CtEDO 28.05.2013 Auto

AFFAIRE AKMANSOY c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
28.05.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure administrative;Article 6-1 - Délai raisonnable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE AKMANSOY c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA AKMANSOY c. TURCIA Cerere nr 14787/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 mai 2013 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Akmansoy c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjuvantière din secțiunea f.f., După ce a intenționat în camera Consiliului la 7 mai 2013, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află o cerere (n 14787/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Fazl martie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 17 mai 2011, Curtea a comunicat cererea guvernului și a indicat că aceasta nu are nevoie de informații cu privire la fond, dar guvernul ar putea, dacă ar fi dorit, să își prezinte observațiile. Guvernul nu le-a prezentat. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA SPECE Reclamantul s-a născut în 1931 și își are reședința la Istanbul. În 1998, o companie de construcții a început să răstoarne marea în numele primăriei din Pendik pentru a construi clădiri industriale, ceea ce a îngreunat foarte mult accesul reclamantului la clădirea sa. La 1 octombrie 1999, primăria din Pendik a dărâmat zidurile grădinii și dependințele din proprietatea reclamantului. La 18 decembrie 2000, reclamantul a introdus o acțiune în despăgubire împotriva administrației din cauza exproprierii de facto, în fața Tribunalului de Mare Instană din Pendik. Prin hotărârea din 6 noiembrie 2001, Tribunalul de Mare Instană din Pendik a acordat recurentului un câștig parial de cauză. Prin hotărârea din 30 aprilie 2002, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre (2002/9807 K.). În 2001 și 2002, reclamantul a introdus împotriva administrației în fața tribunalului administrativ dalja (inclusiv tribunalul administrativ) două acțiuni în anulare a contractelor de închiriere a locurilor create la sfârșitul remunerării mării 11. Prin două hotărâri din 31 martie 2003, Tribunalul Administrativ i-a acordat recurentului câștig de cauză și a anulat aceste contracte. 12. Prin două hotărâri pronunțate la 29 aprilie 2005, Consiliul de Stat a infirmat aceste hotărâri. 13. La 14 februarie 2006 și la 22 septembrie 2006, acesta a respins acțiunile de rectificare formulate de solicitant. Printr-o hotărâre din 13 decembrie 2006, Tribunalul Administrativ a refuzat să se conformeze hotărârilor Consiliului de Instană și, din nou, a acordat recurentului câștig de cauză. 15. Prin două hotărâri pronunțate la 26 aprilie și 28 aprilie 2011, Consiliul de Primă Instanță a infirmat aceste hotărâri. 16. La 6 mai 2006, reclamantul a introdus o acțiune în anulare a vânzării în fața Tribunalului de Mare Instanță din Pendik. Potrivit documentelor din dosar, la data adoptării hotărârii, cauza era încă în curs de desfășurare în fața tribunalului din Pendik. 20. Pe de altă parte, reclamantul a depus o plângere în fața procurorului din Republica Kadćköy împotriva mai multor persoane pe care le-a considerat răspunzătoare pentru această vânzare frauduloasă. 21. La 5 octombrie 2006, procurorul districtual al Republicii Kadćköy a emis un ordin de nejudiciare a acestor persoane. ÎN DREPT PRIVIND RECEVABILITATEA PRIVIND dreptul de proprietate 22. Reclamantul a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale, în măsura în care o parte a clădirii sale a fost vândută în mod fraudulos și că persoanele pe care le-a considerat responsabile nu sunt acuzate. 23. Curtea consideră că, în speță, calea de atac adecvată este procedura civilă referitoare la anularea vânzării introduse în fața instanței judecătorești din Pendik. Aceasta arată că, în ziua în care a fost adoptată hotărârea, această procedură este în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. 24. 1 și 4 din Convenție pentru neechivocarea căilor de atac interne. Despre lipsa de echitate a procedurilor interne 25. Reclamantul susține, de asemenea, că procedurile urmate în fața instanțelor interne nu erau echitabile în sensul articolului 6 din convenție. El denunță, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din convenție pentru lipsa motivării hotărârilor pronunțate de instanțele interne. Curtea consideră că este oportun să se examineze aceste obiecțiuni numai din punctul de vedere al articolului 6 din convenție. 26. Curtea constată că procedurile în cauză sunt pendinte în fața instanțelor naționale și consideră că este necesar să se cunoască la sfârșitul acestora din urmă în dreptul intern pentru a putea să se pronunțe cu privire la acest aspect. 27. În consecință, acest aspect este prematur și că trebuie declarat inadmisibil pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Cu privire la art. 14 din Convenția 28. Invocând art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenție, reclamantul susține că a făcut obiectul unui tratament discriminatoriu pe baza venitului său. 29. Curtea arată că nu reiese din dosarul pe care reclamantul l-a invocat, în mod expres sau în esență, în fața instanțelor naționale. 30. Prin urmare, Curtea declară această parte a cererii inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Cu privire la obiecțiunile întemeiate pe articolele 1 și 17 din Convenția 31. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, Curtea nu găsește nici o aparență de încălcare a acestor articole. 33. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Pe durata procedurii 34. Curtea constată că litigiul întemeiat pe durata procedurii urmate în fața instanțelor administrative nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și nu se confruntă, de asemenea, cu niciun alt motiv de refuz; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 35. Reclamantul susține că durata procedurii civile, urmată în fața instanțelor administrative, nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 36. Curtea consideră că, în speță, deși două acțiuni independente sunt în joc, trebuie să se considere că sunt în prezența unei singure proceduri, deoarece acțiunile menționate au un scop identic. Aceasta remarcă faptul că perioada a început în 2001 la o dată neraportată și nu a încetat încă la data adoptării acestei hotărâri. Presupunând că procedura a început la sfârșitul anului 2001, aceasta a durat deja mai mult de 11 ani și trei luni, pentru două instanțe. 37. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 38. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Frydlender citată anterior, Daneshpayeh c. Turcia, n 21086/04, 16 iulie 2009). 39. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (3). PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 40. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 720 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne. Ca dovadă a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, acesta nu furnizează niciun document. 42. Guvernul contestă această sumă. 43. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 000 EUR pentru prejudiciul moral. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 45. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN LÂNGĂ, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 6 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 28 mai 2013, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Grefier adjunct f.f. Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-05-28
0,96
AFFAIRE AKMAN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKMAN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 2267/08) ARRÊT STRASBOURG 28 mai 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Akman et autres c. Turquie, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2013-10-29
0,95
AFFAIRE ÖNER AKTAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖNER AKTAŞ c. TURQUIE (Requête n o 59860/10) ARRÊT STRASBOURG 29 octobre 2013 DÉFINITIF 29/01/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2013-06-11
0,95
AFFAIRE TUR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TUR c. TURQUIE (Requête n o 13692/03) ARRÊT STRASBOURG 11 juin 2013 DÉFINITIF 11/09/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affai
CtEDO 2013-05-28
0,95
AFFAIRE TANER GÜNDÜZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TANER GÜNDÜZ c. TURQUIE ( Requête n o 32000/06) ARRÊT STRASBOURG 28 mai 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Taner Gündüz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’ho
CtEDO 2013-05-28
0,95
AFFAIRE TEKİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TEKİN c. TURQUIE ( Requête n o 26252/06) ARRÊT STRASBOURG 28 mai 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Tekin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième
Sursă