PETRAȘCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PETRAȘCU v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 1197/11 Elena PETRAȘCU împotriva României depusă la 6 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Elena Petrașcu, este un național român, născut în 1931 și locuiește în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Manta, avocat practicant la București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 noiembrie 2008, reclamantul a introdus o procedură împotriva unei terțe părți care solicită anularea contractului de vânzare cu o clauză de întreținere pentru apartamentul ei. Prin hotărârea din 12 mai 2009, Curtea de District din București a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată. Partea operativă a hotărârii a declarat în mod expres că a fost supusă recursului în termen de 15 zile de la notificare. Într-o dată neespecificată, reclamantul a interzis hotărârea în fața Curții de județul București și a prezentat motivele de recurs în cadrul termenului legal permis. La audiere din 2 februarie 2010, reclamantul a susținut în fața Curții de județ București, printre altele, că valoarea de piață a apartamentului ei era de 110.000 Lei (RON) (aproximativ 27.000 Euros (EUR)). Prin o hotărâre interlocutivă finală din 6 aprilie 2010, Curtea județului București a susținut că, conform documentelor fiscale depuse de reclamant în fața instanței de primă instanță, valoarea fiscală a apartamentului era RON 65 000. Prin urmare, în conformitate cu art. 282 alineatul (1) din Codul de Procedură Civilă din România, recursul reclamantului a trebuit să fie recalificat pentru a face apel la punctele de drept (recurse) La 2 iunie 2010, reclamantul a prezentat observații scrise în fața Curții de județul București. Ea a reiterat argumentul său că valoarea apartamentului ei era RON 110.000 și a susținut că instanța de a doua instanță a recalificat în mod incorect apelul său. Prin o hotărâre finală din 18 iunie 2010, Tribunalul județului București a declarat anularea recursului reclamantului în privința punctelor de drept. Articolele 282, 287 și 292 din Codul de Procedură Civilă Română prevăd că hotărârile instanțelor de primă instanță sunt supuse recursului în termen de 15 zile de la data notificării. Motivele recursului trebuie depuse de către părți cel târziu la prima audiere în fața instanței. Incapacitatea de a prezenta motivele de recurs în termenul permis nu duce la anularea recursului, ci la incapacitatea de a ridica probleme suplimentare de fapt și de drept care nu au fost formulate în fața instanței de primă instanță. Articolele 282 (introduse prin Legea nr. 195/2004, care a intrat în vigoare la 29 mai 2004), 299, 301 și 302 din Codul de Procedură Civilă din România prevede că hotărârile pronunțate în ceea ce privește litigiile în care obiectul litigiului este evaluat la mai puțin de 100.000 RON (aproximativ 25.000 EUR) nu sunt supuse apelului. Hotărârile care nu sunt supuse apelului sunt supuse apelului la punctele de drept. Procesul privind punctele de drept poate fi depus în termen de cincisprezece zile de la data notificării hotărârii părților. Motivele apelului asupra punctelor de drept trebuie să fie depus în același termen de cincizeci de zile, altfel apelul asupra punctelor de drept va fi declarat nul. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenția de nedreptatea procedurii în măsura în care dreptul de acces la instanță a fost restricționat deoarece instanța de ultima instanță nu a examinat cazul ei după ce a recalificat și a anulat recursul său. În plus, se plânge că procedura a fost excesiv de lungă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind o presupusă încălcare a dreptului ei de proprietate în măsura în care a fost privată de apartamentul ei. Curtea de ultima instanță, în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, a restricționat în mod disproporționat dreptul de acces al reclamantului la instanță în încălcarea articolului 6 din Convenție prin anularea recursului fără a examina fondurile cauzei sale după ce a recalificat-o pentru a face apel asupra punctelor de drept (recurse În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, anularea de către instanțele interne a recursului reclamantului fără a se atinge de fondurile cauzei după ce au recalificat-o să recurgă la punctele de drept (reclamații ) constituie o ingerință disproporționată cu drepturile sale de proprietate?