AFFAIRE MEHMET ERKEK c. TURQUIE

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MEHMET ERKAK c. TURQUE Cerere nr. 45070/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 iunie 2013 Această hotărâre este definitivă. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Mehmet Erkek c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Passos; La 21 mai 2013, după ce a deliberat în camera Consiliului, a fost adoptată hotărârea în cauza A la originea cauzei (n 45070/05) împotriva Republicii Turcia, printre care și un resortisant al acestui stat, dl Mehmet Erkek ( În decembrie 2005, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, guvernul turc este reprezentat de agentul său.

La 4 noiembrie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. domnului Ahmet Erkek, care a devenit membru al unei acțiuni în anulare a unei înscrieri cadastrale în fața tribunalului de mare instanță din Fethiye. La 25 decembrie 1982, acesta a decedat. Fiul său, Mehmet Erkek, reclamantul, a urmărit cazul. La o dată necunoscută, instanța a dat o ordonanță din incompetență și a trimis cauza în fața tribunalului de cadastru din Fethiye. La 22 aprilie 1994, tribunalul de cadastru a decis să retrimite cauza Tribunalului de Cadastru pe motivul că dosarul cauzei nu era complet. 10. La 29 decembrie 1998, Curtea de Casație a infirmat hotărârea Tribunalului de Cadastru. 11. La 19 octombrie 2000, Curtea de Casație a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii pronunțate de administrație.

12. La 17 iunie 2005, Tribunalul de Cadastru a respins cererea reclamantului. 13. La 20 septembrie 2010, Curtea de Casație a infirmat încă hotărârea Tribunalului de Cadastru. 14. La data de 1 ianuarie a fiecărui an, Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție și cu art. 6 alineatul (1) din convenție, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din convenție.

Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestații privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 16… Cu toate acestea, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor de la această dată, trebuie să se țină seama de situația în care se afla cauza (Ümmühan Kaplan c. Turcia, nr 24240/07, § 42, 20 martie 2012). Potrivit informațiilor furnizate de părți, perioada care trebuie luată în considerare nu s-a încheiat până în prezent. În ziua adoptării prezentei hotărâri, aceasta a durat deja mai mult de douăzeci și șase de ani pentru două instane. Pe admisibilitatea 18. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție.

În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 19. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII și Ümmühan Kaplan c. Turcia, citată anterior, § 48). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.

Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 21. Reclamantul se plânge, de asemenea, de lipsa de echitate a procedurii în măsura în care cererea sa ar fi fost respinsă de tribunalul de cadastru fără motiv 22. Curtea amintește că Curtea de Casație a infirmat ultima hotărâre a Tribunalului de Cadastru, iar cauza rămâne în continuare în curs de desfășurare în fața acestei din urmă instanțe. În consecință, această cauză este prematură și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție.

III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite … 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, ea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Reclamantul solicită, de asemenea, 250 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, precum și pentru cheltuielile poștale și de traducere. Cu toate acestea, acesta nu prezintă nicio justificare relevantă pentru a susține aceste pretenții.

28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată în lipsa unei justificări pertinente prezentate de reclamant în acest sens. Interese moratoriu 30. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN LÂNGĂ, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 14 000 EUR(14 mii EUR), care să fie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 iunie 2013, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Grefier adjunct f.f. Președintele

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE MEHMET ERKEK c. TURQUIE ( Requête n o 45070/05) ARRÊT STRASBOURG 11 juin 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mehmet Erkek c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un Comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša Vučinić, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section f.f., Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 21 mai 2013, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

15. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

21. Le requérant se plaint aussi du manque d’équité de la procédure dans la mesure où sa demande aurait été rejetée par le tribunal de cadastre sans motifs.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

23. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage