Secțiunea a treia Cerere nr. 50376/09 Marian GIRLEANU împotriva României introdusă la 10 septembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Marian Girleanu, este un resortisant român născut în 1963 și rezident în Focșani. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În iulie 2005, în timp ce acesta corespundea ziarului național România Liberă, reclamantul s-a procurat de la terții CD-uri care conțineau, printre altele, extrase din informații confidențiale militare referitoare la operațiunile armatei române în Afganistan. La 12 și 17 iulie 2005, reclamantul a informat doi angajați ai Serviciului de Informații din România (denumit în continuare S.R.I.) că CD-urile pe care le dețineau circulau în mediul jurnalistic. La 16 februarie 2006, reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie a șefului infracțiunilor prevăzute de legea nr. 51/1991 privind securitatea națională. El a fost reproșat că a colectat și a transmis informații cu caracter secret în exercitarea funcțiilor sale (art. 19 din lege). A doua zi, reclamantul a fost eliberat. La 26 septembrie 2007, Parchetul a emis o decizie de nejudiciare, dar a aplicat reclamantului o amendă de 800 de lei românești (RON) (echivalent cu 186 EUR) la rata de schimb în vigoare la momentul respectiv). Parchetul a considerat că faptele comise nu prezentau gravitatea unei infracțiuni și a arătat că reclamantul utilizase aceste informații în propriul său interes, fără a le publica. În orice caz, procurorul a subliniat faptul că informațiile în cauză nu au fost mai de actualitate din decembrie 2003 și că caracterul de confidențialitate a fost pur formal. Reclamantul a contestat această decizie în fața procurorului superior și, ulterior, în fața instanței de apel din București. Prin hotărârea din 5 februarie 2008, plângerea sa a fost respinsă ca nefondată. Instanța de apel reține că reclamantul nu a predat CD-urile autorităților competente, în timp ce a fost în contact cu funcționari ai Ministerului Apărării și S.R.I. Instanța de apel concluzionează că, prin divulgarea informațiilor în cauză unor persoane neautorizate, reclamantul a fost vinovat de faptele care i-au fost reproșate, în ciuda calității sale de jurnalist. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că reclamantul nu a acționat în calitate de jurnalist prin dezvăluirea informațiilor în litigiu, ci că a fost mulțumit să le transmită unor persoane neautorizate. Reclamantul s-a asigurat că se pronunță împotriva acestei hotărâri în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. El a susținut că elementul moral al dreptului de proprietate lipsea, dat fiind că el a alertat autoritățile cu privire la CD-uri și că, în lipsa unui răspuns, el a crezut că informațiile în cauză nu au nici un interes și că acestea au fost mai confidențiale. El a susținut că ministrul apărării a declarat el însuși că informațiile în litigiu nu erau mai de actualitate și că nu puneau în pericol operațiunile desfășurate de armata română. Pe de altă parte, acesta invoca art. 10 din convenție. Prin hotărârea definitivă din 23 martie 2009 (mulțimea netă la 23 noiembrie 2009), Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Dreptul intern relevant Dispozițiile legale privind securitatea națională sunt descrise în cauza Bucurur și Toma c. România 40238/02, § 55-56, 8 ianuarie 2013). GRIFS Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că arestarea și condamnarea sa la plata unei amenzi constituie o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a comunica informații, în sensul articolului 10 din Convenție, având în vedere arestarea sa și condamnarea la plata unei amenzi? În acest caz, această încălcare a fost conformă cu cerințele articolului 10 alineatul (2) din Convenție Guvernul este invitat să furnizeze o copie a documentelor dosarului.
Requête n
o
50376/09
Marian GÎRLEANU
contre la Roumanie
introduite le 10 septembre 2009
Le requérant, M. Marian Gîrleanu, est un ressortissant roumain né en 1963 et résidant à Focșani.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En juillet 2005, pendant qu’il était correspondant au quotidien national
România Liberă,
le requérant se procura auprès des tiers des CD qui contenaient, entre autres, des extraits d’informations confidentielles militaires portant sur les opérations de l’armée roumaine en Afghanistan. Il regarda les CD en question avec d’autres journalistes.
Les 12 et 17 juillet 2005, le requérant informa deux employés du Service roumain des renseignements (ci-après «
») que les CD qu’il avait en sa possession, circulaient dans le milieu journalistique.
Le 16 février 2006, le requérant fut arrêté et placé en détention provisoire du chef des infractions visées par la loi n
o
51/1991 sur la sûreté nationale. Il lui était reproché d’avoir recueilli et transmis des informations à caractère secret dans l’exercice de ses fonctions (article 19 de la loi). Le lendemain, le requérant fut libéré.
Le 26 septembre 2007, le parquet rendit une décision de non-lieu, mais infligea au requérant une amende de 800 lei roumains (RON) (l’équivalent de 186 euros (EUR) au taux d’échange en vigueur à l’époque). Le parquet estima que les faits commis ne présentaient pas la gravité d’une infraction et observa que le requérant avait utilisé ces informations dans son propre intérêt, sans les publier. Le procureur souligna le fait qu’en tout état de cause, les informations en question n’étaient plus d’actualité depuis décembre 2003 et que le caractère «
confidentiel
» était purement formel.
Le requérant contesta cette décision devant le procureur hiérarchique supérieur et, ultérieurement devant la cour d’appel de Bucarest. Par un jugement du 5 février 2008, sa plainte fut rejetée comme mal fondée. La cour d’appel retint que le requérant n’avait pas remis les CD litigieux aux autorités compétentes, alors qu’il était en contact avec des fonctionnaires du Ministère de la défense et du S.R.I. La cour d’appel conclut qu’en divulguant les informations en question à des personnes non autorisées, le requérant était coupable des faits qui lui étaient reprochés, malgré sa qualité de journaliste. Par ailleurs, la cour d’appel retint que le requérant n’avait pas agi en tant que journaliste en divulguant les informations litigieuses, mais qu’il s’était contenté de les transmettre à des personnes non autorisées.
Le requérant se pourvut en cassation contre ce jugement devant la Haute Cour de Cassation et de justice. Il soutint que l’élément moral de l’infraction manquait, étant donné qu’il avait alerté les autorités au sujet des CD et qu’en l’absence de réponse, il avait cru que les informations en question ne présentaient aucun intérêt et qu’elles n’étaient plus confidentielles. Il allégua que le ministre de la défense avait lui-même déclaré que les informations litigieuses n’étaient plus d’actualité et qu’elles ne mettaient pas en péril les opérations menées par l’armée roumaine.
Par ailleurs, il invoquait l’article 10 de la Convention.
Par un arrêt définitif du 23 mars 2009 (mis au net le 23 novembre 2009), la Haute Cour de Cassation et de justice rejeta le pourvoi.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions légales relatives à la sûreté nationale sont décrites dans l’affaire
Bucur et Toma c. Roumanie
(n
o
40238/02, § 55-56, 8 janvier 2013).
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que son arrestation et sa condamnation au paiement d’une amende constituent une atteinte au droit à sa liberté d’expression.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant de communiquer des informations, au sens de l’article 10 de la Convention, compte tenu de son arrestation et de sa condamnation au paiement d’une amende ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle conforme aux exigences de l’article
10 §
2 de la Convention
?
Le Gouvernement est invité à fournir une copie des pièces du dossier.