Secțiunea a doua Cerere nr. 2828/10 Bruno BELLOMONTA împotriva Italiei introdusă la 28 aprilie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Bruno Bellomonte, este un resortisant italian născut în 1949 și rezident în Sassari. El este reprezentat în fața Curții de către domnul S Crisci, avocat la Roma. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost acuzat de a face parte dintr-un grup terorist din jurul stangului. Prin ordonanta din 5 iunie 2009, judecătorul de investigatii preliminare de la Roma a dispus plasarea la închisoarea provizorie a acestuia. Reclamantul a fost arestat la 10 iunie 2009. El a fost reținut în penitenciarul Roma până la 25 iulie 2009 și plasat sub regimul de supraveghere de înaltă calitate (denumit în continuare "ASS2"). Deținuții supuși acestui regim sunt plasați într-o celulă individuală, nu au nici un contact cu alți prizonieri și nu sunt autorizați la colocviuri de scurtă durată. Petrecerea a fost redusă la 10 minute pe zi din cauza lipsei unui loc disponibil. În această privință, reclamantul a observat că fereastra mică care ar fi permis să-și desfacă celula a fost condamnată și nu i s-a permis să asculte înregistrările interceptărilor telefonice care constituiau o parte din indiciile aflate în sarcina sa. La 25 iulie 2009, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Catanzaro, declarând că acest transfer a avut ca efect limitarea contactelor sale cu soția sa, M.T., cu reședința în Sardinia, și cu consiliile sale, având în vedere dificultățile logistice și de călătorie. T. a fost obligată să facă o călătorie de două zile și să solicite concediu; ea nu a putut vizita reclamantul decât o singură dată pe lună. La 10 iulie 2009, în apropierea transferului său la Catanzaro, reclamantul a solicitat să fie plasat într-un penitenciar situat în Sardinia sau, în absența acestuia, la Roma. El a subliniat că termenii unui protocol de întelegere ) prevăzut între Ministerul Justiției și regiunea autonomă Sardinia (a se vedea mai jos, în temeiul dreptului intern relevant, în continuare), deținuții care locuiesc în Sardinia ar fi trebuit să-și ispășească pedeapsa într-o închisoare situată pe insulă. Prin nota din 9 iulie 2009, departamentul pentru administrarea penitenciarelor din Ministerul Justiției (denumit în continuare DAP) În conformitate cu informațiile furnizate de persoana interesată la 21 aprilie 2010, la acea dată, examinarea nu a fost efectuată. La 11 martie 2010, reclamantul a solicitat din nou să fie transferat în Sardinia sau la Roma. Printr-o notă din 16 martie 2010, DAP și-a confirmat respingerea cererii reclamantului, constatând că deciziile privind plasarea deținuților erau de competența și că administrația trebuia să aleagă pentru fiecare dintre ei cea mai adecvată cale de atac. Accesul la documentele referitoare la aceste decizii era exclus prin Decretul ministerial nr. 115 din 1996. Reclamantul precizează că, în timpul detenției sale, orice comunicare între el și avocații săi a fost deschisă și citită și a fost aplicată o viză de cenzură; acesta a produs două scrisori din 13 noiembrie 2009 și 21 aprilie 2010 care purtau o astfel de viză, printr-o hotărâre din 21 noiembrie 2011, al cărei text a fost depus la grefa din 3 noiembrie 2011. În februarie 2012, tribunalul din Roma l-a relaxat pe reclamant, având în vedere lipsa unor fapte delicvente, și a ordonat eliberarea sa imediat. Dreptul intern relevant în temeiul articolului 42 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 354 din 26 iulie 1975, transferurile deținuților sunt ordonate din motive de securitate, pentru cerințele institutului penitenciar, din motive de justiție, sănătate, școlarizare și din motive familiale. Deve essere favorito il criterio di destinare soggetti in istituti prosimi alla residenza delle famiglie Protocolul de înțelegere prevede la 7 februarie 2006 între Ministerul Justiției și regiunea autonomă Sardinia prevede angajamentul Ministerului de Finanțe de a promova plasarea în penitenciare situate în Sardinia a deținuților de origine sardă sau care își au reședința pe insulă sau care au interese pe teritoriul din Sardinia, ținând seama în special de locul de reședință al familiilor acestora. Printr-o deliberări din 22 mai 2007, Consiliul Regional din Sardinia, observând că mulți prizonieri din Sardinia erau reținuți în afara insulei, a invitat Comisia Regională (Giunta Regionale) să intervină la Ministerul Justiției, printre altele, pentru a elimina discriminarea gravă împotriva deținuților din GRIFS. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție la penitenciarul din Roma și de supunerea acestuia la regimul AS2. Invocând art. 6 alin. (2) și (8) din Convenție, reclamantul afirmă că supunerea sa la regimul AS2 se referă la o anticipare a pedepsei și la o interferență nejustificată cu dreptul său la respectarea vieții sale private și de familie și subliniază că transferul său la penitenciarul Catanzaro are de facto limitarea contactelor cu soția sa și faptul că corespondența sa cu sfaturile sale a fost deschisă și citită. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la o instanță pentru a contesta supunerea sa la regimul AS2 și transferul său la penitenciarul Catanzaro. El subliniază faptul că este vorba despre decizii care intră în puterea discreționară a administrației și, prin urmare, sunt supuse unui control jurisdicțional. RĂSPUNSURI LA GUVERNARE art. 3 din Convenție Reclamantul, a fost supus regimului de supraveghere de înaltă calitate, așa-numitul "AS2" și penitenciarului Catanzaro? În caz contrar și în măsura în care doleanțele sale se referă la aplicarea acestui regim, a fost depusă cererea în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție? Având în vedere aplicarea acestui regim și starea de sănătate a reclamantului, acesta din urmă a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Guvernul este invitat să furnizeze orice informații relevante privind starea de sănătate a reclamantului și îngrijirea care i-au fost administrate în timpul detenției.art. 8 din convenție Controlul corespondenței reclamantului cu consultanța sa a fost prevăzut de lege și necesar, în sensul art. 8 alin. (2) din Convenție Transferul reclamantului la Penitenciarul Catanzaro, în special având în vedere dificultățile pe care acest lucru le-a generat pentru vizitele soției sale În sensul articolului 8 alineatul (2), părțile sunt invitate să furnizeze orice informații relevante cu privire la natura și forța obligatorie a protocolului de acord încheiat între Ministerul Justiției și regiunea autonomă Sardinia la 7 februarie 2006. Supunerea reclamantului la regimul de detenție AS2 și transferul acestuia la penitenciarul Catanzaro, se referă la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, în special, Enea c. Italia [GC], nr. 74912/01, § 97-107, 17 septembrie 2009)? Presupunând că art. 6 este aplicabil, reclamantul dispunea de o cale de atac judiciară pentru a contesta supunerea sa la regimul de detenție AS2 și transferul său la penitenciarul Catanzaro În caz contrar, a existat o încălcare a dreptului de a avea acces la o instanță în materie civilă, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție art. 5 alineatul (3) din convenție Durata detenției provizorii a reclamantului a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție?
Requête n
o
28298/10
Bruno BELLOMONTE
contre l’Italie
introduite le 28 avril 2010
Le requérant, M. Bruno Bellomonte, est un ressortissant italien né en 1949 et résidant à Sassari. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant fut accusé de faire partie d’un groupe terroriste d’extrême gauche. Par une ordonnance du 5 juin 2009, le juge des investigations préliminaires de Rome ordonna le placement de l’intéressé en détention provisoire. Le requérant fut arrêté le 10 juin 2009.
Il fut emprisonné au pénitencier de Rome jusqu’au 25 juillet 2009 et placé sous le régime de «
haute surveillance
» (ci-après, le « régime
AS2
»). Les détenus soumis à ce régime sont placés dans une cellule individuelle, n’ont aucun contact avec d’autres prisonniers
et ne sont pas autorisés à des colloques «
extraordinaires
». La promenade était réduite à 10 minutes par jour faute de place disponible
; ceci obligeait le requérant à rester dans sa cellule avec un manque de lumière et des difficultés de respiration dues à la chaleur. A cet égard, le requérant observe que la petite fenêtre qui aurait permis d’aérer sa cellule avait été condamnée. Il ne lui était pas permis d’écouter les enregistrements des écoutes téléphoniques qui constituaient une partie des indices à sa charge.
Le 25 juillet 2009, le requérant fut transféré au pénitencier de Catanzaro. Il allègue que ce transfert a eu pour effet de limiter ses contacts avec son épouse, M
me
T., résidant en Sardaigne, et ses conseils, vu les difficultés logistiques et de déplacement. N’existant pas de vols directs entre la Sardaigne et Catanzaro, M
me
; elle ne put rendre visite au requérant qu’une seule fois par mois.
Le 10 juillet 2009, à proximité de son transfert à Catanzaro, le requérant avait demandé d’être placé dans un pénitencier situé en Sardaigne ou, à défaut, à Rome. Il souligna qu’aux termes d’un «
protocole d’entente
» (
protocollo d’intesa
) stipulé entre le ministère de la Justice et la région autonome de la Sardaigne (voir ci-après, sous le «
droit interne pertinent
»), les détenus résidant en Sardaigne auraient dû purger leur peine dans une prison située sur l’île.
Par une note du 9 juillet 2009, le département pour l’administration des pénitenciers du ministère de la Justice (ci-après, le «
DAP
») avait informé le requérant que sa demande ne pouvait être accueillie pour des «
raisons d’opportunité liées à la gestion des pénitenciers
» (
per motivi di opportunità penitenziaria
).
En octobre 2009, le requérant demanda d’effectuer un test médical «
sous effort
». Selon les informations fournies par l’intéressé le 21 avril 2010, à cette date ledit examen n’avait pas été accompli.
Le 11 mars 2010, le requérant demanda à nouveau d’être transféré en Sardaigne ou à Rome.
Par une note du 16 mars 2010, le DAP confirma son rejet de la demande du requérant. Il observa que les décisions concernant le placement des détenus ressortaient du pouvoir et devoir de l’administration de choisir pour chacun d’entre eux l’assignation la plus convenable. L’accès aux documents relatifs à ces décisions était exclu par le décret ministériel n
o
115 de 1996.
Le requérant expose que pendant sa détention, toute communication entre lui et ses avocats a été ouverte et lue, et un visa de censure y a été apposé. Il a produit deux courriers des 13 novembre 2009 et 21 avril 2010 portant un tel visa.
Par un arrêt du 21 novembre 2011, dont le texte fut déposé au greffe le 3
février 2012, la cour d’assises de Rome relaxa le requérant, vu l’absence de faits délictueux, et ordonna sa libération sur-le-champ.
B.
Le droit interne pertinent
Aux termes de l’article 42 §§ 1 et 2 de la loi n
o
354 du 26 juillet 1975, les transferts des détenus sont ordonnés pour des raisons de sécurité, pour les exigences de l’institut pénitencier, pour des raisons de justice, de santé, de scolarisation et pour des raisons familiales. En décidant des transferts, l’administration doit s’inspirer au critère de destiner les détenus dans des pénitenciers proches du lieu de résidence de leurs familles (
deve essere favorito il criterio di destinare soggetti in istituti prossimi alla residenza delle famiglie
).
Le protocole d’entente
stipulé le 7 février 2006 entre le ministère de la Justice et la région autonome de la Sardaigne prévoit l’engagement du ministère à favoriser le placement dans des pénitenciers situés en Sardaigne des détenus d’origine sarde ou résidant sur l’île ou ayant des intérêts dans le territoire sarde, compte tenu notamment du lieu de résidence de leurs familles.
Par une délibération du 22 mai 2007, le Conseil régional de la Sardaigne, notant que de nombreux prisonniers sardes étaient détenus en dehors de l’île, invita la commission régionale (
Giunta regionale
) à intervenir auprès du ministère de la Justice afin, entre autres, d’«
éliminer la grave discrimination contre le détenus sardes
».
1.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention au pénitencier de Rome et de sa soumission au régime AS2.
2.
Invoquant les articles 6 § 2 et 8 de la Convention, le requérant allègue que sa soumission au régime AS2 s’analyse en une anticipation de peine et en une ingérence injustifiée avec son droit au respect de sa vie privée et familiale. Il souligne que son transfert au pénitencier de Catanzaro a
de facto
limité les contacts avec son épouse et que sa correspondance avec ses conseils a été ouverte et lue.
3.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir eu accès à un tribunal pour contester sa soumission au régime AS2 et son transfert au pénitencier de Catanzaro. Il souligne qu’il s’agit de décisions rentrant dans le pouvoir discrétionnaire de l’administration, et donc soustraites à un contrôle juridictionnel.
A.
Article 3 de la Convention
1.
Le requérant, a-t-il été soumis au régime de «
haute surveillance
» dit «
AS2
» également au pénitencier de Catanzaro
? Dans la négative et dans la mesure où ses doléances portent sur l’application de ce régime, la requête a-t-elle été introduite dans le délai de six mois prévu à l’article 35 § 1 de la Convention
?
2.
Compte tenu de l’application de ce régime et de l’état de santé du requérant, ce dernier a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des peines ou traitements inhumains ou dégradants
?
Le Gouvernement est invité à fournir toute information pertinente quant à l’état de santé du requérant et aux soins qui lui ont été administrés pendant sa détention.
B.
Article 8 de la Convention
1.
Le contrôle de la correspondance du requérant avec ses conseils était-il prévu par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention
?
2.
Le transfert du requérant au pénitencier de Catanzaro, s’analyse-t-il en une atteinte au droit de l’intéressé au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, compte tenu notamment des difficultés que ceci a entraîné pour les visites de son épouse
?
3.
Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2
?
Les parties sont invitées à fournir toute information pertinente quant à la nature et à la force contraignante du protocole d’entente
stipulé le 7
février 2006 entre le ministère de la Justice et la région autonome de la Sardaigne.
C.
Article 6 § 1 de la Convention
1.
La soumission du requérant au régime de détention AS2 et son transfert au pénitencier de Catanzaro, portaient-elles sur des «
contestations sur ses droits et obligations de caractère civil
» aux termes de l’article 6 § 1 de la Convention
(voir, en particulier,
Enea c. Italie
[GC], n
o
74912/01, §§
97-107, 17
septembre 2009) ?
2.
À supposer que l’article 6 soit applicable, le requérant, disposait-il d’un recours juridictionnel pour contester sa soumission au régime de détention AS2 et son transfert au pénitencier de Catanzaro
?
3.
Dans la négative, y a-t-il eu violation du droit de l’intéressé d’avoir accès à un tribunal en matière civile, tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention
?
D.
Article 5 § 3 de la Convention
La longueur de la détention provisoire subie par le requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article 5 § 3 de la Convention
?