SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 30647/07 Oleg DONOS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), cu sediul la 18 iunie 2013 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinta Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, adjunctă la secțiune, având în vedere cererea formulată la 10 iulie 2007, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament privind o parte a cauzei. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant cu privire la restul cauzei, După ce a luat o decizie în cunoștință de cauză, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Reclamantul, dl Oleg Donos, este un cetățean cu dublă cetățenie românească și moldovenească, născut în 1979 și rezident în Bologna (Italia). Guvernul român ( I. Cambera și C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul Moldovei nu a dorit să intervină în procedură așa cum fusese invitat în temeiul art. 36 alin. (1) din Convenție și 44 alin. (1) lit. (a) din regulament. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului La 13 septembrie 2005, reclamantul a fost reținut de poliție și reținut, fiind reținut în arestul poliției, fiind suspectat că a participat la un trafic de imigranți moldoveni în Italia, pe care poliția l-a dezmembrat. În momentul arestării, polițiștii au confiscat 1 200 de euro pe care reclamantul îl purta asupra sa, pe motiv că acești bani reprezentau beneficiul unei infracțiuni. Din elementele dosarului reiese că un avocat din oficiu a fost prezent la prima declarație făcută de reclamant în fața autorităților responsabile cu ancheta. Reclamantul a declarat că nu dorește să beneficieze de asistența sa, lucru confirmat în declarația semnată de reclamant și de autoritățile responsabile cu ancheta. Printr-o hotărâre din 14 septembrie 2005, Tribunalul din Timiș, primind cererea Parchetului în acest sens, a dispus plasarea în detenție a reclamantului până la 12 octombrie 2005. După această dată, arestarea provizorie a reclamantului a fost prelungită de o instanță pentru perioade succesive de 30 de zile. În urma unui proces-verbal întocmit la 16 septembrie 2005, doi polițiști din Timișoara au sunat familiile tuturor persoanelor reținute provizoriu, inclusiv pe cele ale reclamantului. Polițiștii au specificat că apelaseră la numărul indicat de acesta ca fiind al surorii sale, dar că persoana care a răspuns le - a răspuns că nu - l cunoștea pe solicitant. La 26 septembrie 2005, reclamantul a mandatat un avocat la alegerea sa să îl reprezinte. Ulterior, el a dat încă o putere unui avocat diferit pentru ca acesta din urmă să îl reprezinte în procedurile penale îndreptate împotriva sa. 10. La 25 noiembrie 2005, reclamantul a făcut o nouă declarație în fața Parchetului, în prezența unuia dintre avocații pe care îl alesese pentru a-l apăra. 11. Printr-un rechizitoriu din 30 ianuarie 2006, Parchetul l-a trimis la judecată pe reclamant, precum și pe alte nouă persoane, acuzându-le că au organizat, au aderat sau au ajutat un grup de persoane fizice și că au fost livrate traficului de persoane imigrante, care au fost reprimate prin art. 71 din Ordonanța guvernului nr. 105/2001 și, respectiv, art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. 12. În timpul unei audieri publice din 19 mai 2006 în fața tribunalului județ din Timiș, agenții sub acoperire și colaboratorii lor au fost interogați de instanță. Reclamantul și avocatul ales de el au fost prezenți și au avut apoi posibilitatea de a le adresa întrebări pentru a clarifica desfășurarea faptelor. 13. Prin hotărârea din 23 iunie 2006, Tribunalul din Timiș l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de trei ani de închisoare pentru infracțiunile care i-au fost reproșate de Parchet și a ordonat, în temeiul articolului 118 din Codul de procedură penală, confiscarea celor 1 200 de euro găsiți la el în ziua arestării sale ca fiind beneficiul infracțiunilor comise. El a condamnat la aceeași pedeapsă cu închisoarea șase dintre coinvidenți; alți acuzați au fost pedepsiți cu alte pedepse de închisoare în funcție de contribuția lor la desfășurarea faptelor și la antecedentele lor 14. La apelul reclamantului și al altor coincriminați, Tribunalul din Timișoara, printr-o hotărâre din 22 noiembrie 2006, a confirmat temeinicia condamnării lor de către Tribunalul din Timiș. În procedura în fața instanței judecătorești din Cimiș, reclamantul a fost asistat de un avocat ales de acesta. 15. La recursul reclamantului, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o hotărâre definitivă din 6 martie 2007, a confirmat decizia instanțelor anterioare și a considerat că pedepsele aplicate fiecăruia dintre coincriminați au fost individualizate în mod corespunzător și că au fost conforme cu contribuția fiecăruia dintre ei la desfășurarea faptelor. În cadrul procedurii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a fost asistat de un avocat din oficiu. Condițiile de detenție ale reclamantului 16. După 13 septembrie 2005, reclamantul a fost reținut în mai multe instituții de corecție, și anume casa de reținere aproape de inspecția poliției din Timiș, și centrele penitenciare din Timișoara, Rahova și Iași. 17. Potrivit acestuia, a fost reținut în celule suprapopulate, pe care uneori trebuia să le împartă cu alți treizeci de deținuți. Condițiile sanitare și calitatea hranei ar fi fost deplorabile acolo, iar în închisoarea Rahova, el ar fi cerut în repetate rânduri, fără succes, să participe la activitățile sociale sau de reintegrare. La sosirea sa la centrul penitenciar din Iași, el ar fi fost închis timp de două zile într - o celulă nesănătoasă și fără toaletă. 18. Reclamantul ar fi făcut mai multe plângeri în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor pentru condiții de detenție necorespunzătoare; în opinia sa, aceste plângeri nu au fost înregistrate de către administrație în cauză sau transmise judecătorului delegat. 19. La 18 septembrie 2007, reclamantul a fost eliberat condiționat. GRIFS 20. Invocând în esență art. 3 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor tratamente inumane sau degradante în diferite instituții penitenciare române din cauza condițiilor materiale de detenție. 21. Invocând în esență art. 6 din Convenție, se plânge de caracterul inechitabil al procedurii penale îndreptate împotriva sa. El susține că nu a fost asistat de un avocat la data primei sale interogări de către poliție și nu se confruntă cu martorii acuzați 22. Invocând apoi în esență art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că polițiștii nu și-ar fi informat familia, care locuiește în Moldova, și că aceasta din urmă ar fi aflat că la două săptămâni după arestarea sa, prin intermediul internetului. 23. În plus, invocând în esență art. 1 din Protocolul nr. 1, se plânge de confiscarea a 1 La data de 4 aprilie 2013, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, prin care a invocat în esență art. 5 alineatul (3) din Convenție. Subsemnata, Catrinel Brumar, Agent al Guvernului, declară că guvernul român îi oferă domnului Oleg Donos, cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări amiabile a Păcatului reclamantului, întemeiat pe art. 3 din Convenție, în cazul în care se află în curs de desfășurare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 4 950 (patru mii nouă sute cincizeci) EUR, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi convertită în moneda landului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei reclamantului întemeiat pe art. 3 din Convenție. mai târziu, la 3 aprilie 2013, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă. Subsemnatul, Oleg Donos, observă că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări amiabile a ... pe care am ridicat-o în temeiul art. 3 din Convenție în cauza care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 4 950 (patru mii nouă sute cincizeci de euro, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi convertită în moneda landului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza celui întemeiat pe art. 3 din Convenție în această instanță. Declar că cauza este soluționată definitiv în această privință 27. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea părții cererii care privește condițiile materiale ale detenției reclamantului. în mai multe penitenciare române. Prin urmare, această parte a cauzei trebuie eliminată din rol. Pe alte obiecțiuni ale reclamantului 28. În plus, reclamantul se plânge de caracterul inechitabil al procedurii penale îndreptate împotriva sa, de confiscarea sumei de bani găsite în posesia sa în momentul arestării sale, de durata detenției provizorii și de omisiunea autorităților de a declara arestarea sa familiei sale. 29. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 30. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine din rol, în conformitate cu art. 39 din Convenție, partea din cererea privind condițiile materiale ale detenției reclamantului în diferite instituții penitenciare românești ; Se declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
30647/07
Oleg DONOS
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 juin 2013 en un comité composé de
:
Alvina Gyulumyan,
présidente
,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
juges
,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 juillet 2007,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable d’une partie de l’affaire.
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant quant au restant de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Oleg Donos, est un ressortissant ayant la double nationalité roumaine et moldave, né en 1979 et résidant à Bologne (Italie).
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par ses agents successifs, M
mes
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A.
La procédure pénale engagée contre le requérant
4.
Le 13 septembre 2005, le requérant fut appréhendé par la police et placé en garde à vue, étant soupçonné d’avoir participé à un trafic d’émigrants moldaves vers l’Italie, que la police avait démantelé.
5.
Lors de l’arrestation, les policiers saisirent 1
200
euros que le requérant portait sur lui, au motif que cet argent représentait le bénéfice d’une infraction.
6.
Il ressort des éléments du dossier qu’un avocat commis d’office a été présent lors de la première déclaration faite par le requérant devant les autorités chargées de l’enquête. Le requérant déclara alors qu’il ne désirait pas bénéficier de son assistance, chose confirmée dans la déclaration signée par l’intéressée et par les autorités chargées de l’enquête.
7.
Par un jugement du 14 septembre 2005, le tribunal de Timiș, accueillant la demande du parquet en ce sens, ordonna le placement en détention du requérant jusqu’au 12
octobre 2005. Après cette date, la détention provisoire du requérant fut prolongée par un tribunal pour des périodes successives de trente jours.
8.
Il ressort d’un procès-verbal dressé le 16 septembre 2005 par deux policiers de Timișoara qu’ils avaient téléphoné aux familles de toutes les personnes placées en détention provisoire, y compris à celle du requérant. Les policiers précisèrent qu’ils avaient appelé le numéro indiqué par ce dernier comme étant celui de sa sœur, mais que la personne qui avait décroché leur avait répondu ne pas connaître le requérant.
9.
Le 26 septembre 2005, le requérant mandata un avocat de son choix à le représenter. Par la suite, il donna encore un pouvoir à un avocat différent pour que ce dernier le représente dans la procédure pénale dirigée contre lui.
10.
Le 25 novembre 2005, le requérant fit une nouvelle déclaration devant le parquet, en présence de l’un des avocats qu’il avait choisis pour le défendre.
11.
Par un réquisitoire du 30 janvier 2006, le parquet renvoya en jugement le requérant ainsi que neuf autres personnes, les accusant d’avoir organisé, adhéré ou aidé un groupe d’infracteurs et de s’être livrés au trafic d’émigrants, infractions réprimées respectivement par l’article 71 de l’ordonnance du gouvernement n
o
105/2001 et l’article 7 de la loi n
o
39/2003 sur la prévention et la lutte contre la criminalité organisée.
12.
Lors d’une audience publique du 19 mai 2006 devant le tribunal départemental de Timiș, des agents infiltrés et leurs collaborateurs furent interrogés par le tribunal. Le requérant et l’avocat de son choix furent présents et eurent alors la possibilité de leur poser des questions pour éclaircir le déroulement des faits.
13.
Par un jugement du 23 juin 2006, le tribunal de Timiș condamna le requérant à une peine de trois ans de prison pour les infractions qui lui avaient été reprochées par le parquet et ordonna, en vertu de l’article 118 du code de procédure pénale, la confiscation des 1
200 euros découverts sur lui le jour de son arrestation comme étant le bénéfice des infractions commises. Il condamna à la même peine de prison six des coïnculpés
; d’autres accusés se virent infliger diverses autres peines de prison en fonction de leur contribution au déroulement des faits et à leurs antécédents.
14.
Sur appel du requérant et des autres coïnculpés, la cour d’appel de Timișoara, par un arrêt du 22 novembre 2006, confirma le bien-fondé de leur condamnation par le tribunal de Timiș. Dans la procédure devant la cour d’appel, le requérant fut assisté par un avocat de son choix.
15.
Sur recours du requérant, la Haute Cour de cassation et de justice, par un arrêt définitif du 6 mars 2007, confirma la décision des juridictions antérieures. Elle jugea que les peines infligées à chacun des coïnculpés avaient été correctement individualisées et qu’elles étaient conformes à la contribution de chacun d’entre eux au déroulement des faits. Elle déduisit de la peine infligée au requérant la durée de la détention de celui-ci depuis le 13
septembre 2005. Dans la procédure devant la Haute Cour de cassation et de justice, le requérant fut assisté par un avocat commis d’office.
B.
Les conditions de détention du requérant
16.
Après le 13 septembre 2005, le requérant a été détenu dans différents établissements pénitentiaires, à savoir la maison d’arrêt près l’inspection de police de Timiș, et les centres pénitentiaires de Timișoara, Rahova et Iași.
17.
Selon l’intéressé, il a été détenu dans des cellules surpeuplées, qu’il devait parfois partager avec trente autres détenus. Les conditions sanitaires et la qualité de la nourriture y auraient été déplorables. A la prison de Rahova, il aurait demandé à plusieurs reprises, sans succès, à participer aux activités sociales ou de réintégration. A son arrivée au centre pénitentiaire de Iași, il aurait été confiné pendant deux jours dans une cellule insalubre et dépourvue de toilettes.
18.
Le requérant aurait fait plusieurs plaintes sur le fondement de la loi
n
o
275/2006 sur l’exécution des peines pour mauvaises conditions de détention
; selon lui, ces plaintes n’ont pas été enregistrées par l’administration pénitentiaire ou transmises au juge délégué.
19.
Le 18 septembre 2007, le requérant fut mis en liberté conditionnelle.
20.
Invoquant en substance l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir subi des traitements inhumains ou dégradants dans différents établissements pénitentiaires roumains en raison de ses conditions matérielles de détention.
21.
Invoquant en substance l’article 6 de la Convention, il se plaint du caractère inéquitable de la procédure pénale dirigée contre lui. Il allègue n’avoir pas été assisté par un avocat à la date de son premier interrogatoire par la police ni confronté avec les témoins à charge.
22.
Invoquant ensuite en substance l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint que les policiers n’auraient pas informé sa famille, vivant en Moldavie, et que celle-ci n’aurait appris la nouvelle que deux semaines après son arrestation, par le biais d’Internet.
23.
En outre, invoquant en substance l’article 1 du Protocole n
o
1, il se plaint de la confiscation de 1
200 euros trouvés en sa possession lors de son arrestation.
24.
Invoquant enfin en substance l’article 5 § 3 de la Convention, il se plaint de la durée de sa détention provisoire jusqu’à l’arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice du 6 mars 2007.
A.
Sur le grief tiré de l’article 3 de la Convention
25.
Le 4 avril 2013, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussignée, Catrinel Brumar, Agente du Gouvernement, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Oleg Donos, à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable du grief du requérant tiré de l’article 3 de la Convention dans l’affaire susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 4
950 (quatre mille neuf cent cinquante) euros, couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif du grief du requérant tiré de l’article 3 de la Convention.»
26.
Le 3 avril 2013, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Oleg Donos, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable du grief que j’ai soulevé en vertu de l’article 3 de la Convention dans l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 4
950
(quatre mille neuf cent cinquante) euros, couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine du grief tiré de l’article 3 de la Convention dans ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée à cet égard.
»
27.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la partie de la requête qui porte sur les conditions matérielles de la détention du requérant
dans différents établissements pénitentiaires roumains. En conséquence, il convient de rayer cette partie de l’affaire du rôle.
B.
Sur les autres griefs du requérant
28.
Le requérant se plaint en outre du caractère inéquitable de la procédure pénale dirigée contre lui, de la confiscation de la somme d’argent trouvée en sa possession lors de son arrestation, de la durée de sa détention provisoire et de l’omission des autorités d’annoncer son arrestation à sa famille.
29.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
30.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer du rôle, en application de l’article
39 de la Convention, la partie de la requête concernant les conditions matérielles de la détention du requérant dans différents établissements pénitentiaires roumains ;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Greffière adjointe
Présidente