YENGO c. FRANCE
YENGO c. FRANCE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a cincea Cerere nr. 50494/12 Paul YENGO împotriva Franței introdusă la 20 iulie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Paul Yengo, este un cetățean francez, născut în 1951, care se află în prezent deținut la Noumea. El este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Wague, avocată în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o ordonanță din 21 august 2011, un judecător judecător l-a pus sub acuzare pe reclamant pentru fapte de natură infracțională. Reclamantul a fost, de asemenea, pus în arest provizoriu, împreună cu alți cinci membri ai clanului său, în casa din stație a centrului penitenciar din Tabăra de Est din Noumea. El a interceptat apelul la această ordonanță în fața Camerei de lăcătuș a curții de apel din Noua. La 22 august 2011, avocatul său, dl Moresco, a primit o scrisoare din partea deținuților care își denunță condițiile de detenție în termenii următori. Celula are 3 m x 5 m și găzduiește 6 persoane, în interior este înțeles ceea ce se numește toaleta turcească unde se spală și, în același timp, facem nevoile noastre (pipi, caca), o chiuvetă pentru spălat vase și spălat rufele, patria, există 3 paturi suprapuse pe stânga, 2 paturi suprapuse pe dreapta și 6 paturi. dormind pe podea între paturile de pe saltea în condiții de igienă foarte deplorabile, refulul de miros al toaletei este la înălțimea feței celui care doarme pe saltea pe podea, și la fiecare utilizare a toaletelor, apa care se scufundă se udă pe saltea (...) În memoria sa în fața camerei de l'instruire, reclamantul a recitit în întregime textul acestei scrisori. El a precizat că deținuții trebuiau să rămână în permanență întinși pe pat, ținând cont de exiguitatea celulelor și de un spațiu vertical de doar 60 cm între paturi, subliniind în același timp situația umilitoare de a fi nevoiți să folosească în celula toaletelor, care servesc în plus ca duș, folosindu-se de vânătoarea de apă, în vederea celorlalți colegi deținuți. printr-o oprire de 1 September 2011, camera de l'inginerie a tribunalului de apel din Noumea a confirmat ordinul, fără a se pronunța asupra condițiilor de detenție. La 27 septembrie 2011, reclamantul a depus o cerere de eliberare, criticând din nou condițiile de detenție și invocând de data aceasta o încălcare a articolului 3 din convenție. Printr-o ordonanță din 14 octombrie 2011, instanța de judecată a respins cererea sa, fără a se pronunța asupra condițiilor de detenție. Reclamantul a răspuns la apel. La 10 noiembrie 2011, camera de l'inginerie a conchis Ordonanța din 14 octombrie 2011. În cadrul recursului său, acesta s-a bazat pe recomandările autorității generale pentru locurile de privare de libertate care au urmat vizitei centrului penitenciar din Noua în perioada 11-17 octombrie 2011 de către patru dintre colaboratorii săi. Cu această ocazie, controlorul general al locurilor de privare de libertate a utilizat pentru prima dată procedura de urgență prevăzută de legea din 30 octombrie 2007, care îi permite să comunice autorităților constatarea unei încălcări grave a drepturilor fundamentale ale unei persoane private de libertate și să le acorde o perioadă de timp pentru a răspunde la aceasta, înainte de a face publice recomandările sale cu privire la acest loc de detenție (publicație în Jurnalul Oficial din 6 decembrie 2011). Prin hotărârea din 29 februarie 2012, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului și a considerat, în special, că, în caz de nevinovăție din partea persoanei în cauză, suficient de grave pentru a pune în pericol sănătatea sa fizică sau mentală În cazul în care o persoană fizică sau juridică nu poate fi considerată ca fiind o persoană fizică sau juridică, aceasta poate fi considerată o persoană fizică sau juridică, cu condiția ca persoana fizică sau juridică să nu fi fost considerată ca fiind o persoană fizică sau juridică. La 29 martie 2012, reclamantul și alți douăzeci și nouă de deținuți au sesizat judecătorul cu privire la rejudecarele Tribunalului Administrativ din Noua Caledonie, în scopul de a obliga statul să le plătească un provizion pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a condițiilor lor de detenție. Printr-o ordonanță din 31 iulie 2012, președintele Tribunalului Administrativ, acționând în calitate de judecător al restanțelor, a considerat că condițiile de detenție au încălcat atât dispozițiile legii penale, cât și cele ale Codului de procedură penală și, în cele din urmă, cele prevăzute la art. 3 din convenție. El a considerat că cererea în litigiu nu era în mod serios contestabilă și, prin urmare, a condamnat statul să plătească o sumă cu titlu de provizion pentru fiecare persoană, pentru perioada cuprinsă între plasarea în detenție a acestora în centrul din Noumea și ziua în care ordonanța era pronunțată, adică la 31 iulie 2012. Reclamantului i s-a acordat astfel un provizion de 138 de euro. În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție, denunțând lipsa de spațiu suficient și consecințele sale zilnice, precum și situația umilitoare de a folosi toaletele, care servesc totodată drept duș, în ochii celorlalți deținuți. De asemenea, se referă la constatarea din raportul controlorului general al locurilor de privare de libertate cu privire la condițiile de detenție din Camp Est de Noumea. Reclamantul se plânge în sfârșit de o încălcare a dreptului său la o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din Convenție. În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamantul avea la dispoziție o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și exprime vinovăția de necunoaștere a articolului 3? În acest caz, a epuizat el căile de atac interne, așa cum se prevede la art. 35 1 din Convenție? Având în vedere acuzațiile reclamantului cu privire la condițiile sale de detenție, acestea din urmă erau compatibile cu art. 3 din Convenție? În special, pe de o parte, reclamantul dispune de un spațiu personal suficient și, pe de altă parte, a beneficiat de condiții de detenție satisfăcătoare, în special în ceea ce privește starea generală a celulei și posibilitatea unei utilizări private a toaletelor și, pe de altă parte, în general, de recomandările de la punctele 18.1 și următoarele din Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre privind normele penale europene