CASE OF MAGYAR CEMENT KFT v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
CASE OF MAGYAR CEMENT KFT v. HUNGARY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE CEMENT MAGYAR KFT v. HUNGARY (Depunerea nr. 33795/08) HOTĂRÂREA STASBOURG 28 mai 2013 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Magyar Cement Kft v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Parer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 7 mai 2013, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 33795/08) împotriva Republicii Ungariei depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o societate maghiară de răspundere limitată, Magyar Cement Kft („reclamantul”), la 14 iulie 2008. Reclamantul a fost reprezentat de dl I. Jarovinszkij, avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. La 13 aprilie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul este o societate de răspundere limitată cu sediul său în Tokod. La 8 august 1994, reclamantul, ca ofertant de succes în procedurile de privatizare, acțiunile achiziționate și activele non-curente ale unei societăți publice de stat deținute anterior, limitate de acțiuni. La 20 februarie 1995, o entitate comercială concurentă a ofertantului a contestat în fața Curții Regionale de Budapesta validitatea contractului de privatizare și a acordului de vânzare și cumpărare încheiat de societatea reclamantă. La 3 aprilie 1998, Curtea regională de Budapesta a pronunțat o hotărâre parțială de respingere a acțiunii reclamantului. La 4 iunie 1999, Curtea Supremă, în calitate de instanță de a doua instanță, a organizat o audiere, a anulat hotărârea parțială și a trimis cazul la prima instanță. În procesul reluat, Curtea regională de Budapesta a pronunțat o hotărâre parțială la 1 iulie 2002. Această hotărâre a fost anulată din nou de Curtea Supremă la 9 mai 2003. 10. În reluarea procedurii, Curtea Regională de la Budapesta a respins toate cererile reclamantului. 11. În hotărârea din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel de la Budapesta, judecând drept tribunal de a doua instanță, a susținut parțial hotărârea de primă instanță și în ceea ce privește restul cererilor, a anulat hotărârea Curții Regionale de la Budapesta și a trimis cazul la prima instanță. 12. Reclamantul a depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă, care a susținut hotărârea parțială a Curții de Apel din Budapesta 15 noiembrie 2010. 13. În ceea ce privește restul cazului, Curtea Regională din Budapesta a pronunțat o hotărâre parțială la 29 august 2012. Reclamantul a apelat. Acțiunea este încă în așteptare. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de către un ... tribunal...” 15. Guvernul a contestat acest argument. 16. Perioada în cauză a început în 20 februarie 1995 și nu s-a încheiat încă. Astfel, a durat peste 18 ani înainte de trei cazuri. Având în vedere o astfel de procedură lungă și în absența oricărei alte motive de inadmisibilitate, cererea trebuie declarată admisibilă. 17. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 18. Considerând art. 41 din Convenție, reclamantul a formulat o cerere globală de 35 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale. Guvernul a contestat reclamația. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral și să-l acorde 17 000 EUR sub acest cap. 19. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2.800 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Guvernul nu a exprimat un aviz cu privire la această chestiune. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 1.000 EUR pentru acțiunea în fața Curții. 20. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare: (i) 17.000 EUR (septze mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1 000 EUR (1 mie de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de default plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 mai 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen Președintele adjunct al Registrului interimar