CtEDO 04.06.2013 Auto

CAPOTONDI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.06.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CAPOTONDI c. ITALIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 71810/10 Antonio CAPOTONDI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 iunie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune f. f., având în vedere cererea formulată anterior la 4 noiembrie 2010 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 11 septembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Antonio Capotondi, este un resortisant italian născut în 1928 și rezident la Roma. Clementi, avocat al Romei. Guvernul italian (adică, . . .) a fost reprezentat de agentul său, E. Spatafora, și co-agentul său, P. Acardo. Reclamantul a fost parte la o procedură civilă, cu privire la valoarea primei sale . Aceasta sa încheiat în noiembrie 2008, în timp ce a fost pendinte în a doua instanță în urma declarației de insolvență a angajatorului. Reclamantul a contestat durata acestei proceduri prin intermediul procedurii de recurs Pinto printr-o decizie din 23 octombrie 2009, tribunalul din Peru a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a acordat reclamantului 7 000 EUR ca prejudiciu moral, prin care se dispune distragerea cheltuielilor și cheltuielile în beneficiul avocatului său. Această decizie nu a fost executată. Din dosar reiese că reclamantul este afectat de neoplazie, care a dus la abținerea completă a prostatei și a rinichiului, precum și a bolii Parkinson. Fără a invoca niciun articol din Convenție sau din protocoalele sale, reclamantul se plânge în fața Curții de Neexecuție a Deciziei După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, la 11 septembrie 2012, guvernul a transmis Curții o declarație unilaterală astfel formulată (...) guvernul italian propune să plătească (...): - suma acordată prin decizia În acest sens, reevaluează și majorează dobânda legală la data plății, deduce orice sumă care ar putea fi deja plătită în temeiul deciziei menționate, - 350 EUR (trei sute cincizeci de euro), care acoperă orice prejudiciu moral care rezultă din întârzierea plății sumei Pinto, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și - 200 EUR (două sute de euro), care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință, recunoaște că neexecutarea deciziei mai întâi Pinto a dus la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Simaldone c. Italia, nr 22644/03, 31 martie 2009) și consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării (Gaglione și alții c. Italia, 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010). Guvernul invită cu respect Curtea să spună că mai nu se justifică să continue examinarea cererii și să o șteargă din rol în conformitate cu art. 37 din convenție. din cauza insuficienței sumelor propuse de guvern. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât (art. 62A din Regulamentul de procedură). În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, neexecutarea hotărârilor judecătorești (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, §§ 37-42, CEDH 2002 III Metaxas Grecia, n 8415/02, § 24-31, 27 mai 2004) și, în special, decizii Cu toate acestea, Comisia observă că suma propusă de guvern drept daune morale este chiar mai mare decât sumele acordate în mod obișnuit în conformitate cu jurisprudența Gaglione, citată anterior, § 62 70. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la cauza decăzută din neexecutarea deciziei Ministru adjunct f.f. președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă