PETRAȘCU v. ROMANIA

Cererea nr. 1197/11 Elena PETRAȘCU împotriva României depusă la 6 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Elena Petrașcu, este un național român, născut în 1931 și locuiește în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Manta, avocat practicant la București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 noiembrie 2008, reclamantul a introdus o procedură împotriva unei terțe părți care solicită anularea contractului de vânzare cu o clauză de întreținere pentru apartamentul ei. Prin hotărârea din 12 mai 2009, Curtea de District din București a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată. Partea operativă a hotărârii a declarat în mod expres că a fost supusă recursului în termen de 15 zile de la notificare. Într-o dată neespecificată, reclamantul a interzis hotărârea în fața Curții de județul București și a prezentat motivele de recurs în cadrul termenului legal permis. La audiere din 2 februarie 2010, reclamantul a susținut în fața Curții de județ București, printre altele, că valoarea de piață a apartamentului ei era de 110.000 Lei (RON) (aproximativ 27.000 Euros (EUR)). Prin o hotărâre interlocutivă finală din 6 aprilie 2010, Curtea județului București a susținut că, conform documentelor fiscale depuse de reclamant în fața instanței de primă instanță, valoarea fiscală a apartamentului era RON 65 000. Prin urmare, în conformitate cu art. 282 alineatul (1) din Codul de Procedură Civilă din România, recursul reclamantului a trebuit să fie recalificat pentru a face apel la punctele de drept (recurse) La 2 iunie 2010, reclamantul a prezentat observații scrise în fața Curții de județul București. Ea a reiterat argumentul său că valoarea apartamentului ei era RON 110.000 și a susținut că instanța de a doua instanță a recalificat în mod incorect apelul său. Prin o hotărâre finală din 18 iunie 2010, Tribunalul județului București a declarat anularea recursului reclamantului în privința punctelor de drept. Articolele 282, 287 și 292 din Codul de Procedură Civilă Română prevăd că hotărârile instanțelor de primă instanță sunt supuse recursului în termen de 15 zile de la data notificării. Motivele recursului trebuie depuse de către părți cel târziu la prima audiere în fața instanței. Incapacitatea de a prezenta motivele de recurs în termenul permis nu duce la anularea recursului, ci la incapacitatea de a ridica probleme suplimentare de fapt și de drept care nu au fost formulate în fața instanței de primă instanță. Articolele 282 (introduse prin Legea nr. 195/2004, care a intrat în vigoare la 29 mai 2004), 299, 301 și 302 din Codul de Procedură Civilă din România prevede că hotărârile pronunțate în ceea ce privește litigiile în care obiectul litigiului este evaluat la mai puțin de 100.000 RON (aproximativ 25.000 EUR) nu sunt supuse apelului. Hotărârile care nu sunt supuse apelului sunt supuse apelului la punctele de drept. Procesul privind punctele de drept poate fi depus în termen de cincisprezece zile de la data notificării hotărârii părților. Motivele apelului asupra punctelor de drept trebuie să fie depus în același termen de cincizeci de zile, altfel apelul asupra punctelor de drept va fi declarat nul. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenția de nedreptatea procedurii în măsura în care dreptul de acces la instanță a fost restricționat deoarece instanța de ultima instanță nu a examinat cazul ei după ce a recalificat și a anulat recursul său. În plus, se plânge că procedura a fost excesiv de lungă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind o presupusă încălcare a dreptului ei de proprietate în măsura în care a fost privată de apartamentul ei. Curtea de ultima instanță, în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, a restricționat în mod disproporționat dreptul de acces al reclamantului la instanță în încălcarea articolului 6 din Convenție prin anularea recursului fără a examina fondurile cauzei sale după ce a recalificat-o pentru a face apel asupra punctelor de drept (recurse În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, anularea de către instanțele interne a recursului reclamantului fără a se atinge de fondurile cauzei după ce au recalificat-o să recurgă la punctele de drept (reclamații ) constituie o ingerință disproporționată cu drepturile sale de proprietate?

THIRD SECTION

Application no. 1197/11

Elena PETRAȘCU

against Romania

lodged on 6 December 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Elena Petrașcu, is a Romanian national, who was born in 1931 and lives in Bucharest. She is represented before the Court by Mr

P.

Manta, a lawyer practicing in Bucharest.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 6 November 2008 the applicant brought proceedings against a third party seeking the annulment of the sale contract with a maintenance clause for her apartment.

By a judgment of 12 May 2009 the Bucharest District Court dismissed the applicant’s action as ill-founded. The operative part of the judgment expressly stated that it was subject to appeal within fifteen days from notification.

On an unspecified date the applicant appealed against the judgment before the Bucharest County Court and submitted her reasons for appeal within the lawfully allowed time limit.

At the hearing of 2 February 2010 the applicant argued before the Bucharest County Court

inter alia

that the market value of her apartment was 110,000 Lei (RON) (approximately 27,000 Euros (EUR)).

By a final interlocutory judgment of 6 April 2010 the Bucharest County Court held that according to fiscal documents submitted by the applicant before the first-instance court the tax value of the apartment was RON

65,000. Consequently, according to Article 282

1

(1) of the Romanian Code of Civil Procedure the applicant’s appeal had to be re-qualified to appeal on points of law (

recurs

).

On 2 June 2010 the applicant submitted written observations before the Bucharest County Court. She reiterated her argument that the value of her apartment was RON 110,000 and contended that the second-instance court had wrongfully re-qualified her appeal.

By a final judgment of 18 June 2010 the Bucharest County Court declared null the applicant’s appeal on points of law. It held that the applicant had not submitted her reasons for appeal on points of law within the allowed time-limit.

B.

Relevant domestic law

Articles 282, 287 and 292 of the Romanian Code of Civil Procedure provide that the judgments of the first-instance courts are subject to appeal within fifteen days from the date of notification. The reasons for appeal must be submitted by the parties at the latest at the time of the first hearing before the court. The failure to submit the reasons for appeal within the allowed time-limit does not lead to the annulment of the appeal, but to the inability to raise additional issues of fact and law that had not been raised before the first-instance court.

Articles 282

1

(introduced by Law no. 195/2004 which entered into force on 29 May 2004), 299, 301 and 302

1

of the Romanian Code of Civil Procedure provide that the judgments delivered in respect of disputes where the object of the dispute is valued at less than RON 100,000 (approximately EUR 25,000) are not subject to appeal. The judgments that are not subject to appeal are subject to appeal on points of law. The appeal on points of law can be lodged within fifteen days from the date the judgment was notified to the parties. The reasons for the appeal on points of law must be submitted within the same fifteen-day time-limit, otherwise the appeal on points of law will be declared null.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 6 of the Convention of the unfairness of the proceedings insofar as her right of access to court was restricted because the last instance court failed to examine her case after it had re-qualified and annulled her appeal. In addition she complains that the proceedings had been excessively lengthy.

2.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of an alleged breach of her right of property insofar as she was deprived of her apartment.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the last instance court, in determining her civil rights and obligations, disproportionately restrict the applicant’s right of access to court in breach of Article 6 of the Convention by annulling her appeal without examining the merits of her case after it had re-qualified it to appeal on points of law (

recurs

)?

2.

Did the annulment by the domestic courts of the applicant’s appeal without touching on the merits of the case after they had re-qualified it to appeal on points of law (

recurs

) constitute a disproportionate interference with her property rights, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?