CtEDO 18.12.2012 Auto

AFFAIRE ÇELİKALP c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Délai raisonnable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ÇELİKALP c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA LEGĂTURĂ TURCIA Cererea nr. 51259/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 decembrie 2012 DEFINITIVF 18/03/2013 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul în care cauza se referă la eselikalp c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o Cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, Danutė Jočienė, Peer Lorenzen, András Sajó, Iș 51259/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Fatmana Céelikalp ( La 1 septembrie 2009, cererea a fost comunicată guvernului. După cum permite art. 29 alin. (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca Camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În 1978, Comisia de Cadastru a elaborat planuri cadastrale și a înscris parcelele nr. 115 și 116, situate în satul Hisarönü, pe registrul funciar în numele cuju al recurentei. La 11 ianuarie 1978, o acțiune în anulare a titlului de proprietate al acestui teren a fost introdusă în fața Tribunalului de Cadastru din Marmaris de către terțe părți. Tribunalul de Cadastru din Marmaris le-a declarat admisibilă cererea, dar a suspendat procedura în așteptarea la termen a unei alte proceduri privind faptele similare. Aceasta din urmă a încheiat printr-o hotărâre pronunțată la 1 mai 2003. La 14 mai 2003, având în vedere hotărârea sa din 1 mai 2003, Tribunalul de Cadastru de Marmaris a respins acțiunea inițiată împotriva cujus-ului reclamantei. La 15 decembrie 2003, cuju-ul reclamantei a decedat. La o dată nespecificată, recurenta s-a constituit parte la procedura în litigiu în locul tatălui său în calitate de moștenitoare. Prin hotărârea din 22 mai 2007, după ce a confirmat hotărârea atacată, Curtea de Casație a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii. 10. La o dată nespecificată în 2007, recurenta își obține titlul de proprietate. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ÎN FAVOAREA DURATA PROCEDURII CIVILE 11. recurenta, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, se plânge de durata excesivă a procedurii inițiate în fața instanțelor naționale. Curtea consideră că este oportun să se examineze aceste obiecțiuni numai sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Guvernul consideră că reclamanta, în calitate de moștenitoare, nu dispune de o calitate suficientă de victimă pentru a justifica continuarea examinării cererii. 14. Curtea amintește că din jurisprudența sa referitoare la intervenția terților în proceduri civile se face următoarea distincție: : atunci când un reclamant a intervenit în procedura națională numai în nume propriu, perioada care trebuie luată în considerare începe să curgă de la această dată, în timp ce, atunci când un reclamant este parte la litigiu ca moștenitor, acesta se poate plânge de întreaga durată a procedurii (Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 113, CEDH 2006 V; și Ümmühan Kaplan c. Turcia , n 24240/07, § 40, 20 martie 2012). 15. În speță, Curtea nu stabilește niciun motiv pentru a se abate de la această jurisprudență și respinge excepția guvernului. 16. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de lit. (d): . Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 17. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 11 ianuarie 1978 și s-a încheiat la 22 mai 2007 (punctele 6 și 9 de mai sus). Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare a început, cu efect de la 28 ianuarie 1987, cu recunoașterea dreptului de recurs individual de către Turcia și, prin urmare, se ridică la aproximativ 20 de ani și la patru luni, pentru două instanțe 19. Cu toate acestea, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenului scurs de la data recunoașterii acțiunii individuale, Curtea va ține seama de faptul că cauza avea deja o durată de aproape nouă ani la acea dată. 20. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n § 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 21. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Daneshpayeh c. Turcia, nr. 21086/04, §§ 19-29, 16 iulie 2009 și Ümmühan Kaplan, citată anterior, §§ 32-77). 22. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 24. reclamanta solicită 17 500 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 25. Guvernul contestă această sumă. 26. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 13 000 EUR pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 27. Recurenta solicită, de asemenea, 2 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. În această calitate, aceasta prezintă convenția d .Honorar semnată între sa de cujus și avocatul său, în care nu figurează nicio sumă. 28. În conformitate cu jurisprudența Curții, guvernul contestă această sumă. 29. Un reclamant poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere circumstanțele speței și ale absenței unei justificări în sprijinul cererii formulate de persoana interesată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, Curtea respinge pretențiile recurentei în această privință. Interese moratorii 30. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 13 000 EUR (treisprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în cărți turcești, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 decembrie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Guido Raimondi Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-11-15
0,95
AFFAIRE MEHMET YOLCU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEHMET YOLCU c. TURQUIE (Requête n o 33200/05) ARRÊT STRASBOURG 15 novembre 2012 DÉFINITIF 15/02/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de form
CtEDO 2012-05-31
0,95
AFFAIRE GÜLİZAR ÇEVİK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜLİZAR ÇEVİK c. TURQUIE (Requête n o 34450/08) ARRÊT STRASBOURG 31 mai 2012 DÉFINITIF 31/08/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2011-12-13
0,95
AFFAIRE ȘENIRMAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ŞENIRMAK c. TURQUIE (Requête n o 4631/06) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2012-11-13
0,95
ÇOLAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 31289/11 Fatma ÇOLAK contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2012 en une chambre composée de : Guido Raimondi, président, Danutė Jočienė, P
CtEDO 2011-02-15
0,95
AFFAIRE EȘREF ÇAKMAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EŞREF ÇAKMAK c. TURQUIE (Requête n o 3494/05 ) ARRÊT STRASBOURG 15 février 2011 DÉFINITIF 15/05/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
Sursă