Cererea nr. 53150/12 Vasile Emilian CUTEAN împotriva României depusă la 3 august 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vasile Emilian Cutean, este un național român, care s-a născut în 1965. El este în prezent reținut în închisoarea Jilava. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Chiriță, un avocat practicant în Cluj Napoca. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului De la 29 noiembrie 2002 la 20 decembrie 2004, reclamantul a fost desemnat la postul de Secretar de Stat pentru Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 („Secretariatul de Stat”), printr-o decizie a Primului Ministru român. La 7 decembrie 2002, reclamantul și-a delegat în calitatea de președinte al Asociației Revoluționare „Club 22” (“Asociația”) viciului Președintele organizației respective ca urmare a numării la postul de secretar de stat. Conform acordului semnat la aceeași dată, el nu și-a delegat dreptul de semnătură în bancă și alte sarcini de extremă importanță pentru organizație și membrii săi, care urmau să fie determinate prin acord reciproc la o dată ulterioră. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 25 mai 2005, Curtea de Conturi a Românei ( Curtea de Conturi ) a examinat raportul produs după inspecția documentelor financiare și a activității secretariatului de stat pentru anul 2004. că, deși reclamantul a fost concediat de la postul său la 20 decembrie 2004, el a continuat chiar și după data respectivă să semneze și să ordone plăți în numele secretariatului de stat. Prin utilizarea ilegală a competenței sale de a comanda plățile, el a aprobat finanțarea Asociației cu 2.907.902.590 lei român (ROL) (aproximativ 75.190 euro (EUR)) din fonduri publice ca ajutor pentru acoperirea taxelor de închiriere și de utilitate suportate de Asociație, în absența, între altele, a unui acord legal cu respectiva asociere. În consecință, acesta a făcut trimitere cauzei Curții de Apel din București și Biroul Procurorului Public atașat Curții de Casație pentru a investiga răspunderea administrativă și penală a reclamantului, respectiv. La 25 ianuarie 2006, Departamentul Național de Anticorupție a deschis proceduri penale împotriva reclamantului pentru utilizarea influenței sale și a informațiilor nepublice pentru obținerea unor câștiguri materiale nemeritate pentru el sau pentru alții. care, la 21 și 22 decembrie 2004, reclamantul, deși a fost deja revocat din postul său de secretar de stat, a autorizat plăți de aproximativ 75 000 EUR din contul Secretariatului la contul Asociației la care a fost președinte. Nu a fost semnat niciun acord legal obligatoriu între cele două organizații și, deși el nu a fost înregistrat ca chiriaș, reclamantul a domiciliat în clădirea ocupată de birourile Asociației. La o dată neespecificată, Departamentul Național Anticorrupție a inculpat reclamantul pentru utilizarea influenței sale și a informațiilor nepublice pentru obținerea unor câștigări materiale nemeritate pentru el sau pentru alții și-a trimis cazul la judecată. La auzul din 1 noiembrie 2006, Curtea de Casație a auzit reclamantul în ceea ce privește acuzațiile aduse împotriva lui. În audierile din 29 noiembrie 2006, 21 februarie, 21 martie, 23 aprilie și 26 septembrie 2007, Curtea de casă a auzit martorii în acest caz. Prin hotărârea interlocutivă din 12 ianuarie 2009, Curtea de Casație a adresat Tribunalului de District din București, având în vedere că mandatul reclamantului în calitate de membru al Parlamentului român a expirat și că Curtea de Casație nu mai era competentă să examineze cazul său. Prin hotărârea din 15 iunie 2009, Curtea de District din București a condamnat reclamantul pentru utilizarea influenței sale și a informațiilor nepublice pentru obținerea unor câștiguri materiale nemeritate pentru el sau pentru alții pe baza documentelor, a unor dovezi de experți și a dovezilor de testimonizare și a condamnat-o la cinci ani de închisoare. Prin hotărârea din 1 aprilie 2011, Curtea de județul București, după examinarea argumentelor și argumentelor reclamantei, a respins apelul său ca fiind nefondat. Reclamantul și martorii nu au fost auziți direct de Curtea de județ. Reclamantul a apelat la punctele de drept (reclamații ) împotriva hotărârii. Fără a furniza informații suplimentare în ceea ce privește identitatea lor sau dacă acestea fac parte din grupul auzit de Curtea de Casație, reclamantul a susținut în fața Curții că instanțele din prima și a doua instanță nu au furnizat motive pentru respingerea declarațiilor de douăzeci de martori Nu există dovezi în dosarul în care a contestat presupusele hotărâri ale instanțelor respective. Prin o hotărâre finală din 7 februarie 2012, după examinarea argumentelor și argumentelor reclamantei pentru recursul său în privința punctelor de drept și fără a-l auzi sau martorilor, Curtea de Apel a respins-o ca fiind nefondată. Reclamantul a depus un apel de anulare (concursatie în Anulare ) împotriva hotărârii. El susține că, deși a fost auzit de Curtea de Casație la 1 noiembrie 2006, niciuna dintre instanțele care l-au condamnat l-au auzit direct deși avea o obligație legală de a face acest lucru. Prin hotărârea finală din 24 februarie 2012 Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. Acesta a considerat că nu poate concluziona că reclamantul nu a fost auzit de instanța de primă instanță, având în vedere faptul că el a fost auzit de Curtea de Casație și că, în conformitate cu normele de procedură penală relevante, instanța la care se referă cazul ar putea utiliza actele și măsurile întreprinse de instanța din care a fost depusă cazul. Reclamantul a susținut în fața Curții că în arestarea Departamentului de Poliție din București, Spitalul Prizonului Jilava și închisoarea Rahova au fost suprapopulate celulele sale și nu au fost separate de centrele de baie. În plus, în închisoarea Jilava, celulele de detenții au fost suprapopulate și el a fost forțat să se culce în permanență pe pat din cauza lipsei de spațiu; condițiile de igienă erau necorespunzătoare și instalațiile sanitare erau defectuoase; apa caldă nu fugea permanent și i s-a permis să spăle doar de două ori pe săptămână împreună cu alte sute de persoane; exercitarea fizică în aer liber a fost limitată la doar o oră pe zi și alimentele erau inadecvate. De asemenea, el a trebuit să își împărtășească celulă cu recidiviști și alți deținuți condamnați pentru infracțiuni violente în încălcarea legislației interne. În sfârșit, autoritățile de închisoare l-au transportat periodic timp de aproximativ o oră înaintea instanțelor interne împreună cu alți deținuți în mașini care lipsesc ferestre sau lumină artificială și orice formă de ventilație. COMPLAINTS În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că el a fost supus unor tratamente inumane și degradante de către autoritățile din Arestul Departamentului de Poliție din București, Spitalul de Penitenciare Jilava și închisoarea Rahova, deoarece celulele sale au fost suprapopulate și nu au fost separate de centrele de baie. În plus, în închisoarea Jilava, celulele de detenții au fost suprapopulate și el a fost forțat să se culce în permanență pe pat din cauza lipsei de spațiu; condițiile de igienă erau necorespunzătoare și instalațiile sanitare erau defectuoase; apa caldă nu fugea permanent și i s-a permis să spăle doar de două ori pe săptămână împreună cu alte sute de persoane; exercitarea fizică în aer liber a fost limitată la doar o oră pe zi și alimentele erau inadecvate. De asemenea, el a trebuit să își împărtășească celulă cu recidiviști și cu alți deținuți condamnați pentru infracțiuni violente în încălcarea legislației interne. În cele din urmă, autoritățile închisoare l-au transportat periodic timp de aproximativ o oră înaintea instanțelor interne împreună cu alți deținuți în mașini care lipsesc ferestre sau lumină artificială și orice formă de ventilație. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de nedreptatea procedurii penale deschise împotriva lui până în prezent, instanțele au evaluat în mod incorect dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile; el și martorii nu au fost auziți de instanțele care l-au condamnat; instanțele nu au furnizat motive pentru respingerea declarațiilor de douăzeci de martori, de argumentele sale și de motivele sale de recurs, inclusiv argumentul său privind condamnarea sa pentru acte care lipsește elementele necesare pentru infracțiunile penale în care a fost acuzat. În baza articolului 7 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru acte care nu constituiau infracțiuni penale la momentul în care au fost comise, în măsura în care actele sale nu au elemente necesare pentru infracțiunile penale pe care le-a fost acuzat. Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane și degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza: condițiile materiale ale detenției sale în Arestul Departamentului de Poliție din București, Spitalul de Penitenciare Jilava, Prizonii Rahova și Jilava; condițiile sale de transport? Poate reclamantul să pretinde că este victimă de o încălcare a articolului 6 din Convenție, având în vedere circumstanțele cazului, în special faptul că el și martorii au fost auziți de Curtea de Casație? Dacă este cazul, a avut reclamantul o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 din Convenție, în măsura în care instanțele interne care l-au condamnat nu au auzit direct pe el și pe martorii?
Application no. 53150/12
Vasile Emilian CUTEAN
against Romania
lodged on 3 August 2012
The applicant, Mr Vasile Emilian Cutean, is a Romanian national, who was born in 1965. He is currently detained in Jilava Prison. He is represented before the Court by Mr R. Chiriță, a lawyer practising in Cluj Napoca.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
A.
Background to the case
From 29 November 2002 to 20 December 2004 the applicant was appointed to the post of Secretary of State for the State Secretariat for the Problems of the December 1989 Revolutionaries (“the State Secretariat”) by a decision of the Romanian Prime-Minister.
On 7 December 2002 the applicant delegated his duties as president of the Revolutionary Association “Club 22” (“the Association”) to the vice
‑
president of the said organisation as a result of his appointment to the post of Secretary of State. According to the agreement signed on the same date he did not delegate his right of signature in the bank and other duties of utmost importance for the organisation and its members which were to be determined by mutual agreement at a later date.
By a final interlocutory judgment of 25 May 2005 the Romanian Court of Auditors (
Curtea de Conturi a României
) examined the report produced after the inspection of the financial documents and activity of the State Secretariat for the year 2004. It noted
inter alia
that although the applicant was dismissed from his post on 20 December 2004 he continued even after that date to sign and order payments on behalf of the State Secretariat. By unlawfully using his power to order payments, he approved the financing of the Association with 2,907,902,590 Romanian lei (ROL) (approximately 75,190 euros (EUR)) from public funds as aid to cover rent and utility charges incurred by the Association, in the absence
inter alia
of a lawfully required legal agreement with the said association. Consequently, it referred the case to the Bucharest Court of Appeal and Public Prosecutor’s Office attached to the Court of Cassation in order to investigate the applicant’s administrative and criminal liability, respectively.
B.
Criminal proceedings opened against the applicant
On 25 January 2006 the National Anticorruption Department opened criminal proceedings against the applicant for using his influence and non
‑
public information for obtaining undeserved material gains for him or for others. It held
inter alia
that on 21 and 22 December 2004 the applicant, although he had already been revoked from his post of State Secretary, authorised payments of approximately EUR 75,000 from the account of the Secretariat to the account of the Association of which he was a president. No lawfully required legal agreement had been signed between the two organisations and although he was not registered as a tenant, the applicant domiciled in the building occupied by the offices of the Association.
On an unspecified date the National Anticorruption Department indicted the applicant for using his influence and non-public information for obtaining undeserved material gains for him or for others and sent his case to trial.
At the hearing of 1 November 2006 the Court of Cassation heard the applicant in respect of the charges brought against him.
At the hearings of 29 November 2006, 21 February, 21 March, 23 April and 26 September 2007 the Court of Cassation heard the witnesses in the case.
By an interlocutory judgment of 12 January 2009 the Court of Cassation referred the applicant’s case to the Bucharest District Court on the ground that the applicant’s mandate as Member of the Romanian Parliament had expired and the Court of Cassation was not competent anymore to examine his case.
By a judgment of 15 June 2009 the Bucharest District Court convicted the applicant for using his influence and non-public information for obtaining undeserved material gains for him or for others on the basis of documents, expert and testimonial evidence and sentenced him to five years’ imprisonment. The applicant and the witnesses were not heard directly by the District Court. The applicant appealed against the judgment.
By a judgment of 1 April 2011 the Bucharest County Court, after having examined the applicant’s submissions and arguments, dismissed his appeal as ill-founded. The applicant and the witnesses were not heard directly by the County Court. The applicant appealed on points of law (
recurs
) against the judgment.
Without providing additional information in respect of their identity or whether they were part of the group heard by the Court of Cassation, the applicant contended before the Court that the first and second instance courts failed to provide reasons for dismissing the statements of twenty witnesses There is no evidence in the file that he challenged the alleged decisions of the said courts.
By a final judgment of 7 February 2012, after having examined the applicant’s submissions and arguments for his appeal on points of law and without hearing him or the witnesses, the Bucharest Court of Appeal dismissed it as ill-founded. The applicant lodged an appeal of annulment (
contestație în anulare
) against the judgment. He argued that although he had been heard by the Court of Cassation on 1 November 2006, none of the courts who convicted him heard him directly although they had a lawful duty to do so.
By a final judgment of 24 February 2012 the Bucharest Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal of annulment. It held that it could not conclude that the applicant was not heard by the first-instance court, considering that he was heard by the Court of Cassation and that according to the relevant criminal procedure rules the court to which the case was referred to could use the acts and measures undertaken by the court from which the case was referred.
C.
Other relevant information
The applicant contended before the Court that in the Bucharest Police Department’s Arrest, Jilava Prison Hospital and Rahova Prison his cells were overcrowded and were not separated from the bathroom facilities. In addition, in Jilava Prison the detentions cells were overcrowded and he was forced to constantly lie on the bed on account of the lack of space; the hygiene conditions were inappropriate and the sanitary installations were defective; the warm water was not running permanently and he was allowed to wash only twice a week together with another hundred persons; the outdoor physical exercise was limited to only one hour a day and the food was inadequate. Also, he had to share his cell with recidivists and other detainees convicted for violent offences in breach of the domestic legislation. Lastly, the prison authorities transported him regularly for approximately one hour before domestic courts together with other detainees in cars which lacked windows or artificial light and any form of ventilation.
1.
Relying on Article 3 of the Convention the applicant complains that he was subjected to inhuman and degrading treatment by the authorities in the Bucharest Police Department’s Arrest, Jilava Prison Hospital and Rahova Prison in that his cells were overcrowded and were not separated from the bathroom facilities. In addition, in Jilava Prison the detentions cells were overcrowded and he was forced to constantly lie on the bed on account of the lack of space; the hygiene conditions were inappropriate and the sanitary installations were defective; the warm water was not running permanently and he was allowed to wash only twice a week together with another hundred persons; the outdoor physical exercise was limited to only one hour a day and the food was inadequate. Also, he had to share his cell with recidivists and other detainees convicted for violent offences in breach of the domestic legislation. Lastly, the prison authorities transported him regularly for approximately one hour before domestic courts together with other detainees in cars which lacked windows or artificial light and any form of ventilation.
2.
Invoking Article 6 of the Convention the applicant complains about the unfairness of the criminal proceedings opened against him in so far the courts wrongfully assessed the evidence and misinterpreted the applicable legal provisions; he and the witnesses were not heard by the courts which convicted him; the courts failed to provide reasons for dismissing the statements of twenty witnesses, his submissions and his reasons for appeals including his argument concerning his conviction for acts which lacked the required elements for the criminal offences with which he was charged.
3.
Relying on Article 7 of the Convention the applicant complains that he was convicted for acts which did not constitute criminal offences at the time they were committed in so far as his acts lacked the required elements for the criminal offences with which he was charged.
1.
Has the applicant been subjected to inhuman and degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention on account of:
a)
the material conditions of his detention in the Bucharest Police Department’s Arrest, Jilava Prison Hospital, Rahova and Jilava Prisons;
b)
his transport conditions?
2.
May the applicant claim to be a victim of a violation of Article 6 of the Convention, in view of the circumstances of the case, in particular the fact that he and the witnesses were heard by the Court of Cassation?
3.
If so, did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 of the Convention in so far as the domestic courts which convicted him failed to hear him and the witnesses directly?