CASE OF RIENER AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2013)100 Riener împotriva Bulgariei Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Documentul nr. 46343/99, hotărârea din 23/05/2006, finală din 23/08/2006) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2013 la a 1172-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite; Amintind obligația statului interesat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație constă, mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, în adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)503 având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raportul de acțiune Riener Riener, cererea nr. 46343/99, hotărârea nr. 23/05/2006, finală la 23/08/2006 DESCRIEREA CAZULUI În cazul Riener , reclamantul, un cetățen austriac care, la momentul respectiv, avea de asemenea o naționalitate bulgară, a fost interzis să părăsească Bulgaria între 1995 și 2004 pentru nepagarea datoriei fiscale de aproximativ 150 000 de euro. Curtea Europeană a constatat că autoritățile nu au luat în considerare o serie de chestiuni relevante, cum ar fi inactivitatea autorităților fiscale, capacitatea potențială de a plăti debitorul și întrebările legate de viața privată și de familie a reclamantului. Acest eșec a fost datorită faptului că, în temeiul legislației în vigoare la momentul material, o interdicție de călătorie ar putea fi ridicată numai atunci când datoria a fost plătită sau garantată pentru valoarea totală sau, în cele din urmă, după extincția datoriei prin prescripție. Curtea a constatat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 din cauza neapăratului autorităților de a se asigura că orice ingerință în dreptul unei persoane de a părăsi țara sa este, de la început și pe parcursul perioadei sale, justificată și proporționată în funcție de circumstanțe. În plus, instanța internă a luat în considerare apelurile reclamanților a examinat doar legalitatea oficială a interdicției de călătorie. Gradul limitat de reexaminare acordat reclamantului a condus la o încălcare a măsurilor INDIVIDUALE de la art. 13. Curtea Europeană a acordat reclamantului prejudiciu moral pentru suferințele și suferințele pe care le-a experimentat. Guvernul a plătit sumele acordate. Guvernul consideră astfel că nu sunt necesare alte măsuri individuale în acest caz. Măsuri generale în ceea ce privește măsurile generale în acest caz, Guvernul subliniază următoarele evoluții: În acest caz, interdicția de călătorie a avut ca bază juridică fosta lege privind Sojournul extraterestrilor, înlocuită de Legea privind extraterestrii din 1998 (provizii aplicabile resortisanților străini), precum și de Legea privind pașaporturile internaționale, care a fost înlocuită în 1998 prin Legea privind documentele personale bulgare (provizii aplicabile resortisanților bulgari). a) măsuri privind Legea privind documentele personale bulgare În acest moment, art. 75 alineatul (5) din Legea privind documentele de identitate din Bulgaria prevedea că cetățenii bulgari care datorează sume semnificative statului ar putea fi împiedicați să părăsească țara. Ministerul Internului a fost obligat să impună o interdicție de a părăsi țara asupra oricărui individ care datorează sume semnificative statului, în cazul în care această cerere a fost formulată de autoritățile relevante și plata datoriei nu a fost garantată. În 2011 Ombudsmanul a contestat dispozițiile articolului 75 alineatul (5) din Legea privind documentele personale din Bulgaria în fața Curții Constituționale, care, într-o hotărâre a 31/03/2011, a declarat această dispoziție neconstituțională. Acesta a constatat că dispoziția a urmărit un obiectiv legitim, dar a fost exprimată într-un mod prea larg, deoarece nu a distins între debitorii care au acționat cu o credință proastă și care ar putea fi influențați de o astfel de măsură și debitorii fizi. În ultimul caz, o interdicție de călătorie ar fi doar de caracter punitiv și ar putea chiar împiedica colectarea datoriei. În plus, Curtea Constituțională a făcut trimitere la dispoziția articolului 2 din Protocolul nr. 4 și la hotărârea Riener discutat aici. În temeiul legislației bulgare, odată ce Curtea Constituțională a declarat o dispoziție juridică neconstituțională, aceasta nu mai trebuie aplicată. Astfel, în prezent, nu există motive legale de impunere a măsurilor care restricționează libertatea de circulație pentru neîndeplinirea datorielor fiscale în temeiul Legii bulgare privind documentele personale. b) măsuri privind măsurile legislative privind Legea extraterestră Dispozițiile articolului 43 alineatul (2) și (3) din Legea privind extraterestrii, care prevede că cetățenii străini care datorează sume semnificative statului sau altor persoane fizice sau juridice pot fi împiedicați să părăsească țara și că Ministerul Interiorului este obligat să impună o astfel de interdicție, dacă datoria nu a fost garantată, au fost abrogate în martie 2013. Astfel, în prezent, nu există motive de impunere a măsurilor similare cu măsurile impuse reclamantului. Ar trebui reamintit faptul că, chiar înainte de modificările legislative din martie 2013, Curtea Supremă de Administrație a elaborat o practică constantă în ceea ce privește deciziile administrative pentru a interzice un străin să părăsească țara care ține seama de cerințele prevăzute la art. 2 din Protocolul nr. 4 și jurisprudența Curții Europene (a se vedea, de exemplu, hotărârea nr. 5175 din 10.04.2012 în cauza administrativă nr. 13520/20111020 din Curtea Supremă Administrativă, Hotărârea nr. 3959 din 20.03.20012 în cazul adm. nr. 16519/20111227 din Curtea Supremă Administrativă, Hotărârea nr. 4463 din 18.10.2011 în Hotărârea nr. 6124/2011 din Curtea Administrativă Sofia, Hotărârea nr. 5115 din 09.04.2012 în hotărârea nr. 10074/20110817 al Curții Supreme de Administrație, Hotărârea nr. 5897 din 25.04.2012 în cazul administrativ nr. 11584/20110912 al Curții Supreme de Administrație ) [1] În aceste hotărâri, Curtele administrative Supreme s-au bazat direct pe art. 2 din Protocolul nr. 4, precum și pe alte tratate internaționale relevante și pe Constituția bulgară pentru a evalua proporționalitatea măsurilor luate în temeiul articolului 43 din Legea privind extratereștrii. Potrivit acestei noi practici ale Curții administrative Supreme, deciziile administrative care nu țin seama de situația personală a străinului în cauză, de capacitatea sa de a plăti și de alte factori relevante pentru evaluarea proporționalității măsurii luate trebuie să fie anulate de instanțele administrative. Curtea Supremă Administrativă a urmat această practică în toate hotărârile raportate din 2011 și 2012 de care autoritățile bulgare au cunoștințe. Pe baza considerațiilor de mai sus, Guvernul este de părere că nu sunt necesare alte măsuri generale în acest caz. [1] Реение nr. 5175 от 10.04.2012 δо адм. Nr. 13520/20111020 на δровниש административен сд, Рениение nr. 3959 от 20.03.2012 δ. δо адм. Nr. 16519/20111227 на δровнинистратитивен сд, Реенинид nr. 4463 от 18.10.2011 δо адм. Nr. 6124/2011 Nr. 11584/20110912 на

Resolution CM/ResDH(2013)100

Riener against Bulgaria

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 46343/99, judgment of 23/05/2006, final on 23/08/2006)

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 June 2013

at the 1172nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established;

Recalling the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by all final judgments in cases to which it is a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2013)503

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action report Riener

Riener,

application no. 46343/99, judgment of 23/05/2006, final on 23/08/2006

1)

DESCRIPTION OF THE CASE

In the case of

Riener

, the applicant, an Austrian national who at the relevant time also had a Bulgarian nationality, was banned from leaving the Bulgaria between 1995 and 2004 for non-payment of tax debt amounting to approximately 150,000 Euros. The European Court found that the authorities had failed to take into account a number of relevant issues, such as the fiscal authorities’ inactivity, the debtor’s potential ability to pay and the questions related to the applicant’s private and family life. This failure was due to the fact that under the legislation in force at the material time, a travel ban could be lifted only when the debt was either paid or secured for the full amount or eventually after the extinction of the debt by prescription. The Court found a violation of Article 2 of Protocol No. 4 due to the authorities’ failure to ensure that any interference with an individual’s right to leave his or her country is, from the outset and throughout its duration, justified and proportionate in the light of the circumstances.

Moreover, the domestic courts seized with the applicant’s appeals only examined the formal lawfulness of the travel ban. The limited degree of review afforded to the applicant lead to a violation of Article 13.

2)

INDIVIDUAL MEASURES

The travel ban has been lifted.

The European Court awarded the applicant non-pecuniary damage for the suffering and distress she experienced. The Government has paid the sums awarded.

The Government thus considers that no further individual measures are necessary in the case.

3)

GENERAL MEASURES

As concerns the general measures in this case, the Government points out to the following developments:

In this case the travel ban had for legal basis the former Law on the Sojourn of Aliens, superseded by the Aliens Act of 1998 (provisions applicable to foreign nationals), as well as the Law on international passports, which was superseded in 1998 by the Bulgarian Personal Documents Act (provisions applicable to Bulgarian nationals).

a) measures concerning the Bulgarian Personal Documents Act

At the time, section 75(5) of the Bulgarian Identity Documents Act provided that Bulgarian citizens who owed significant amounts to the State could be prevented from leaving the country. The Ministry of the Interior was obliged to impose a prohibition on leaving the country on any individual who owed significant amounts to the State, if such request was made by the relevant authorities and the payment of the debt has not been secured.

In 2011 the Ombudsman challenged the provision of section 75(5) of the Bulgarian Personal Documents Act before the Constitutional Court, which, in a judgment of 31/03/2011, declared that provision unconstitutional. It found that the provision pursued a legitimate aim, but was phrased in a manner which was too wide, as it failed to distinguish between debtors who had acted in bad faith and could be influenced by such a measure and bona fide debtors. In the latter case a travel ban would only be of a punitive character and could even hamper the collection of the debt. In addition, the Constitutional Court referred to the provision of Article 2 of Protocol No. 4 and to the

Riener

judgment discussed here.

Under Bulgarian law once the Constitutional Court has declared a legal provision unconstitutional, it is not to be applied anymore. Thus, there is currently no legal ground for imposing measures restricting the liberty of movement for failure to pay tax debts under the Bulgarian Personal Documents Act.

b) measures concerning the Aliens Act

-

legislative measures

The provisions of Section 43 § 1 (2) and (3) of the Aliens Act which provided that foreign citizens who owe significant amounts to the State or to other physical or legal persons can be prevented from leaving the country and that the Ministry of the Interior is obliged to impose such a prohibition, if the debt has not been secured, have been repealed in March 2013. Thus, currently there is no ground for imposing measures similar to the measures imposed to the applicant.

-

changes in case-law

It should be recalled that even before the legislative changes of March 2013, the Supreme Administrative Court had developed a constant practice in respect of administrative decisions to ban a foreigner from leaving the country which takes into account the requirements of Article 2 of Protocol No. 4 and the European Court’s case-law (see, for instance, judgment No.5175 of 10.04.2012 in administrative case No.

13520/20111020 of the Supreme Administrative Court, judgment No. 3959 of 20.03.20012 in adm. case No. 16519/20111227 of the the Supreme Administrative Court, judgment No. 4463 of 18.10.2011 in adm. Case No. 6124/2011 of the Sofia Administrative Court, Judgment No. 5115 of 09.04.2012 in adm. case No.

10074/20110817 of the Supreme Administrative Court, Judgment No. 5897 of 25.04.2012 in administrative case No. 11584/20110912 of the Supreme Administrative Court )

[1]

.

In these judgments, the Supreme Administrative Courts has relied directly on Article 2 of Protocol No. 4, as well as on other relevant international treaties and the Bulgarian Constitution in order to assess the proportionality of the measures taken under Section 43 of the Aliens Act.

According to this new practice of the Supreme Administrative Court, administrative decisions which do not take into account the personal situation of the foreigner concerned, his ability to pay and other factors relevant for the assessment of the proportionality of the measure taken are to be quashed by the administrative courts. The Supreme Administrative Court has followed this practice in all the reported judgments delivered in 2011 and 2012 of which the Bulgarian authorities have knowledge.

On the basis of the considerations above the Government is of the view that no further general measures are necessary in this case.

[1]

Решение № 5175 от 10.04.2012 г. по адм. д. № 13520/20111020 на Върховния административен съд, Решение № 3959 от 20.03.2012 г. по адм. д. № 16519/20111227 на Върховния административен съд, Решение № 4463 от 18.10.2011 г. по адм.д. № 6124/2011 г. на Административен съд – София, Решение № 5115 от 09.04.2012 г. по адм. д. № 10074/20110817 на Върховния административен съд, Решение № 5897 от 25.04.2012 г. по адм. д. № 11584/20110912 на Върховния административен съд.