KUDUMIJA v. BOSNIA AND HERZEGOVINA AND SERBIA AND REMENOVIĆ AND MAŠOVIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KUDUMIJA v. BOSNIA AND HERZEGOVINA AND SERBIA AND REMENOVIĆ AND MAŠOVIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (CtEDO, 2013)
Reclamanții, dl Miroslav Kudumija, dl Jordan Remenović și dl Smajo Mašović, sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, care s-au născut în 1945, 1934 și, respectiv, 1934, și trăiesc în Sarajevo (prima reclamantă) și Tuzla (al doilea și al treilea reclamant). Primul și al treilea reclamant, care au fost acordate asistență juridică, au fost reprezentați în fața Curții de către A. Mujčinović, avocat practicant la Sarajevo. Guvernul Bosniei și Herțegovina (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al acestora, dna Z. Ibrahimović. Reclamanții au servit în JNA, forțele armate ale fostei Republici Socialiste Federale Iugoslave (“SFRY”) și s-au retras înainte de aprilie 1992. Pensiunile lor militare au fost evaluate în funcție de gradul și anii lor de serviciu, și au fost plătite de la Fondul Federal de Pensiuni Iugoslave din Belgrad („Fondul JNA”). Plățile din fondul respectiv la pensionarii JNA care trăiesc în ceea ce este astăzi Federația Bosnia-Herzegovina („Federarea”) au ajuns la sfârșit la scurt timp după apariția războiului 1992-1995. De atunci, până la Hotărârea privind Succesiunea din 2001 (a se vedea mai jos), nu era clar cine a fost responsabil pentru plata pensiilor JNA. Cu toate acestea, în septembrie 1992 Bosnia și Herțegovina a emis un decret de stabilire a dreptului pensionarilor JNA de a primi pensii din ceea ce a devenit mai târziu Fondul de Pensiuni al Bosniei și Herțegovina („fondul FBH”), în valoare de 50% din pensiile JNA. Această dispoziție a fost ulterior încorporată în Legea privind asigurările de pensii și invalidități din 1998, care a intrat în vigoare la 31 iulie 1998 (a se vedea punctul 35 de mai jos). La 29 iunie 2001, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Federală Iugoslavia (succesată în 2006 de Serbia), fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Slovenia au semnat Hotărârea privind Succesiunea („Hotărârea de Succesiune”), care a intrat în vigoare la 2 iunie 2004. În conformitate cu anexa E, fiecare stat succesor a asumat responsabilitatea pentru plata regulată a pensiilor cetățenilor lor care au fost angajați civili sau militari ai fostului SFRY, indiferent de șederea lor actuală, dacă aceste pensii au fost finanțate din fonduri federale. Drepturile fundamentale ale lucrătorilor din fostul SFRY în ceea ce privește pensiile și securitatea socială au fost stabilite în Constituția SFRY din 1974 (art. 281 § 3). Regulamentul sistemului de pensii dincolo de normele stabilite în Legea SFRY a fost responsabilitatea republicilor, astfel încât fiecare republică are propria legislație de pensii și fondul public de pensii. În Bosnia și Herțegovina pensiile sunt reglementate de Legea din 1990 privind asigurările de pensii și invalidități. Toți angajații, cu excepția personalului JNA, plătiți în fondul de pensii al republicii lor de reședință. Acest lucru se aplică și angajaților ministerelor și agențiilor federale. Fondurile de pensii din republicile au lucrat îndeaproape împreună. Dacă un individ a lucrat și a contribuit la un fond de pensii într-o republică, el sau ea ar putea alege să se retragă într-o a doua republică și să primească în continuare pensia de la fondul de pensii al primei republici prin sistemul de distribuție al doileaui republică. În cazul în care un individ a trăit și a lucrat și, prin urmare, a plătit contribuțiile sale, în mai mult de o republică pe parcursul vieții sale de muncă, la pensie, el a avut dreptul să își primească pensia din fondul la care a contribuit cel mai mult. Drepturile de pensie ale personalului militar au fost reglementate și garantate prin intermediul autorităților federale (art. 281 § 6 din Constituția SFRY din 1974). Personalul militar JNA și-a plătit contribuțiile și și-a primit pensiile de la Fondul JNA. Acesta a fost singurul fond de pensii existent la nivel federal. 10. Legea din 1985 privind asigurările de pensii militare a reglementat aspectele specifice ale pensiilor militare. Acesta a prevăzut mai multe mecanisme care au făcut ca tratamentul pensionarilor militari JNA să fie mai favorabil decât cel al altor grupuri. De exemplu, în ceea ce privește stabilirea dreptului la pensie, legea a creditat în general pensionarilor JNA cu 15 luni de serviciu pentru fiecare an de serviciu real. În plus, suma pensiei s-a bazat pe salariul din ultimul decembrie în serviciul activ, în timp ce pentru alte grupuri s-a bazat pe salariul mediu de zece ani consecutivi cu cel mai mare venit. 11. În conformitate cu Legea din 1994 privind armata iugoslavă, Fondul JNA a fost transformat în Fondul pentru asigurarea socială a personalului militar al Republicii Federale Iugoslavie (succedat în 2006 de Serbia; "Fondul sârb"). În temeiul acestei Acte, Fondul sârb trebuia să continue plata pensiilor JNA. Cu toate acestea, nu este clar cum s-a eliberat această datorie în practică (care rezidența în Serbia și/sau neresidența într-una din fostele republici SFRY era o condiție pentru aceste plăți). Cu toate acestea, Fondul JNA și, mai târziu, Fondul sârb au continuat să plătească pensii pensionarilor JNA care locuiesc în ceea ce este astăzi Republika Srpska pe parcursul războiului 1992-1995 și după aceea. Se pare că acest aranjament a fost bazat pe un acord ad hoc între Republika Srpska și Serbia. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. 12. Reclamantul a fost în serviciul militar activ în JNA până în martie 1992, când s-a pensionat. El a primit pensia de la fondul JNA până în august 1992. 13. În octombrie 1992, reclamantul a început să primească pensii din fondul FBH mai târziu, în valoare de 50% din pensia sa JNA. 14. La cererea reclamantului, la 1 iulie 1998, Fondul JNA a emis o decizie care a încheiat plata pensiei reclamantului pe baza cărora primia plăți din fondul FBH. A fost confirmat că reclamantul a primit ultima pensie de la fondul JNA în august 1992. 15. În mai multe ocazii, reclamantul a mers la fondul FBH și a întrebat despre plata deplină a pensiei sale militare. De fiecare dată când el a fost informat că dreptul la pensie a fost stabilit de Fondul JNA și că, prin urmare, el nu a putut face niciun credit direct împotriva Fondului FBH, care a furnizat plata numai după ce Fondul JNA a încetat să își plătească pensia. 16. La 6 iulie 1998, reclamantul s-a plâns la Camera Drepturilor Omului (un organism intern al drepturilor omului înființat în temeiul anexei 6 la Hotărârea-cadru general pentru pace din 1995) cu privire la situația încurcată. La 7 decembrie 2001, Camera Drepturilor Omului a respins plângerea reclamantului (însoțit de cei nouă pensionari JNA; a se vedea decizia nr. CH/98/744 et al.) vădit nefondat, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită privind pensionarii JNA (a se vedea punctul 36 de mai jos). 17. La 5 decembrie 2008, reclamantul a cerut Ministerului Federal al Muncii și Politicii Sociale să clarifice statutul pensionarilor JNA după intrarea în vigoare a Hotărâreaui de Succesie. La 16 decembrie 2008, Ministerul a informat reclamantul că a luat măsuri pentru punerea în aplicare a Hotărâreaui de Succesie, împreună cu Ministerul Afacerilor Civile din Bosnia și Herțegovina. Cu toate acestea, nu a furnizat informații suplimentare cu privire la acțiunile luate. 18. La 24 decembrie 2008, reclamantul a solicitat aceleași informații de la Ministerul Afacerilor Civile din Bosnia și Herțegovina, care și-a transferat cererea la Fondul FBH. La 6 ianuarie 2009, Fondul FBH a informat reclamantul că nu are competența de a aplica direct dispozițiile Hotărâreaui de Succesie și că, în absența unei noi legislații privind pensiile, acesta va continua să aplice dispozițiile Legii privind asigurările de pensii și de invaliditate din 1998 19. La 17 februarie 2009, Ministerul Afacerilor Civile din Bosnia și Herțegovina a informat reclamantul că toate legislațiile referitoare la sistemul de pensii au fost făcute la nivelul Entității (în fiecare dintre Federațiile și Republika Srpska fiind „Entitate”). 20. Reclamantul a fost în serviciul militar activ în JNA până în ianuarie 1987, când s-a pensionat. El a primit pensia de la Fondul JNA până în aprilie 1992. 21. În octombrie 1992, reclamantul a început să primească pensie din ceea ce a devenit mai târziu Fondul FBH într-o sumă care corespunde 50% din pensia sa JNA. 22. La 25 decembrie 1998, reclamantul a cerut Fondului FBH să-și plătească pensia militară. La 13 ianuarie 1999, Fondul FBH a răspuns că dreptul la pensie a fost instituit de Fondul JNA și că, prin urmare, nu a putut face reclamații directe împotriva Fondului FBH, care a furnizat plata numai după ce Fondul JNA a încetat să își plătească pensia. 23. La o dată necunoscută în 1999, reclamantul s-a plâns la Camera pentru Drepturile Omului. La 3 mai 2004, Comisia pentru Drepturile Omului (succesor juridic al Camerei Drepturilor Omului) a respins plângerea reclamantului (însoțit de cele 21 ale altor pensionați JNA; a se vedea decizia nr. CH/99/1420 et al.) vădit nefondat, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită privind pensionatorii JNA (a se vedea punctele 36 și 37 de mai jos). 24. La 24 octombrie 2008, reclamantul a interogat Ministerul Afacerilor Civile din Bosnia și Herțegovina cu privire la punerea în aplicare a Hotărâreaui de Succesie privind pensiile JNA. Ministerul a transmis cererea Fondului FBH, care, la rândul său, a informat reclamantul la 12 noiembrie 2008 că nu are competența de a aplica direct dispozițiile Hotărâreaui de Succesiență și că, în absența noilor legislații privind pensiile, aceasta va continua să aplice dispozițiile Legii privind asigurările pensiilor și handicapului din 1998. 25. Reclamantul a fost în serviciul militar activ în JNA până în ianuarie 1988, atunci când s-a pensionat. El a primit pensia de la fondul JNA până în mai 1992. 26. În octombrie 1992, reclamantul a început să primească pensie din ceea ce a devenit mai târziu Fondul FBH într-o sumă care corespunde 50% din pensia JNA lui ar fi fost. 27. La 23 februarie 1999, reclamantul a depus o procedură în fața Curții Municipale Tuzla („Curtea Municipală”) împotriva Fondului FBH, cerând plata pensiei sale militare. La 26 mai 2004, Curtea Municipală a respins reclamația sa ca fiind nefondată. Această decizie a fost susținută în apel de către Curtea Tuzla Cantonal și Curtea Constituțională la 16 mai 2005 și, respectiv, 9 februarie 2006. 28. La 16 august 2004, reclamantul a inițiat o procedură înaintea Biroului Tuzla al Fondului FBH, solicitând ca anii său de serviciu în JNA să fie incluse în dosarele sale de pensii. La 1 aprilie 2010, Biroul Tuzla al Fondului FBH a respins cererea sa. Această decizie a fost susținută în apel de către organismul administrativ competent al celei de-a doua instanțe și de Curtea Cantonală Tuzla la 21 iulie 2010 și, respectiv, la 14 noiembrie 2011. 29. La 2 octombrie 2004, reclamantul a solicitat Fondului FBH să își plătească pensia militară în conformitate cu anexa E la Hotărârea de Succesie. La 5 noiembrie 2004, Fondul FBH l-a informat că nu are competența de a aplica direct dispozițiile Hotărâreaui de Succesie și că, în absența unei noi legislații privind pensiile, acesta va continua să aplice dispozițiile Legii privind asigurările de pensii și de invaliditate din 1998. 30. La 10 aprilie 2006, Ministerul de Stat al Finanțelor și Trezoreriei a informat reclamantul că, în temeiul Constituției Bosniei și Herțegovinei, sistemele de pensii au fost legislate la nivelul Entității și că, în consecință, Consiliul de Miniștri ai Bosniei și Herțegovinei a adoptat la 27 septembrie 2001 o decizie de stabilire a punerii în aplicare a anexei E la Hotărârea de Succesiență ar fi responsabilitatea fondurilor de pensii ale Entităților. De asemenea, Ministerul a afirmat că au fost făcute încercări de soluționare a acestei chestiuni la nivel de stat, dar că Entitățile nu au fost dispuși să transfere chestiuni de pensie în stat. 31. La 11 februarie 2009, reclamantul, împreună cu alți 22 pensionari JNA, a depus un recurs în fața Curții Constituționale, susținând că statul nu și-a respectat obligația în temeiul Hotărâreaui de Succesie în încălcarea articolului 14 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În observațiile sale prezentate Curții Constituționale la 1 iunie 2009, Fondul FBH a susținut că anexa E nu a specificat suma exactă a pensiilor care urmează să fie plătite pensionarilor JNA. Prin urmare, prin achitarea anumitor sume în temeiul Legii privind asigurările de pensii și de invaliditate 1998, Fondul FBH a respectat obligația sa față de pensionarii JNA. În observațiile lor prezentate Curții Constituționale la 3 iunie 2009, Guvernul Federației a susținut că, în calitate de una dintre cele două Entități, nu poate fi considerată responsabilă pentru punerea în aplicare a Hotărâreaui de Sucesiune, deoarece partea semnatară a acestuia era statul Bosnia și Herțegovina. Acestea au susținut, de asemenea, că în 2009 au luat totuși măsuri pentru ajustarea legislației existente în conformitate cu anexa E. În special, art. 139 din Legea din 1998 privind inutilizarea pensiilor și handicapului a fost modificat astfel încât pensionarii JNA să poată primi plăți din fondul FBH indiferent de locul lor de ședere și că aceste plăți vor fi finanțate din bugetul Entității (punctul 35 de mai jos). Guvernul a susținut, de asemenea, că anexa E nu definește suma pensiilor JNA care urmează să fie plătite de statele succesoare. În observațiile sale din 3 iunie 2009, procurorul general al Bosniei și Herțegovina a susținut că nu este în litigiu faptul că dreptul pensionarilor JNA la o pensie a fost stabilit în temeiul anexei E. Cu toate acestea, problema sumei pensiilor a scăzut să fie reglementată de legislația Entiților și nu de Hotărârea de Succesie. În plus, el propune ca recursul să fie respins din motive de neepuizare, deoarece reclamanții nu au reușit să utilizeze căile de recurs interne în cadrul procedurii dinainte de Fondul FBH. 32. La 15 iunie 2010, Curtea Constituțională a respins recursul din motive de neepuizare, declarând că căile de recurs interne (un recurs împotriva "silencei administrației") nu au fost epuizate în cadrul procedurii dinaintea Fondului FBH. 33. La 2 decembrie 2011, reclamantul a depus o cerere Curții Supreme a Federației din Bosnia și Herțegovina („Curtea Supremă”) pentru revizuirea judiciară extraordinară a hotărârii Curții Cantonale din 14 noiembrie 2011 (a se vedea punctul 28 de mai sus). La 9 august 2012, Curtea Supremă a acceptat cererea, a modificat decizia Curții Cantonale Tuzla din 14 noiembrie 2011 prin anularea hotărârilor administrative din 1 aprilie 2010 și 21 iulie 2010, și a trimis cazul Biroului Tuzla al Fondului FBH. La 20 martie 2013, Oficiul Tuzla al Fondului FBH a respins cererea reclamantului. La 22 aprilie 2013, el a apelat împotriva deciziei respective. Se pare că aceste proceduri sunt încă în așteptare. IV. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ ȘI PRATICE RELEVANT 34. Constituția Bosnia-Herzegovina (anexa 4 la Hotărârea-cadru general pentru pace) a intrat în vigoare la 14 decembrie 1995. În conformitate cu art. 1 § 3 din Constituție, Bosnia și Herțegovina este format din două Entități: Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska. art. 3 § 1 din Constituție stabilește chestiunile care sunt responsabilitatea instituțiilor Bosnia și Herțegovina. De asemenea, aceasta prevede că toate funcțiile și competențele guvernamentale care nu sunt atribuite în mod expres în Constituția instituțiilor din Bosnia și Herțegovina vor fi cele ale Entităților. Sistemul de pensii nu este printre chestiunile enumerate în articolul respectiv. În temeiul articolului 3 § 2 litera (a) din Constituție, Entitățile au dreptul de a stabili relații paralele speciale cu statele vecine în conformitate cu suveranitatea și integritatea teritorială a Bosniei și Herțegovina. 35. Secțiunea 139 din Legea privind asigurarea pensiilor și handicapului din 1998 a Federației, care a intrat în vigoare la 31 iulie 1998, prevede că pensionarii JNA care erau cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei și care rezidă în Federație vor primi pensii într-o sumă de 50% din pensiile lor JNA. Secțiunea 139 a fost modificată la 26 ianuarie 2009, astfel încât pensionarii JNA să poată primi plăți din Fondul FBH, indiferent de locul lor de ședere, și că aceste plăți vor fi finanțate din bugetul Entității. 36. Camera pentru Drepturile Omului și-a emis prima decizie cu privire la pensionarii JNA la 9 martie 2000 (a se vedea Šećerbegović și altele, nr. CH/98/706 et al.). Camera a susținut că dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu a fost încălcat și că acestea nu au fost discriminate în asigurarea dreptului lor la securitatea socială în temeiul articolului 9 din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale. Motivele au fost prezentate în decizia, a căror parte relevantă este următoarea: „Camera constată că reclamanții nu au plătit nici o contribuție PIO BiH la Sarajevo, nici la niciun alt fond de pensii în Republica Bosnia-Herzegovina sau în Federație. Acestea nu au avut nicio relație juridică cu PIO BiH înainte de eliberarea decretului 1992 privind asigurarea pensiilor și a handicapului în timpul statului de război sau a amenințării imediate a războiului. În plus, autoritățile competente ale Federației nu au acces la dosarul de ocupare a forței de muncă al fostului personal al JNA, astfel încât acestea nu ar fi în măsură să stabilească dreptul acestor pensionați și valoarea la care au dreptul în temeiul dispozițiilor – diferite de articolele 139-141 – din Legea privind pensiile și asigurările de invaliditate a Federației. Camera concluzionează că reclamanții nu au reclamații împotriva PIO BiH sau împotriva Federației dincolo de cele atribuite acestora prin decretul din 1992 și Legea din 1998 care ar putea fi considerate posesia în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În consecință, camera concluzionează că cererile nu dezvăluie nici o interferență cu posesele reclamanților de către Federație și, prin urmare, nu dezvăluie încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ... Având în vedere aceste considerații, Camera concluzionează că diferența de tratament între pensionarii JNA, pe de o parte, și pensionarii armatei Republicii Bosnia și Herțegovina și armata Federației, pe de altă parte, inclusiv fostii membri ai JNA care au servit în aceste forțe armate, are o justificare obiectivă, deoarece membrii celui de-al doilea grup sunt foști soldați ai forțelor armate ale țării sau guvernului al căror fond de pensii își plătește pensiile. Întrucât reclamanții beneficiază încă de o pensie mai mare decât pensia medie plătită de PIO BiH, camera nu constată că guvernul Federației și-a depășit marja de apreciere în ceea ce privește extinderea tratamentului favorabil acordat propriilor pensionari pensionarilor JNA. În acest sens, Camera consideră că nu există nici o discriminare a reclamanților în asigurarea dreptului la securitate socială în comparație cu pensionarii militari a fie armatei Republicii Bosnia și Herțegovina sau a Armatei Federației." 37. La 4 iulie 2003, Camera Drepturilor Omului și-a pronunțat hotărârea în cazul lui Timotije Bačvić și alți pensionari JNA (nr. CH/02/10046). Aceasta a susținut că, prin ratificarea Hotărâreaui de Succesie la 31 decembrie 2001, Bosnia și Herțegovina s-a asumat responsabilitatea plății pensiilor JNA. Cu toate acestea, deoarece acordul de succesiune nu a fost în vigoare la momentul respectiv, reclamanții nu ar fi putut avea o cerere împotriva Bosniei și Herțegovinei care ar constitui o posesie protejată în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Camera a luat în considerare în continuare faptul că Bosnia și Herțegovina și/sau Federația ar trebui să adopte legislația pentru a face obligația rezultată din acordul de succesiune operativ și executor, după intrarea în vigoare. 38. Hotărârea privind Succesiunea a fost culminarea a aproape zece ani de negocieri intermitente sub auspiciile Conferinței Internaționale privind Fosta Iugoslavie și Înaltul Reprezentant (denumit în conformitate cu anexa 10 la Hotărârea-cadru general pentru pace). Acesta a intrat în vigoare între Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Federală Iugoslavia (sucesată în 2006 de Serbia), fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Slovenia la 2 iunie 2004. art. 2 din anexa E la acord, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: "Fiecare stat își asumă responsabilitatea și plătește periodic pensiile care sunt datorate cetățenilor săi care au fost funcționari civili sau militari ai SFRY, indiferent de locul în care sunt rezidenți sau domiciliați, în cazul în care aceste pensii au fost finanțate din bugetul federal sau alte resurse federale ale SFRY..."