CAZANBAEV c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr 32510/09 Iurie CAZANBAEV împotriva Republicii Moldova introdusă la 12 iunie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Iurie Cazanbaev, este un resortisant moldovean născut în 1956 și rezident în Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Acuzații penale împotriva reclamantului și acuzații de maltratare la o dată nespecificată, autoritățile au intentat acțiuni în justiție împotriva reclamantului pentru că a făcut amenințări. La 18 august 2005, polițiștii au percheziționat casa reclamantului și, potrivit celor de mai sus, polițiștii l - au lovit cu pumnii, cu piciorul și cu armele lor. Ulterior, polițiștii au confiscat mai multe bunuri din apartamentul reclamantului, apoi au fost duși la secția de poliție din Centru (Chișinău).

Potrivit reclamantului, polițiștii au continuat să-l maltrateze la sediul poliției pentru a semna o recunoaștere a datoriei față de o treime din suma de 40. La 19 august 2005, la ora 2:41, o echipă de urgență medicală s-a mutat la sediul secției de poliție pentru a-l trata. La 19 august 2005, judecătorul judecător al tribunalului din Centru (Chișinău) a declarat ilegal percheziția și a ordonat restituirea bunurilor. La 22 august 2005, reclamantul, care era încă în detenție, a încercat să se sinucidă. La 30 august 2005, o comisie de competență judiciară psihiatrică a examinat reclamantul. Ea a prezentat vânătăi în regiunea suborbitală, sângerarea globului ocular stâng, urme de contuzii ale țesuturilor moi ale feței și excoriații pe mâna dreaptă.

Aceasta concluzionează că aceste răni au fost cauzate de un obiect dur contondent, deoarece reclamantul se plângea de insomnie, de cefalee și avea dificultăți în concentrare, comisia a ordonat o expertiză psihiatrică cu spitalizare. Potrivit concluziei neurologului din 16 septembrie 2005, reclamantul suferea de un traumatism cranian acut. Neurologul depistează alte disfuncții cerebrale. De asemenea, a remarcat că, în timpul spitalizării, reclamantul se plângea de mai multe ori de tulburări cerebro-astenice. Prin hotărârea din 22 decembrie 2005, Tribunalul de la Centru (Chișinău) l-a declarat vinovat pe reclamant pentru că a comis încălcarea prevăzută la art. 155 din Codul Penal (adică a făcut amenințări grave la adresa integrității fizice sau a sănătății).

Tribunalul l-a condamnat la o amendă de 6 000 de lei moldovenești (aproximativ 400 de euro). Potrivit unui certificat medical din 28 iulie 2010, reclamantul suferea de următoarele afecțiuni: insuficiență vasculară vertebrală posttraumatică (cauzată de contuzie cerebrală în august 2005), cu sindrom de hipertensiune intracraniană și vestibulocerebeloasă, cu tulburări vegetative paroxistice și permanente; sindrom asteno nevrozic decompensat. Plângerea penală împotriva polițiștilor În august 2006, reclamantul a depus o plângere la Parchet pentru a denunța abuzurile suferite. La 25 septembrie 2006, procurorul districtual responsabil de caz a clasat fără întârziere plângerea. La 17 noiembrie 2006, procurorul general a infirmat această decizie.

La 16 ianuarie 2007, procurorul general a clasat din nou plângerea reclamantului, prin decizia din 7 mai 2007, judecătorul judecător al Tribunalului din Rașcani (Chișinău) a anulat hotărârea pe motiv că ancheta nu fusese aprofundată și a retrimis cauza. Prin ordonanța din 28 iunie 2007, procurorul a decis din nou să clasifice fără întârziere plângerea. La 3 octombrie 2007, judecătorul judecător al tribunalului din Rașcani (Chișinău) a închis ordonanța și a rejudecat cauza. Prin ordonanța din 20 noiembrie 2007, procurorul a adoptat o altă clasificare fără întârziere. La 19 februarie 2008, judecătorul judecător al tribunalului din Rașcani (Chișinău) a anulat ordinul că controlul efectuat de procuror fusese superficial.

Prin Ordonanța din 26 mai 2008, procurorul general a clasat fără întârziere cauza. La 21 iulie 2008, procurorul general a anulat această ordonanță și a retrimis cauza. Prin Ordonanța din 6 octombrie 2008, procurorul general a adoptat o a șasea clasificare fără întârziere. În fața instanței judecătorești, procurorul a arătat că acuzațiile reclamantului nu au fost confirmate nici de avocații care l-au apărat la momentul respectiv, nici de martorii prezenți în timpul percheziției la domiciliul reclamantului. printr-un refuz definitiv din 15 ianuarie 2009, instanța de judecată a Tribunalului din Râșcani (Chișinău) a confirmat clasificarea fără întârziere. Judecătorul a considerat că faptele nu reuneau elementele unei infracțiuni.

În plus, el a menționat că reclamantul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la relele tratamente după adoptarea hotărârii de condamnare pronunțate împotriva sa, în timp ce a trebuit să facă acest lucru în timpul procesului său penal. Judecătorul nu a făcut nicio referire la rezultatele expertizei medicale efectuate în august 2005. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente comise de polițiști. Pe teritoriul articolului 6 din Convenție, se plânge de absența unei anchete eficiente și rapide cu privire la acuzațiile sale de maltratare. Întrebări cu privire la părți A fost reclamantul supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție?

Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), autoritățile interne au efectuat în speță o anchetă în conformitate cu cerințele articolului 3 din convenție A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula obiecțiile de necunoaștere a art. 3 din Convenție?

TROISIÈME SECTION

Requête n o 32510/09 Iurie CAZANBAEV contre la République de Moldova introduite le 12 juin 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Iurie Cazanbaev, est un ressortissant moldave né en 1956 et résidant à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A. Poursuites pénales à l’encontre du requérant et allégations de mauvais traitements A une date non spécifiée, les autorités engagèrent des poursuites à l’encontre du requérant pour avoir proféré des menaces. Le 18 août 2005, les agents de police effectuèrent une perquisition au domicile du requérant. Selon le dernier, les policiers lui assénèrent des coups de poing, de pied et avec leurs armes. Les coups auraient été portés à la tête et au corps provoquant chez le requérant des vomissements et des saignements à la tête.

Par la suite, les policiers saisirent plusieurs biens dans l’appartement du requérant, puis il fut amené au commissariat de police de Centru (Chișinău). Selon le requérant, les policiers continuèrent à le maltraiter dans les locaux de la police dans le but de lui faire signer une reconnaissance de dette envers un tiers d’un montant de 40 000 dollars américains. Le requérant aurait été battu jusqu’à ce qu’il perdît connaissance. Le 19 août 2005 à 2h41, une équipe du service médical des urgences se déplaça au siège du commissariat pour le soigner. Le 19 août 2005, le juge d’instruction du tribunal de Centru (Chișinău) déclara illégale la perquisition et ordonna la restitution des biens. Le 22 août 2005, le requérant, qui était toujours en détention, tenta de se suicider.

Le 30 août 2005, une commission d’expertise légale psychiatrique examina le requérant. Elle dépista des ecchymoses dans la région suborbitale, l’hémorragie du globe oculaire gauche, des traces de contusion des tissus mous du visage et des excoriations sur la main droite. Elle conclut que ces blessures avaient été causées par un objet dur contondant. Etant donné que le requérant se plaignait d’insomnie, de céphalées et avait des difficultés à se concentrer, la commission ordonna une expertise psychiatrique avec hospitalisation. Selon la conclusion du neurologue du 16 septembre 2005, le requérant souffrait des conséquences d’un traumatisme crânien aigu. Le neurologue dépista d’autres disfonctionnements cérébraux.

Il nota aussi que, durant l’hospitalisation, le requérant s’était plaint à multiples reprises de troubles cérébro-asthéniques. Par jugement du 22 décembre 2005, le tribunal de Centru (Chișinău) déclara le requérant coupable pour avoir commis l’infraction prévue à l’article 155 du code pénal (« avoir proféré des menaces de mort ou d’atteinte grave à l’intégrité physique ou à la santé »). Le tribunal le condamna à une amende de 6 000 lei moldaves (environ 400 euros). Selon une attestation médicale du 28 juillet 2010, le requérant souffrait des troubles suivants : insuffisance vasculaire vertébro-basilaire post-traumatique (causée par une contusion cérébrale subie en août 2005), avec syndrome d’hypertension intracrânienne et vestibulo-cérébelleux prononcé avec troubles végétatifs paroxystiques et permanents ; syndrome asthéno ‑ névrotique stable décompensé.

B. Plainte pénale contre les policiers En août 2006, le requérant déposa une plainte auprès du parquet pour dénoncer les mauvais traitements subis. Le 25 septembre 2006, le procureur en charge de l’affaire classa sans suite la plainte. Le 17 novembre 2006, le procureur hiérarchique infirma cette décision. Le 16 janvier 2007, le procureur classa sans suite, une nouvelle fois, la plainte du requérant. Par décision du 7 mai 2007, le juge d’instruction du tribunal de Râșcani (Chișinău) annula la décision au motif que l’enquête n’avait pas été approfondie et renvoya l’affaire. Par ordonnance du 28 juin 2007, le procureur décida à nouveau de classer sans suite la plainte. Le 3 octobre 2007, le juge d’instruction du tribunal de Râșcani (Chișinău) annula l’ordonnance et renvoya l’affaire.

Par ordonnance du 20 novembre 2007, le procureur adopta un autre classement sans suite. Le 19 février 2008, le juge d’instruction du tribunal de Râșcani (Chișinău) annula l’ordonnance estimant que le contrôle effectué par le procureur avait été superficiel. Par ordonnance du 26 mai 2008, le procureur classa sans suite l’affaire. Le 21 juillet 2008, le procureur hiérarchique annula cette ordonnance et renvoya l’affaire. Par ordonnance du 6 octobre 2008, le procureur adopta un sixième classement sans suite. Le requérant contesta cette ordonnance. Devant le juge d’instruction, le procureur releva que les allégations du requérant n’avaient pas été confirmées ni par les avocats qui l’avaient défendu à l’époque, ni par les témoins présents lors de la perquisition au domicile du requérant.

Par un non-lieu définitif du 15 janvier 2009, le juge d’instruction du tribunal de Râșcani (Chișinău) confirma le classement sans suite. Le juge estima que les faits ne réunissaient pas les éléments d’une infraction. Il nota en outre que le requérant s’était plaint des mauvais traitements après l’adoption du jugement de condamnation prononcé à son encontre, alors qu’il aurait dû le faire pendant son procès pénal. Le juge d’instruction ne fit aucune référence aux résultats des expertises médicales effectuées en août ‑ septembre 2005. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvais traitements infligés par les policiers. 2. Sur le terrain de l’article 6 de la Convention, il se plaint de l’absence d’une enquête effective et rapide concernant ses allégations de mauvais traitements.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, CEDH 2000-IV), les autorités internes ont-elles mené en l’espèce une enquête conforme aux exigences de l’article 3 de la Convention ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de l’article 3 de la Convention ?