BITTO v. SLOVAKIA

Decizia nr. 68715/11 Mária BITTO împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 4 iunie 2013 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 octombrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 19 decembrie 2012, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Mária Bitto, este un național slovac, născut în 1945 și trăiește în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la nedreptatea și lungimea excesivă a procedurilor civile privind determinarea proprietății inițiate în 1996 în fața Curții de district Bratislava I și s-a încheiat în 2011. De asemenea, a susținut o încălcare a articolului 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 16 septembrie 2004, Curtea Constituțională a constatat că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil, a ordonat instanței implicate să evite întârzierile suplimentare și să ramburseze costurile juridice ale reclamantului, ceea ce nu a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată Guvernului THE DIRECT Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile de mai sus și s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 decembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul reclamantului de victimă în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicată reclamantul. Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul oferă să plătească doamnei Mária Bitto suma de 7,470 EUR (sap mii patru sute șapte sute șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 12 februarie 2013, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino v. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§§ 178-227, ECHR 2006 Rapoš v. Slovacia , nr. 25763/02, §§ 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03, §§ 39-41, 4 noiembrie 2008, sau Komár v. Slovacia , nr. 25951/06, §§ 30-33, 26 octombrie 2010). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se abordeze această parte a aplicării din listă. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii civile de mai sus, precum și la încălcarea drepturilor ei în temeiul articolului 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Aceasta parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii; declară restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct de grefier

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 68715/11

Mária BITTO

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 4

June

2013 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Ján Šikuta,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 26 October 2011,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 December 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Mária Bitto, is a Slovak national, who was born in 1945 and lives in Bratislava.

The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about unfairness and excessive length of civil proceedings concerning determination of ownership which were initiated before the Bratislava I District Court in 1996 and ended in 2011. She also alleged a violation of Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

On 16 September 2004 the Constitutional Court found that there had been a violation of the applicant’s right to a hearing within a reasonable time, it ordered the court involved to avoid any further delays and to reimburse the applicant’s legal costs. It awarded no just satisfaction in respect of non-pecuniary damage.

The part of the application regarding the length of the proceedings had been communicated to the Government

.

THE LAW

A.

Length of proceedings

The applicant complained about the length of the above civil proceedings. She relied on Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 December 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government acknowledge both the applicant’s status of the victim within the meaning of Article 34 of the Convention and the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.

I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government offer to pay to Mrs Mária Bitto the sum of EUR 7,470 (seven thousand four hundred seventy euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government would suggest that the above information be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

In the event of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention, the Government undertake to pay to the applicant the declared sum within the three months from the date of notification of the decision. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final settlement of the case.”

By a letter of 12 February 2013, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Slovakia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Scordino v.

Italy (no. 1)

[GC], no. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006

‑

V;

Rapoš v.

Slovakia

, no. 25763/02, §§ 32-34, 20 May 2008;

Bič v. Slovakia

, no.

23865/03, §§ 39-41, 4

November 2008, or

Komár v. Slovakia

, no.

25951/06, §§ 30-33, 26 October 2010).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

).

The Court considers that this amount should be paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike this part of the application out of the list.

B.

Remaining complaints

The applicant further complained under Article 6 § 1 of the Convention about unfairness of the above civil proceedings as well as about violation of her rights under Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention.

Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 37 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, to the extent that it concerns the complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President