Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 76559/11 Marek SZYMA ÑSKI împotriva Poloniei depusă la 20 octombrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Marek Szymański, este un național polonez, care s-a născut în 1957. El îndeplinește în prezent o sentință în închisoarea Koronowo. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 ianuarie 2011, reclamantul a fost arestat de către poliție pe baza unui anunț căutat și reținut la o secție de poliție din Toruń. Înainte de a fi arestat, el a fost examinat de un medic și de un psihiatru. În noaptea în care a făcut o încercare de sinucidere, încercând să se spânzure cu foi rupte. Ofițerii de poliție au intervenit și au folosit forța pentru a-l depăși. La 11 ianuarie 2011, reclamantul s-a plâns de utilizarea excesivă a forței, susținând că a fost bătut, abuzat verbal și umiliat. El a susținut că a avut dureri puternice în piept. Pe 17 Ianuarie 2011 a făcut o plângere scrisă care a fost servită în biroul procurorului la 24 ianuarie 2011. La 11 ianuarie 2011, reclamantul a fost admis la spitalul din închisoarea Toruń. S-a stabilit că a avut două coaste rupte și un plămân perforat. A rămas în spital pentru tratament până la 1 februarie 2011. La 6 februarie 2011, el și-a reiterat plângerea într-o scrisoare adresată procurorului din districtul Toruń. El a susținut că avea două coaste rupte care și-au perforat plămânul. El a făcut trimitere la dosarele medicale ale tratamentului spitalului său. Prin decizia din 17 iunie 2011 Procurorul din districtul Torun a refuzat să inventeze o anchetă a acuzațiilor reclamantului. Procurorul a stabilit că reclamantul a fost arestat la 7 ianuarie 2011 și a fost închis într-o secție de poliție din Toruń-Rubinkowo. În noaptea din 7 ianuarie 2011, el a încercat să se sinucidă prin agațare. El a devenit foarte violent și cei doi ofițeri de poliție în datorie au fost obligați să folosească forța pentru a-și depăși rezistența și pentru a-l împiedica să se sinucidă. Mai târziu, în cazul reclamantului s-a plâns de durere, dar un paramedic care l-a examinat în dimineața 8 ianuarie 2011 nu a găsit motive pentru a-l duce la spital. S-a remarcat, de asemenea, că reclamantul a informat autorităților cu întârziere despre incidentul care, în opinia procurorului, nu a acordat credibilitate acuzațiilor sale. Procurorul a concluzionat că ofițerii de poliție nu au depășit competențele lor și că reacția lor a fost adecvată la gravitatea situației. Avocatul reclamantului a depus un recurs împotriva acestei decizii, susținând că procurorul nu a respectat în întregime elemente importante de probă. În special, dosarul medical al reclamantului a indicat că la 11 ianuarie 2011 a fost admis la spitalul de închisoare, unde a petrecut ulterior trei săptămâni. El a fost diagnosticat cu leziuni pulmonare severe. Două dintre coastele sale au fost rupt. Avocatul a susținut că leziunile suferite de reclamant au indicat în mod clar că forța utilizată a fost excesivă. În plus, procurorul nu a luat în considerare mărturia altor deținuți. Examinarea cazului și interpretarea dovezilor disponibile a fost excepțional selectivă și extrem de generală („wyjātkowo wybiórczy i nad wyraz ogólny” ), în special în cazul în care rănile reclamantului și șederea de trei săptămâni în spital după ce evenimentele plângute nu au fost abordate. Prin decizia din 20 septembrie 2011 Curtea de District Torun a susținut decizia procurorului. Curtea a repetat în esență argumentele procurorului. De asemenea, a susținut că leziunile au fost probabil susținute de reclamant înainte de arest. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost bolnav tratat de către poliție și că ancheta privind acuzațiile sale nu a fost exhaustivă și eficace. Forța utilizată de ofițeri de poliție a fost excesivă și a încălcat Convenția. El se plânge că procurorul și curtea au acceptat în mod necritic versiunea de evenimente a ofițerilor de poliție fără a da o explicație plauzibilă privind originea prejudiciului său, în special coastele rupte, și fără a răspunde la dovezile medicale disponibile. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita v. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV), au fost anchetele de către autoritățile interne privind acuzațiile de tratament necorespunzător în încălcarea articolului 3 din Convenție?
Application no. 76559/11
Marek SZYMAŃSKI
against Poland
lodged on 20 October 2011
The applicant, Mr Marek Szymański, is a Polish national, who was born in 1957. He is currently serving a sentence in Koronowo prison.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 7 January 2011 the applicant was arrested by the police on the basis of a wanted notice and detained at a police station in Toruń. Before he was put in detention, he was examined by a doctor and a psychiatrist. They found that he was fit for detention.
In the night he made a suicide attempt, trying to hang himself with torn sheets. The police officers intervened and used force in order to overpower him.
On 11 January 2011 the applicant complained about the excessive use of force, submitting that he had been beaten up, verbally abused and humiliated. He submitted that he had strong pains in his chest. On 17
January 2011 he made a written complaint which was served on the prosecutor’s office on 24 January 2011.
On 11 January 2011 the applicant was admitted to the hospital in Toruń prison. It was established that he had two broken ribs and a punctured lung. He remained in the hospital for treatment until 1 February 2011.
On 6 February 2011 he reiterated his complaint in a letter to the Toruń District Prosecutor. He submitted that he had two broken ribs which had punctured his lung. He referred to the medical records of his hospital treatment.
By a decision of 17 June 2011 the Torun District Prosecutor refused to institute an investigation of the applicant’s allegations. The prosecutor established that the applicant had been arrested on 7 January 2011 and placed in detention at a police station in Toruń-Rubinkowo. During the night of 7 January 2011 he had tried to commit suicide by hanging. He had become very violent and the two police officers on duty had been obliged to use force to overcome his resistance and to prevent him from committing suicide. Later on the applicant had complained of pain, but a paramedic who examined him in the morning of 8 January 2011 found no reasons for taking him to a hospital. It was further noted that the applicant had informed the authorities about the incident with delay which, in the prosecutor’s view, did not lend credibility to his allegations.
The prosecutor concluded that the police officers had not exceeded their powers and that their reaction had been adequate to the gravity of the situation. The applicant had failed to submit evidence to the contrary.
The applicant’s lawyer lodged an appeal against this decision, arguing that the prosecutor had entirely disregarded important pieces of evidence. In particular, the applicant’s medical record indicated that on 11
January 2011 he had been admitted to the prison hospital, where he had subsequently spent three weeks. He had been diagnosed with severe lung injuries. Two of his ribs had been broken.
The lawyer argued that the injuries suffered by the applicant clearly indicated that the force used had been excessive. Further, the prosecutor had failed to take into consideration the testimony of other detainees. The examination of the case and the interpretation of the available evidence was exceptionally selective and exceedingly general
(“wyjątkowo wybiórczy i
nad wyraz ogólny”
), in particular in that the applicant’s injuries and three-week stay in the hospital after the events complained of had not been addressed.
By a decision of the 20 September 2011 the Torun District Court upheld the prosecutor’s decision. The court essentially repeated the prosecutor’s arguments. It also held that the injuries had probably been sustained by the applicant prior to his arrest.
The applicant complains under Article
3 of the Convention that he was ill
‑
treated by the police and that the investigation into his allegations was not thorough and effective. The force used by the police officers was excessive and breached the Convention. He complains that the prosecutor and the court uncritically accepted the police officers’ version of events without giving a plausible explanation as to the origin of his injury, in particular the broken ribs, and failing to address the available medical evidence.
QUESTIONs tO THE PARTIES
1.
Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention?
2.
Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment (see paragraph 131 of Labita v.
Italy [GC], no.
26772/95, ECHR 2000-IV), were the investigations by the domestic authorities into the allegations of ill-treatment in breach of Article
3 of the Convention?