Secțiunea a treia Cerere nr. 17283/07 Calin CLOPINA împotriva României introdusă la 12 martie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Calin Clopina, este un resortisant român născut în 1980 și rezident în Lugoj, unde exercită profesia de avocat. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 11 septembrie 2006, la ora 18:08, un procuror al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și doi polițiști au venit la domiciliul reclamantului din Lugoj în vederea unei percheziții ordonate în cadrul unei anchete pentru fapte de corupție. După ce procesul-verbal de percheziție a fost întocmit și semnat, polițiștii i-au prezentat reclamantului un mandat de probă și i-au cerut să-i însoțească la sediul DNA din Timișoara, unde reclamantul ar fi sosit în jurul orei 21:00 și unde ar fi petrecut noaptea între 11 și 12 septembrie 2006. La 12 septembrie 2006, ora 0:15, un procuror al DNA a decis să-l aresteze pe reclamant. Reclamantul a adăugat o mențiune scrisă cu privire la ordonanța procurorului și s-a plâns că a fost privat în mod ilegal de libertate începând cu ora 18:00. La sediul DNA, reclamantul a fost informat, în prezența celor două părți ale acestuia. A fost acuzat de complicitate la corupție și a refuzat să facă declarații pe baza procesului verbal întocmit cu această ocazie la 12 septembrie 2006, între orele 1:15 și 1:25, iar reclamantul a adăugat aceeași mențiune scrisă ca și în cazul ordonanței procurorului. La 12 septembrie 2006, la o oră nespecificată, reclamantul a fost prezentat în fața tribunalului județean din Timiș în vederea arestării sale provizorii. El a declarat că a atras atenția judecătorului asupra la mai puțin de șase ore de privare de libertate între începerea percheziției la domiciliu și decizia de a-l ține în custodie. Judecătorul i-ar fi spus că a observat, dar nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Printr-o hotărâre înainte de a pronunța dreptul din aceeași zi, reclamantul a fost pus în arest provizoriu pe o perioadă de douăzeci și nouă de zile. Hotărârea înainte de a pronunța dreptul a fost ulterior confirmată de instanța de apel a lui Timișoara, în recursul reclamantului. Prin hotărârea din 29 septembrie 2006, tribunalul departamental a respins cererea de eliberare provizorie a reclamantului. La recursul în recurs al reclamantului, tribunalul de apel din Timișoara a primit cererea sa și, printr-o hotărâre din 13 octombrie 2006, a dispus eliberarea sa provizorie sub control judiciar, solicitându-i, printre altele, să nu părăsească teritoriul României. Instanțele naționale au respins în repetate rânduri cererile reclamantului de ridicare a controlului judiciar. Între timp, printr-o hotărâre înainte de a declara drept din 2 octombrie 2006, pronunțată în prezența unui avocat numit din oficiu pentru a-l reprezenta pe reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să retrimite cauza în fața tribunalului județului din Bistrița-Năsaud. Reclamantul, deținut la data respectivă, nu a fost citat să se prezinte în fața Înaltei Curți. Printr-un rechizitoriu din 19 octombrie 2006, DNA l-a trimis pe reclamant înapoi în fața Tribunalului pentru complicitate la corupție și i s-a reproșat că a asistat o avocată, atunci când a primit de la un client o sumă importantă de oferit ca mită unui magistrat în vederea unei hotărâri favorabile. printr-o hotărâre din 16 aprilie 2007, tribunalul departamental din Bistrița Nasaud și-a declinat competența în favoarea Tribunalului de apel din Cluj. Prin hotărârea din 29 martie 2011, Tribunalul de apel din Cluj l-a judecat pe reclamant și a considerat că vina sa nu era stabilită cu certitudine pe baza elementelor din dosar. Instanța de apel nu se pronunță asupra interdicției de ieșire din teritoriu impusă reclamantului în cadrul controlului judiciar. Reclamantul a formulat un recurs în recurs și a solicitat ca această interdicție să fie retrasă. La cauza este în prezent pendinte în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală referitoare la părțile la procesul penal și la prezentarea acestora, precum și la luarea în custodie publică și reținerea provizorie sunt descrise în cauza Creanga c. România [GC] (n 29226/03, § 58, 23 februarie 2012). Dispozițiile relevante privind mandatul de înjumătățire sunt descrise în cauza Ghiurău c. România 55421/10, § 45, 20 noiembrie 2012). Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală privind eliberarea sub control judiciar sunt astfel formulate art. 160 (...) (3) În timpul eliberării condiționate a persoanei suspectate sau acuzate trebuie să respecte următoarele obligații: (a) să nu depășească limitele teritoriale stabilite numai în condițiile stabilite de instanță; (...) art. 160 Instanța care a decis controlul judiciar poate, în orice moment, să îl modifice sau să-l pună capăt, în totalitate sau parțial, din motive întemeiate. GRIEFS Invocă art. 5 din convenție, reclamantul se plânge că a fost privat în mod ilegal de libertate timp de mai multe ore, 11 și 12 Septembrie 2006 de la începerea percheziției la domiciliul său până la arestarea sa. Încă pe teren același articol, el se plânge de refuzul instanțelor naționale de a se pronunța cu privire la această cauză. Citând la art. 6 din Convenție, el invocă o încălcare a dreptului său la apărare, pe motiv că judecata înainte de a pronunța dreptul din 2 octombrie 2006 a fost pronunțat în absența Curții Supreme de Casație și Justiție, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, el se plânge, prin scrisorile din 25 martie 2011 și 21 noiembrie 2012, de menținerea interdicției de a părăsi teritoriul României. Invocând în esență art. 6 din convenție, se plânge, printr-o scrisoare din 21 noiembrie 2012, de durata procedurii penale împotriva sa. RĂSPUNSURILE CU PĂRȚILE Reclamantul a fost privat de libertate, încălcând dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din convenție (Creanga c. România [GC], n 29226/03, § 92, 23 februarie 2012) În special, privarea de libertate a acesteia de mai mult de patru ore, de la 19:56 la 11 septembrie 2006, ora 0:15, 12 septembrie 2006, intră ea în domeniul de aplicare al literelor (b) sau (c) ale acestei dispoziții Durata procedurii penale împotriva reclamantului este compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil? În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, restricția privind libertatea reclamantului de a părăsi teritoriul statului pârât este necesară și justificată de un interes public, în sensul articolului 2 alineatul (2) din Protocolul nr.
Requête n
o
17283/07
Călin CLOPINA
contre la Roumanie
introduite le 12 mars 2007
Le requérant, M. Călin Clopina, est un ressortissant roumain né en 1980 et résidant à Lugoj, où il exerce la profession d’avocat.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 11 septembre 2006 à 18 h 08, un procureur de la Direction nationale anti-corruption (la «
DNA
») et deux policiers se présentèrent au domicile du requérant à Lugoj en vue d’une perquisition ordonnée dans le cadre
d’une enquête pour des faits de corruption. La perquisition prit fin à 19 h 56.
Une fois le procès-verbal de perquisition rédigé et signé, les policiers présentèrent au requérant un mandat de comparution et lui demandèrent de les accompagner au siège de la DNA à Timișoara, où le requérant serait arrivé vers 21 heures et où il aurait passé la nuit du 11 au 12 septembre 2006.
Le 12 septembre 2006 à 0 h 15, un procureur de la DNA décida le placement du requérant en garde à vue. Le requérant ajouta une mention manuscrite sur l’ordonnance du procureur et se plaignit d’avoir été illégalement privé de liberté à partir de 18 heures la veille.
Au siège de la DNA, le requérant fut informé, en présence de ses deux
avocats, qu’il était accusé de complicité de corruption. Il refusa de faire des déclarations. Sur le procès-verbal rédigé à cette occasion, le 12
septembre
2006 entre 1 h 15 et 1 h 25, le requérant ajouta la même mention manuscrite que sur l’ordonnance précitée du procureur.
Le 12 septembre 2006 à une heure non précisée, le requérant fut présenté devant le tribunal départemental de Timiș en vue de son placement en détention provisoire. Il dit avoir attiré l’attention du juge sur l’illégalité de sa privation de liberté pendant six heures entre le début de la perquisition à son domicile et la décision de le placer en garde à vue. Le juge lui aurait répliqué qu’il l’avait remarqué, mais ne se prononça pas sur ce grief. Par un
jugement avant dire droit du même jour, le requérant fut placé en détention provisoire pour une durée de vingt-neuf jours. Le jugement avant dire droit fut ultérieurement confirmé par la cour d’appel de Timișoara, sur pourvoi en recours du requérant.
Par un jugement avant dire droit du 29 septembre 2006, le tribunal départemental rejeta la demande de libération provisoire du requérant. Sur pourvoi en recours du requérant, la cour d’appel de Timișoara fit droit à sa demande et, par un arrêt du 13 octobre 2006, ordonna sa mise en liberté provisoire sous contrôle judiciaire, en lui enjoignant, entre autres, de ne pas quitter le territoire de la Roumanie. Les juridictions nationales rejetèrent, à plusieurs reprises, les demandes du requérant de levée du contrôle judiciaire.
Entre temps, par un arrêt avant dire droit du 2 octobre 2006, prononcé en la présence d’un avocat nommé d’office pour représenter le requérant, la Haute Cour de cassation et de justice avait décidé de renvoyer l’affaire devant le tribunal départemental de Bistrița-Năsăud. Le requérant, détenu à l’époque, ne fut pas cité à comparaître devant la Haute Cour.
Par un réquisitoire du 19 octobre 2006, la DNA renvoya le requérant en jugement du chef de complicité de corruption. Il lui était reproché d’avoir assisté une avocate, lorsqu’elle avait reçu d’un client une somme importante à offrir comme pot-de-vin à un magistrat en vue d’une décision favorable.
Par un jugement du 16 avril 2007, le tribunal départemental de Bistrița
‑
Năsăud déclina sa compétence en faveur de la cour d’appel de Cluj.
Par un arrêt du 29 mars 2011, la cour d’appel de Cluj acquitta le requérant et estima que sa culpabilité n’était pas établie avec certitude sur la base des éléments au dossier. La cour d’appel ne se prononça pas sur l’interdiction de sortie du territoire imposée au requérant au titre du contrôle judiciaire.
Le requérant forma un pourvoi en recours et demanda que cette interdiction soit levée. L’affaire est actuellement pendante devant la Haute Cour de cassation et de justice.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du Code de procédure pénale relatives aux parties au procès pénal et à leur comparution ainsi qu’au placement en garde à vue et à la détention provisoire sont décrites dans l’affaire
Creangă c.
Roumanie
[GC] (n
o
29226/03, § 58, 23
février
2012). Les dispositions pertinentes relatives au mandat de comparution sont décrites dans l’affaire
Ghiurău c. Roumanie
(n
o
55421/10, § 45, 20 novembre 2012).
Les dispositions pertinentes du Code de procédure pénale relatives à la mise en liberté sous contrôle judiciaire sont ainsi libellées
:
Article 160
2
«
(...) 3. Pendant la liberté conditionnelle le suspect ou l’inculpé doit respecter les obligations suivantes
:
a) ne dépasser les limites territoriales fixées que dans les conditions décidées par le tribunal
; (...)
»
Article 160
3
«
Le tribunal qui a décidé du contrôle judiciaire peut, a tout moment, le modifier ou y mettre fin, en tout ou en partie, pour des raisons bien fondées.
»
1.
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été illégalement privé de liberté pendant plusieurs heures, les 11 et 12
septembre 2006 du début de la perquisition à son domicile jusqu’à son placement en garde à vue. Toujours sur le terrain du même article, il se plaint du refus des juridictions nationales de statuer sur ce grief.
2.
Citant l’article 6 de la Convention, il allègue une violation de ses droits de la défense, au motif que le jugement avant dire droit du 2
octobre
2006 de la Haute Cour de cassation et de justice a été prononcé en son absence, puisqu’il n’avait pas été cité à comparaître, et que l’avocat nommé d’office n’a pas correctement représenté ses intérêts.
3.
Invoquant en substance l’article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention, il se plaint, par lettres des 25 mars 2011 et 21 novembre 2012, du maintien de l’interdiction de quitter le territoire roumain.
4.
Invoquant en substance l’article 6 de la Convention, il se plaint, par une lettre du 21 novembre 2012, de la durée de la procédure pénale à son encontre.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention (
Creangă c. Roumanie
[GC], n
o
29226/03, § 92, 23
février
2012)
? En particulier, sa privation de liberté d’une durée de plus de quatre heures, de 19 h 56, le 11 septembre 2006, à 0 h 15, le 12
septembre
2006, rentre-t-elle dans le champ d’application des sous
‑
paragraphes b) ou c) de cette disposition
?
2.
La durée de la procédure pénale à l’encontre du requérant est-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
?
3.
La restriction à la liberté du requérant de quitter le territoire de l’Etat défendeur est-elle nécessaire et justifiée par un intérêt public, au sens de l’article 2 § 2 du Protocole n
o
4
?