CtEDO 04.06.2013 Auto

SARKOCY v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
04.06.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SARKOCY v. SLOVAKIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 59525/11 Ján SARKOCY împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 4 iunie 2013 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 septembrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 30 ianuarie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ján Sarkocy, este un cetățen slovac, născut în 1953 și locuiește în Limbach. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Matušková, un avocat care practică în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție cu privire la lungimea și nedreptatea procedurilor penale inițiate împotriva lui în 2004 de către investigatorul Direcției de Poliție de District și că drepturile sale legate de asistență juridică nu au fost respectate și a invocat, de asemenea, art. 13 din Convenție. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată Guvernului THE DIRECT Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii penale de mai sus și s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 30 ianuarie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Guvernul recunoaște durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicată reclamantul. Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul oferă să plătească, dlui Ján Sarkocy, suma de 4.770 EUR (patru mii șapte sute șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care să justifice izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 11 martie 2013, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, deoarece a considerat că suma oferită este necorespunzătoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino v. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§§ 178-227, ECHR 2006 Rapoš v. Slovacia , nr. 25763/02, §§ 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03 , §§ 39-41, 4 noiembrie 2008, sau Krumpel și Krumpelová v. Slovacia , nr. 56195/00 , §§ 50-51, 5 iulie 2005 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se abordeze această parte a aplicării din listă. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii penale împotriva acestuia și la faptul că drepturile sale legate de asistență juridică nu au fost respectate, de asemenea, susținând încălcarea articolului 13 din Convenție. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Aceasta parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii; declară restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct de grefier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă