Barza și alții împotriva României

Cererea nr. 45234/08 Mircea BÂRZĂ și alții împotriva României depusă la 4 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR: Dl. Mircea Bârză, Dl. Ștefan Necșuleu, Dl. Marcela Felicia Necșuleu, dl. Ioan Voicu, dl. Maria Voicu, dl. Viorel Zudor, dl. Livia Zudor, dl. Cornel Oprița, dl. Ioan Muntean, dl. Ana Muntean, dl. Ioan Șeican, dna Victoria Șeican, Maria Voic, dna Mariana Voic și dna Ioana Voic, sunt toate cetățenii români, care s-au născut în 1950, 1951, 1954, 1930, 1937, 1952, 1954, 1949, 1928, 1928, 1949, 1951, 1928, 1953 și respectiv, și trăiesc în Alba Iulia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Emil Antoniu Popescu, avocat practicant în Alba Iulia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Prin Decizia Guvernului nr. 974/2002 privind confirmarea proprietății publice deținute de județul Alba, străzile reclamanților au fost situate pe, care au fost construite de către ei pe proprietățile lor private, au fost transferate în domeniul public deținut de județul Alba. La 8 mai 2007, reclamanții au inițiat proceduri administrative împotriva Guvernului României, a Ministerului Internului României și a Consiliului Local Alba Iulia care solicită anularea Deciziei Guvernului nr. 974/2002. Prin hotărârea din 13 iulie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea reclamanților ca timp interzis. Declară că reclamanții au devenit conștienți de decizia în cauză la 10 martie 2004. Decizia a fost un act administrativ unilateral cu caracter individual și, prin urmare, orice procedură de contestare a acesteia este supusă termenului legal prevăzut de art. 11 alineatul (5) din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile în fața instanțelor administrative.

) împotriva hotărârii. Ei au susținut, printre altele, că decizia în cauză a fost eliberată pe baza articolului 108 din Constituția română și a articolului 21 alineatul (3) din Legea nr. 213/1993 privind proprietatea publică. Prin urmare, aceasta are un caracter normativ și, prin urmare, în conformitate cu art. 11 alineatul (4) din Legea nr. 554/2004, este imprescriptibilă. În plus, ei au susținut și au prezentat dovezi că prin hotărârea sa nr. 1511 din 2 mai 2005, Curtea de Casație a decis deja că o decizie identică emise în ceea ce privește proprietatea privată aparținând altor părți terțe are un caracter normativ și, prin urmare, a fost imprescriptibilă. Prin o hotărâre finală din 7 martie 2008, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților în privința punctelor de drept prin reiterarea argumentelor instanței de judecată inferioară.

În plus, fără alte argumente, a respins argumentul reclamanților că decizia în cauză era un act normativ din cauza faptului că nu au furnizat motive și a susținut prezentarea lor. art. 11 alineatele (2), (3), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile în fața instanțelor administrative prevede că actele administrative normative pot fi contestate oricând, în timp ce actele administrative unilaterale pot fi contestate într-un an de la data notificării. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile inițiate de acestea împotriva Deciziei Guvernamentale nr. 974/2002 au fost nejustificate în măsura în care instanța internă nu a examinat meritele cauzei și toate argumentele și argumentele lor.

Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că decizia instanțelor interne a încălcat drepturile lor de proprietate în măsura în care Decizia guvernamentală nr. 974/2002 a constituit o naționalizare a proprietăților lor. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care instanțele interne nu au efectuat o examinare adecvată a argumentelor și a dovezilor susținute de acestea în fața instanțelor administrative? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție s-a interzis dreptul reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor în sensul articolului 1 din Convenția, având în vedere faptul că instanțele interne au respins procedurile depuse de acestea ca fiind în condiții de timp și fără să examineze în mod corespunzător argumentele prezentate de acestea?

Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții?

THIRD SECTION

Application no. 45234/08 Mircea BÂRZĂ and others against Romania lodged on 4 September 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Mircea Bârză, Mr Ștefan Necșuleu, Ms Marcela Felicia Necșuleu, Mr Ioan Voicu, Ms Maria Voicu, Mr Viorel Zudor, Ms Livia Zudor, Mr Cornel Oprița, Mr Ioan Muntean, Ms Ana Muntean, Mr Ioan Șeican, Ms Victoria Șeican, Ms Maria Voic, Ms Mariana Voic and Ms Ioana Voic, are all Romanian nationals, who were born in 1950, 1951, 1954, 1930, 1937, 1952, 1954, 1949, 1928, 1928, 1949, 1951, 1928, 1953 and 1953, respectively, and live in Alba Iulia. They are represented before the Court by Mr Emil Antoniu Popescu, a lawyer practicing in Alba Iulia. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. By Government Decision no. 974/2002 concerning the confirmation of the public property owned by Alba County the street the applicants’ houses were located on, which had been built by them on their private properties, was transferred to the public domain owned by Alba County.

On 8 May 2007 the applicants opened administrative proceedings against the Romanian Government, the Romanian Ministry for Internal Affairs and the Alba Iulia Local Council seeking the annulment of the Government Decision no. 974/2002. By a judgment of 13 July 2007 the Alba Iulia Court of Appeal dismissed the applicants’ action as time-barred. It held that the applicants became aware of the decision in question on 10 March 2004. The decision was a unilateral administrative act with individual character and therefore any proceedings to contest it were subject to the statutory time-limit provided by Article 11(5) of Law no. 554/2004 on actions before administrative courts. The applicants appealed on points of law ( recurs ) against the judgment.

They argued inter alia that the decision in question was issued on the basis of Article 108 of the Romanian Constitution and Article 21(3) of Law no. 213/1993 on public property. Consequently, it had a normative character and therefore according to Article 11(4) of Law no. 554/2004 it was imprescriptible. Furthermore, they contended and submitted proof that by its judgment no. 1511 of 2 May 2005 the Court of Cassation had already decided that an identical decision issued with regard to the private property belonging to other third parties had a normative character and was therefore imprescriptible. By a final judgment of 7 March 2008 the Court of Cassation dismissed the applicants’ appeal on points of law by reiterating the arguments of the lower court.

In addition, without any further arguments, it dismissed the applicants’ argument that the decision in question was a normative act on the ground that they failed to provide reasons and to substantiate their submission. B. Relevant domestic law Article 11(2), (3), (4) and (5) of Law no. 554/2004 on actions before administrative courts provides that normative administrative acts may be challenged anytime, while unilateral administrative acts may be challenged within a year from the date they were notified. COMPLAINTS 1. The applicants complain under Article 6 of the Convention that the proceedings opened by them against the Government Decision no. 974/2002 had been unfair insofar as the domestic courts failed to examine the merits of the case and all their arguments and submissions.

2. The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the decision of the domestic courts breached their property rights insofar as Government Decision no. 974/2002 amounted to a nationalization of their property.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention in so far as the domestic courts failed to conduct a proper examination of the arguments and evidence raised by them before the administrative courts? 2. Has there been an interference with the applicants’ right to peaceful enjoyment of their possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the fact that the domestic courts dismissed the proceedings lodged by them as time-barred and without properly examining the arguments submitted by them? If so, was that interference in compliance with the conditions set out in Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, as interpreted in the Court’s jurisprudence?