CtEDO 07.05.2013 Auto

CUTEAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.05.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CUTEAN v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 53150/12 Vasile Emilian CUTEAN împotriva României depusă la 3 august 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vasile Emilian Cutean, este un național român, care s-a născut în 1965. El este în prezent reținut în închisoarea Jilava. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Chiriță, un avocat practicant în Cluj Napoca. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului De la 29 noiembrie 2002 la 20 decembrie 2004, reclamantul a fost desemnat la postul de Secretar de Stat pentru Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 („Secretariatul de Stat”), printr-o decizie a Primului Ministru român. La 7 decembrie 2002, reclamantul și-a delegat în calitatea de președinte al Asociației Revoluționare „Club 22” (“Asociația”) viciului Președintele organizației respective ca urmare a numării la postul de secretar de stat. Conform acordului semnat la aceeași dată, el nu și-a delegat dreptul de semnătură în bancă și alte sarcini de extremă importanță pentru organizație și membrii săi, care urmau să fie determinate prin acord reciproc la o dată ulterioră. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 25 mai 2005, Curtea de Conturi a Românei ( Curtea de Conturi ) a examinat raportul produs după inspecția documentelor financiare și a activității secretariatului de stat pentru anul 2004. că, deși reclamantul a fost concediat de la postul său la 20 decembrie 2004, el a continuat chiar și după data respectivă să semneze și să ordone plăți în numele secretariatului de stat. Prin utilizarea ilegală a competenței sale de a comanda plățile, el a aprobat finanțarea Asociației cu 2.907.902.590 lei român (ROL) (aproximativ 75.190 euro (EUR)) din fonduri publice ca ajutor pentru acoperirea taxelor de închiriere și de utilitate suportate de Asociație, în absența, între altele, a unui acord legal cu respectiva asociere. În consecință, acesta a făcut trimitere cauzei Curții de Apel din București și Biroul Procurorului Public atașat Curții de Casație pentru a investiga răspunderea administrativă și penală a reclamantului, respectiv. La 25 ianuarie 2006, Departamentul Național de Anticorupție a deschis proceduri penale împotriva reclamantului pentru utilizarea influenței sale și a informațiilor nepublice pentru obținerea unor câștiguri materiale nemeritate pentru el sau pentru alții. care, la 21 și 22 decembrie 2004, reclamantul, deși a fost deja revocat din postul său de secretar de stat, a autorizat plăți de aproximativ 75 000 EUR din contul Secretariatului la contul Asociației la care a fost președinte. Nu a fost semnat niciun acord legal obligatoriu între cele două organizații și, deși el nu a fost înregistrat ca chiriaș, reclamantul a domiciliat în clădirea ocupată de birourile Asociației. La o dată neespecificată, Departamentul Național Anticorrupție a inculpat reclamantul pentru utilizarea influenței sale și a informațiilor nepublice pentru obținerea unor câștigări materiale nemeritate pentru el sau pentru alții și-a trimis cazul la judecată. La auzul din 1 noiembrie 2006, Curtea de Casație a auzit reclamantul în ceea ce privește acuzațiile aduse împotriva lui. În audierile din 29 noiembrie 2006, 21 februarie, 21 martie, 23 aprilie și 26 septembrie 2007, Curtea de casă a auzit martorii în acest caz. Prin hotărârea interlocutivă din 12 ianuarie 2009, Curtea de Casație a adresat Tribunalului de District din București, având în vedere că mandatul reclamantului în calitate de membru al Parlamentului român a expirat și că Curtea de Casație nu mai era competentă să examineze cazul său. Prin hotărârea din 15 iunie 2009, Curtea de District din București a condamnat reclamantul pentru utilizarea influenței sale și a informațiilor nepublice pentru obținerea unor câștiguri materiale nemeritate pentru el sau pentru alții pe baza documentelor, a unor dovezi de experți și a dovezilor de testimonizare și a condamnat-o la cinci ani de închisoare. Prin hotărârea din 1 aprilie 2011, Curtea de județul București, după examinarea argumentelor și argumentelor reclamantei, a respins apelul său ca fiind nefondat. Reclamantul și martorii nu au fost auziți direct de Curtea de județ. Reclamantul a apelat la punctele de drept (reclamații ) împotriva hotărârii. Fără a furniza informații suplimentare în ceea ce privește identitatea lor sau dacă acestea fac parte din grupul auzit de Curtea de Casație, reclamantul a susținut în fața Curții că instanțele din prima și a doua instanță nu au furnizat motive pentru respingerea declarațiilor de douăzeci de martori Nu există dovezi în dosarul în care a contestat presupusele hotărâri ale instanțelor respective. Prin o hotărâre finală din 7 februarie 2012, după examinarea argumentelor și argumentelor reclamantei pentru recursul său în privința punctelor de drept și fără a-l auzi sau martorilor, Curtea de Apel a respins-o ca fiind nefondată. Reclamantul a depus un apel de anulare (concursatie în Anulare ) împotriva hotărârii. El susține că, deși a fost auzit de Curtea de Casație la 1 noiembrie 2006, niciuna dintre instanțele care l-au condamnat l-au auzit direct deși avea o obligație legală de a face acest lucru. Prin hotărârea finală din 24 februarie 2012 Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. Acesta a considerat că nu poate concluziona că reclamantul nu a fost auzit de instanța de primă instanță, având în vedere faptul că el a fost auzit de Curtea de Casație și că, în conformitate cu normele de procedură penală relevante, instanța la care se referă cazul ar putea utiliza actele și măsurile întreprinse de instanța din care a fost depusă cazul. Reclamantul a susținut în fața Curții că în arestarea Departamentului de Poliție din București, Spitalul Prizonului Jilava și închisoarea Rahova au fost suprapopulate celulele sale și nu au fost separate de centrele de baie. În plus, în închisoarea Jilava, celulele de detenții au fost suprapopulate și el a fost forțat să se culce în permanență pe pat din cauza lipsei de spațiu; condițiile de igienă erau necorespunzătoare și instalațiile sanitare erau defectuoase; apa caldă nu fugea permanent și i s-a permis să spăle doar de două ori pe săptămână împreună cu alte sute de persoane; exercitarea fizică în aer liber a fost limitată la doar o oră pe zi și alimentele erau inadecvate. De asemenea, el a trebuit să își împărtășească celulă cu recidiviști și alți deținuți condamnați pentru infracțiuni violente în încălcarea legislației interne. În sfârșit, autoritățile de închisoare l-au transportat periodic timp de aproximativ o oră înaintea instanțelor interne împreună cu alți deținuți în mașini care lipsesc ferestre sau lumină artificială și orice formă de ventilație. COMPLAINTS În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că el a fost supus unor tratamente inumane și degradante de către autoritățile din Arestul Departamentului de Poliție din București, Spitalul de Penitenciare Jilava și închisoarea Rahova, deoarece celulele sale au fost suprapopulate și nu au fost separate de centrele de baie. În plus, în închisoarea Jilava, celulele de detenții au fost suprapopulate și el a fost forțat să se culce în permanență pe pat din cauza lipsei de spațiu; condițiile de igienă erau necorespunzătoare și instalațiile sanitare erau defectuoase; apa caldă nu fugea permanent și i s-a permis să spăle doar de două ori pe săptămână împreună cu alte sute de persoane; exercitarea fizică în aer liber a fost limitată la doar o oră pe zi și alimentele erau inadecvate. De asemenea, el a trebuit să își împărtășească celulă cu recidiviști și cu alți deținuți condamnați pentru infracțiuni violente în încălcarea legislației interne. În cele din urmă, autoritățile închisoare l-au transportat periodic timp de aproximativ o oră înaintea instanțelor interne împreună cu alți deținuți în mașini care lipsesc ferestre sau lumină artificială și orice formă de ventilație. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de nedreptatea procedurii penale deschise împotriva lui până în prezent, instanțele au evaluat în mod incorect dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile; el și martorii nu au fost auziți de instanțele care l-au condamnat; instanțele nu au furnizat motive pentru respingerea declarațiilor de douăzeci de martori, de argumentele sale și de motivele sale de recurs, inclusiv argumentul său privind condamnarea sa pentru acte care lipsește elementele necesare pentru infracțiunile penale în care a fost acuzat. În baza articolului 7 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru acte care nu constituiau infracțiuni penale la momentul în care au fost comise, în măsura în care actele sale nu au elemente necesare pentru infracțiunile penale pe care le-a fost acuzat. Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane și degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza: condițiile materiale ale detenției sale în Arestul Departamentului de Poliție din București, Spitalul de Penitenciare Jilava, Prizonii Rahova și Jilava; condițiile sale de transport? Poate reclamantul să pretinde că este victimă de o încălcare a articolului 6 din Convenție, având în vedere circumstanțele cazului, în special faptul că el și martorii au fost auziți de Curtea de Casație? Dacă este cazul, a avut reclamantul o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 din Convenție, în măsura în care instanțele interne care l-au condamnat nu au auzit direct pe el și pe martorii?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă