CtEDO 14.05.2013 Auto

VALDHUTER c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.05.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VALDHUTER c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 70792/10 Ioan Florinel VALDHUTER împotriva României introdusă la 9 noiembrie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Ioan Florinel Valdhuter, este un cetățean român născut în 1962 și rezident în Baia Mare. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La deschiderea urmăririi penale împotriva reclamantului și a arestării sale la 29 februarie 2000, reclamantul, care a fost responsabil de comercializarea de piese de masina de ocazie, a fost convocat la sediul poliției din Baia Mare, pentru a face o declarație cu privire la cumpărarea a trei autoturisme de la un I.R. în februarie 2000. La cererea ofițerilor de poliție, el a menționat în declarația sa pe care o declarase că nu intenționa să fie asistat de un avocat. El a fost invitat apoi să meargă la sediul poliției din Oradea pentru o nouă declarație. După ce și-a dat acordul, reclamantul a fost transportat la sediul poliției din Oradea unde a făcut o declarație. El a rămas acolo pentru noapte și a doua zi, la 1 martie 2000, până la 17 ani. h, atunci când poliția a decis să dea în judecată poliția și să-l aresteze. Reclamantul era acuzat de complicitate la furt pe motiv că cumpărase mașini de care știa că erau furate. La 2 martie 2000, reclamantul a fost dus în fața unui procuror care a dispus, după audierea sa în prezența unui avocat din oficiu, arestarea sa provizorie pentru 30 de zile. Detenția sa a fost prelungită ulterior de un tribunal până la 12 aprilie 2000. În timpul urmăririi penale, I.R. a fost, de asemenea, auzit de către autorități. El a recunoscut că a comis furtul a treisprezece mașini ca urmare a comenzilor În pofida cererilor repetate ale reclamantului, reclamantul nu s-a confruntat cu I.R. Printr-un rechizitoriu din 8 iunie 2000, Parchetul a ordonat retrimiterea la judecată a I.R., a șefului de zbor și a reclamantului, a șefului complicității de zbor care a avut consecințe grave. Alte opt persoane au fost, de asemenea, trimise în judecată de șeful complicității la furt și la recepția bunurilor furate. în furtul autoturismelor sau să fi cumpărat aceste mașini, ținând cont de faptul că au venit dintr-un zbor sau de faptul că au ajutat I.R. să șteargă urmele furtului asupra mașinilor respective. Procedura penală în fața tribunalelor din 27 aprilie 2004, instanța de primă instanță din Oradea a decis să disloce partea din cauza I.R. (punctul 16 de mai jos). În procedura care a continuat împotriva reclamantului și a celor opt coincriminați ai săi, Tribunalul de Primă Instanță a auzit A.P., un coinculpat al reclamantului. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat ales, dar nu a fost audiat de instanță. 10. Prin hotărârea din 10 aprilie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Oradea a recalificat faptele reproșate reclamantului ca simplu complicitate la furt și l-a condamnat pe acesta la trei ani de închisoare fermă. În această privință, tribunalul a remarcat că reclamantul a recunoscut în declarația sa făcută în timpul procesului pe care îl cumpărase, la prețuri derizorate, trei mașini la I.R., că aceste mașini aveau butoiul deteriorat, că vânzătorul refuzase să-i dea documentele de identificare, dar că îi propusese să le vândă. În plus, I.R. a recunoscut în cursul procedurii că a comis zborurile după un acord prealabil cu reclamantul. 11. Reclamantul a solicitat această hotărâre și a solicitat achitarea acesteia. 12. Printr-o hotărâre din 26 iunie 2009, tribunalul departamental din Bihor a primit recursul reclamantului și a decis o suspendare la executarea pedepsei. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat ales, dar nu a fost audiat de instanță. 13. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri în fața instanței judecătorești din Oradea. El a denunțat în primul rând faptul că a fost condamnat atunci când a fost pronunțat de instanțele inferioare, în necunoașterea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost interpretat în Hotărârea Constantinescu c. România (n 28871/95, CEDH 2000) VIII). El a adăugat că I.R., care nu a fost ascultat nici de aceste instanțe, și-a schimbat declarația în cadrul procedurii penale paralele împotriva sa, negând orice înțelegere prealabilă sau ulterioară zborurilor cu el însuși cu privire la recuperarea bunurilor (punctul 16 de mai jos) și a subliniat, de asemenea, că I.R. a depus o plângere penală a șefului unei anchete abuzive împotriva ofițerilor de poliție care primiseră primele sale depoziții, și anume depozițiile pe care tribunalele inferioare le luaseră în considerare în vederea condamnării sale. În aceste condiții, în opinia sa, instanțele și-au întemeiat deciziile pe elemente de probă ilegale, deoarece au fost obținute ca urmare a unor tratamente contrare articolului 3 din convenție. Cu toate acestea, acest lucru era contrar dispozițiilor articolului 64 din Codul de procedură penală care interzicea utilizarea de probe obținute ilegal. 14. Reclamantul a fost audiat de instanța de recurs. Prin hotărârea definitivă din 11 mai 2010, Curtea de apel din Oradea a respins acțiunea reclamantului. În ceea ce privește lipsa de audiere a acestuia de către instanțele inferioare, Tribunalul de apel nota, pe de o parte, că reclamantul a fost reprezentat pe tot parcursul procedurii de către avocați aleși care au avut grijă ca drepturile sale procedurale să fie respectate și, pe de altă parte, că a fost ascultat în etapa acțiunii. Curtea de apel a hotărât, de asemenea, că depozițiile I.R. în etapa de judecată, constituia probe suficiente pentru condamnarea reclamantului; aceasta nu se pronunță asupra legalității acestor declarații; procedura penală împotriva I.R. 16. La 15 iunie 2004, după dizolvarea cauzei în cauza I.R., Tribunalul de Primă Instanță din Oradea l-a judecat pe acesta. I.R. a recunoscut că a comis jafurile, dar a negat orice înțelegere prealabilă sau ulterioară zborurilor cu reclamantul în ceea ce privește recuperarea bunurilor furate. 17. Printr-o hotărâre definitivă din 18 august 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Oradea a condamnat I.R. la cinci ani de închisoare fermă a șefului de zbor. Plângerea penală din I.R. cu privire la relele tratamente suferite de ofițerii de poliție 18. La 21 septembrie 2009, I.R. a depus o plângere penală a șefului anchetei abuzive împotriva ofițerilor poliției din Oradea și a ofițerilor de poliție generală din Bihor, care și-au colectat primele depoziții. El ar fi fost lovit de mai multe ori de către aceștia și ar fi fost amenințat că relele tratamente continuă și nu ar fi fost în sensul dorit de acestea. El a menționat în plângerea sa penală că reclamantul fusese un cumpărător de bună credință, care era informat de fiecare dată cu privire la proveniența mașinilor, verificase documentele de identificare și seria de mașini și nu fusese niciodată informat că mașinile erau furate. 19. Printr-o decizie din 29 septembrie 2009, Parchetul aflat în apropierea instanței judecătorești din Oradea a dispus un refuz pe motiv că faptele reprobabile erau reglementate de prescripție. GRIFS Invocând art. 6 § 1 și 3 din Convenție, reclamantul se plângea (a) de ceea ce nu a fost ascultat de instanțele de primă instanță și de recurs; faptul că instanța de primă instanță a decis recalificarea juridică a faptelor fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a-și prezenta argumentele în această privință și (c) că instanțele și-au întemeiat condamnarea penală pe depozițiile martorului I.R. obținute în mod ilegal în cursul procedurii, fără ca acest martor să fie audiat ulterior de către instanțe. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii penale împotriva sa. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge că plasarea sa în detenție nu a fost decisă de un judecător autorizat prin lege În plus, detenția sa nu a fost justificată și motivată în raport cu dispozițiile legale sau cu documentele din dosar. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI 1 coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, având în vedere faptul că reclamantul nu a putut interoga sau interoga martorul în cauză I.R. Durata procedurii penale urmate în speță a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție Guvernul este, de asemenea, invitat să transmită documentele din dosarul procedurii penale interne inițiate împotriva reclamantului, cu condiția ca acestea să se refere la acesta.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă