the Government. THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. The applicant was born in 1939 and lives in Kharkiv.
In November 1997 the applicant instituted civil proceedings in the Kyivskyy District Court of Kharkiv (“the District Court”) against her neighbour, Ms. G., disputing her right to use a plot of land.
On 9 February 1999 Ms G. lodged a counterclaim, alleging that she was so entitled..
On 29 June 2006, following one remittal of the case to the first-instance court for fresh examination, the proceedings were completed by a final ruling of the Supreme Court finding against the applicant.
In the course of proceedings six forensic technical examinations were conducted at the parties’ requests. THE LAW I. COMPLAINTS CONCERNING THE LENGTH OF THE PROCEEDINGS AND THE LACK OF EFFECTIVE DOMESTIC REMEDIES IN THAT RESPECT
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that she had no effective domestic remedy in that regard. She relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”
The Government contested that argument stating that the case had been complicated by the number of the expert examinations and that the parties had also contributed to the overall length of the proceedings by their various procedural actions.
The proceedings, which began on 20 November 1997 and ended on 29 June 2006, lasted for around eight years and seven months for three levels of jurisdiction. A. Admissibility
The Court notes that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits 1. Article 6 § 1 of the Convention
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
Turning to the facts of the present case, the Court notes that the proceedings concerned a land dispute in which no particular complexity is discernable. Even though the case examination might have been complicated by six expert examinations, the Court recalls that it is within the competence of a court to decide whether or not to seek outside advice (see Dulskiy v. Ukraine , no. 61679/00, § 71, 1 June 2006). As to the conduct of the parties, the Court acknowledges that they somewhat contributed to the length of the proceedings. The Court however considers that the applicant’s conduct alone cannot justify the overall length of the proceedings.
In the light of the foregoing, the Court concludes that the State authorities bear the primary responsibility for the excessive length of the proceedings in the present case.
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see Frydlender , cited above).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a breach of Article 6 § 1. 2. Article 13 of the Convention
The Court has frequently found violations of Article 13 of the Convention, stating that the current Ukrainian legislation does not provide a remedy for complaints concerning the length of proceedings (see Efimenko v. Ukraine , no. 55870/00, 18 July 2006). In the present case the Court finds no reason to depart from that case-law.
There has accordingly also been a breach of Article 13. II.
OTHER COMPLAINTS
20. Referring to Article 6 § 1 of the Convention, the applicant further complained that the courts had relied on expert reports which were unfavourable for her. She also complained about an alleged infringement of her property rights under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention.
In the light of the materials in its possession, the Court finds that the applicant’s complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
It follows that this part of the application must be declared inadmissible as manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
23. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed 8,700 (Ukrainian hryvnias) UAН [1] in respect of pecuniary and 50,000 UAН [2] in respect of non-pecuniary damage.
The Government contested these claims.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, the Court considers that the applicant must have sustained non-pecuniary damage. Ruling on an equitable basis, it awards her EUR 2,000 under that head. B. Costs and expenses
The applicant also claimed 5,698.90 UAH [3] for the costs and expenses incurred before the domestic courts and the Court. In particular, she provided receipts for correspondence and translation expenses incurred before the Court to the amount of 158,25 UAH [4] and 710,00 UAH [5] , respectively.
The Government contested claims for the costs and expenses incurred before the domestic courts and authorities as well as some claims in respect of the correspondence expenses incurred before the Court, left the matter to the Court’s discretion.
Regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court rejects the claim for costs and expenses in the domestic proceedings and considers it reasonable to award the sum of EUR 76 for the proceedings before the Court. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the complaints under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention concerning the length of proceedings and the lack of effective remedies in that respect admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 2,000 (two thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 76 (seventy-six euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts [6] at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 2 May 2013, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stephen Phillips Angelika Nußberger Deputy Registrar President [1] . Around EUR 763. [2] . Around EUR 4,386. [3] . Around EUR 500. [4] . Around EUR 14. [5] . Around EUR 62. 1. Rectified on 20 June 2013 : the text was « on the above amount ».