NÉMETHOVÁ AND OTHERS v. SLOVAKIA

Decizia nr. 13511/12 Mária NÉMETHOVÁ și alții împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 19 februarie 2013 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 martie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 decembrie 2012, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna M. Stahovcová, avocat practicant în Brezno. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în fața Curții de District Galanta înregistrate în temeiul nr. D 688/92. Procedura a durat mai mult de douăzeci de ani și șase luni la două niveluri de competență. La 9 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil și a acordat fiecărui reclamant 2,500 EUR drept o satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale și a ordonat, de asemenea, Curtea de District să evite orice întârziere suplimentară a procedurii și să ramburseze costurile juridice ale reclamanților. HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisoarea din 13 decembrie 2012, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Patru declarații prezentate în ceea ce privește fiecare reclamant furnizate după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul reclamantului de victimă în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul propune să plătească [o fiecare reclamant] suma de 2,700 EUR (2 mii șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 9 ianuarie 2013, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți de termenii declarațiilor unilaterale, deoarece au considerat că suma oferită nu este adecvată. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Rapoš v. Slovacia , nr. 25763/02 , § 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03 , § 39-41, 4 noiembrie 2008 sau Rusnáková v. Slovacia , nr. 51071/06 , §§ 28-35, 14 aprilie 2009). având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că aceste sume ar trebui plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului Mária Németová, cetățean slovac născut în 1930, locuiește în Bratislava Alžbeta Farkašová, cetățean slovac născut în 1957, locuiește în Bratislava Ferdinand Németh, cetățean slovac născut în 1937, locuiește în Brezno Štefan Németh, cetățean slovac născut în 1964, locuiește în Brezno

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 13511/12

Mária NÉMETHOVÁ and Others

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 19

Februry 2013 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Ján Šikuta,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 2 March 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 December 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants is set out in the appendix. They were represented before the Court by Ms M. Stahovcová, a lawyer practicing in Brezno.

The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.

The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the length of civil proceedings before the Galanta District Court registered under no. D 688/92. The proceedings have lasted more than twenty years and six months at two levels of jurisdiction.

On 9 November 2011 the Constitutional Court decided that there had been a violation of the applicants’ right to a hearing within a reasonable time and awarded to each applicant EUR 2,500 as just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. It also ordered the District Court to avoid any further delay in the proceedings and to reimburse the applicants’ legal costs.

The proceedings are still pending.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13

December 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

Four declarations submitted in respect of each applicant provided as follows:

“The Government acknowledge both the applicant’s status of the victim within the meaning of Article 34 of the Convention and the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.

I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government offer to pay to [each applicant] the sum of EUR 2,700 (two thousand seven hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government would suggest that the above information be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

In the event of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention, the Government undertake to pay to the applicant the declared sum within the three months from the date of notification of the decision. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final settlement of the case.”

By a letter of 9 January 2013, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declarations since they had found the sum offered inappropriate.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”

.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Slovakia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Scordino v.

Italy (no. 1)

[GC], no. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005;

Rapoš v.

Slovakia

, no. 25763/02, §§ 32-34, 20 May 2008;

Bič v. Slovakia

, no.

23865/03,

§§ 39-41, 4

November 2008 or

Rusnáková v. Slovakia

, no. 51071/06, §§ 28-35, 14

April 2009).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases

–the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

The Court considers that these amounts should be paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 37 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President

Appendix

Mária Némethová, a Slovak national, born in 1930, lives in Bratislava

Alžbeta Farkašová, a Slovak national, born in 1957, lives in Bratislava

Ferdinand Németh, a Slovak national, born in 1937, lives in Brezno

Štefan Németh, a Slovak national, born in 1964, lives in Brezno