ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 26.06.2013 AI

FÉDÉRATION NATIONALE DES SYNDICATS SPORTIFS (FNASS) ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

26.06.2013

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

FÉDÉRATION NATIONALE DES SYNDICATS SPORTIFS (FNASS) ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

A CINCEA SECȚIUNE

Cererea nr. 48151/11

FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR SPORTIVE (FNASS)

ȘI ALȚII

împotriva Franței

introdusă pe 23 iulie 2011

EXPUNEREA FAPTELOR

Prima reclamantă este Federația Națională a Sindicatelor Sportive (FNASS). Ceilalți patru reclamanți sunt: Sindicatul Național al Jucătorilor de Rugbi (Provale), Uniunea Națională a Fotbaliștilor Profesioniști (UNFP), Asociația Jucătorilor Profesioniști de Handbal (AJPH), Sindicatul Național al Baschetiștilor (SNB). Creată în 1992, FNASS este o uniune de sindicate sportive salariate compusă astazi din sindicate reprezentative ale atleților (SAF), baschetiștilor (SNB), cicliștilor (UNCP), fotbaliștilor (UNFP), handbalpenților (AJPH) și rugbyștilor (Provale). Ea reprezintă aproximativ trei mii cinci sute de sportivi profesioniști care evoluează în Franța. Scopul ei este apărarea drepturilor precum și a intereselor materiale și morale, atât colective cât și individuale, ale sportivilor profesioniști ai tuturor disciplinelor.

Cei nouăzeci și nouă alți reclamanți (vezi anexă) sunt jucători profesioniști de handbal, fotbal, rugbi și baschet.

Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de avocat R. Palao din Avignon.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Pe 14 aprilie 2010, Guvernul francez a adoptat ordonanța nr. 2010-379 referitoare la sănătatea sportivilor și la armonizarea codului sportului cu principiile Codului Mondial Antidoping (vezi mai jos). Conform raportului prezentat Președintelui Republicii, această ordonanță urmărește pe de o parte, armonia dispozițiilor codului sportului cu dispozițiile versiunii ultimei a Codului Mondial Antidoping, în vigoare la 1 ianuarie 2009, care urmeaza celei de-a treia conferințe mondiale privind lupta contra dopajului ținută la Madrid în noiembrie 2007 (Titlul I), și pe de altă parte, clarificarea anumitor dispoziții ale codului sportului referitoare la sănătatea sportivilor și la lupta contra dopajului (Titlul II). Dispozițiile ordonanței au fost ratificate de legea nr. 2012-158 din 1 februarie 2012, care urmărește întărirea eticii sportului și a drepturilor sportivilor și se găsesc codificate în codul sportului la articolele L. 232-2 și următoarele.

art. 2 al ordonanței înscris în capitolul II era dedicat "declarațiilor și autorizărilor de utilizare în scopuri terapeutice".

art. 3 al ordonanței (articolul L. 232-5 al codului sportului) înscris în capitolul III dedicat Agenției franceze de luptă contra dopajului (în continuare AFLD) era redactat după cum urmează:

"I. – La I al articolului L. 232-5 al aceluiași cod, punctele 1 la 13 sunt înlocuite de următoarele dispoziții:

1 Ea definește un program anual de controale; (...)

3 Pentru sportivii supuși obligației de localizare menționată la articolul L.232-15, ea diligențează controalele în condițiile prevăzute la articolele L. 232-12 la L. 232-16:

a) În cursul manifestărilor sportive organizate de federațiile aprobate sau autorizate de federațiile delegatare;

b) În cursul manifestărilor sportive internaționale definite la articolul L. 230-2 cu acordul organismului internațional competent sau, în lipsa acestuia, al Agenției Mondiale Antidoping;

c) În cursul perioadelor de antrenament care pregătesc pentru manifestările sportive menționare la articolul L. 230-3;

d) În afara manifestărilor sportive menționate la articolul L. 230-3 și în afara perioadelor de antrenament care le pregătesc;"

art. 6 al ordonanței (articolul L. 232-13 al codului sportului) prevedea că controalele individuale pot fi realizate în orice loc unde se desfășoară un antrenament sau o manifestare, în orice instituție în care sunt practicate activități fizice sau sportive, și "în orice loc ales cu acordul sportivului, permițând realizarea controlului, în respectul vieții private și al intimității, inclusiv, la cerere, la domiciliul" acestuia precum și în cadrul unei gărzi de observație a unui sportiv suspectat că a comis infracțiuni prevăzute la articolele L. 232-9 și L. 232-10 al codului sportului.

art. 7 al ordonanței adăuga că:

"Articolul L. 232-15 al aceluiași cod este redactat după cum urmează:

Art. L. 232-15 – Sunt obligați să furnizeze informații precise și actualizate privind localizarea lor permițând realizarea controalelor menționate la articolul L. 232-5 sportivii, constituind grupul țintă, desemnați pentru un an de Agenția Franceză de Luptă contra Dopajului printre:

1 Sportivii înscriși pe lista sportivilor de nivel înalt sau pe lista sportivilor Speranță în sensul acestui cod, sau sportivii care au fost înscriși pe una din aceste liste cel puțin un an în ultimii trei ani;

2 Sportivii profesioniști licenți ai federațiilor aprobate sau care au fost profesioniști cel puțin un an în ultimii trei ani;

3 Sportivii care au fost supuși unei sancțiuni disciplinare pe baza articolelor L. 232-9, L. 232-10 sau L. 232-17 în ultimii trei ani.

Aceste informații pot face obiectul unui tratament informatizat de agenție, în vederea organizării controalelor. Acest tratament informatizat referitor la datele privind localizarea sportivilor este autorizat prin decizia colegiului agenției luată după aviz al Comisiei Naționale de Informatică și Libertăți."

Printr-o cerere înregistrată pe 1 iunie 2010, o parte din reclamanți (organizații sindicale și reclamanți nr. 6 la 24, vezi anexă) au cerut Consilului de Stat anularea articolului 3 al ordonanței. Ei au denunțat un sistem de control "deosebit de intruziv" deoarece impune sportivilor aparținând grupului țintă să comunice AFLD informații privind locul locuinței, antrenamentului și comcererei astfel încât să poată fi localizați în orice moment și să se supună imediat diferitelor controale ordonate discreționare și fără avans de notificare. Ei s-au plâns în special de posibilitatea de a realiza controale în afara manifestărilor sportive și în afara perioadelor de antrenament, adică inclusiv atunci când un sportiv nu mai este la dispoziția angajatorului, ci în concediu, în repos sau sub regimul bolii sau accident de muncă. Ei au susținut că art. 3 violeaza libertatea lor de mișcare datorită obligației de localizare permanentă, inclusiv pe secvențe de viață neprofesională, dreptul lor la viață familială normală și libertatea individuală a sportivului. Mai precis din perspectiva articolului 8 al Convenției, ei au explicat că implementarea necondițională a articolului 3. I 3 d) al ordonanței suspendă permanent, între șase și douăzeci și unu de ore, perspectiva controalelor fizic intruzive pentru sportivii țintă, o asemenea perspectivă impunând declarația anterioară și sistematică către administrație a programului de lucru, în special în cazul concediilor, și aceasta în încălcarea dreptului de a stabili relații cu semenii și a dreptului la exercitarea liniștitoare a vieții private. În final, reclamanții au denunțat o încălcare a principiului egalității din moment ce ordonanța instituie posibilitatea unui control specific care grevează doar grupurile țintă, în practică căpitanii de echipă.

Printr-o hotărâre din 24 februarie 2011, Consilul de Stat a respins cererea în acești termeni:

"(...) Privind articolele 3 și 7 ale ordonanței atacate:

Considerând că aceste dispoziții limitează strict localizarea locurilor în care controalele AFLD asupra sportivilor aparținând grupului "țintă" pot fi diligențiate precum și perioada în care aceste controale pot fi realizate; că ele supun acești sportivi, ținând cont de necesitățile luptei contra dopajului, obligației de a furniza informații precise și actualizate privind localizarea lor pentru a permite organizarea controalelor, în special neașteptate, în vederea detectării eficiente a consumului de substanțe dopante, care pot fi detectabile doar curând după utilizare deși au efecte durabile; că deci articolele 3 și 7 ale ordonanței atacate, care nu fac obstacol libertății de mișcare a sportivilor, nu aduc la dreptul la respectul vieții private și familiale a acestora, garantat de art. 8, și la libertatea individuală decât atingeri necesare și proporționate cu obiectivele de interes general urmărite de lupta contra dopajului, în special protecția sănătății sportivilor precum și garantia corectitudinii și eticii comcererilor sportive; că ordonanța atacată nu încalcă nici, în orice caz, stipulații ale convenției internaționale contra dopajului în sport, care nu au efect direct;

Considerând că principiul egalității nu se opune faptului că autoritatea investită cu putere de reglementare să reglementeze în mod diferit situații diferite nici faptului că deroga la egalitate din motive de interes general, cu condiția ca, în ambele cazuri, diferența de tratament care rezultă să fie în relație cu obiectul normei care o stabilește; că sportivii înscriși pe lista sportivilor de nivel înalt sau pe acelea ale sportivilor "Speranță", care includ sportivi amatori și sportivi profesioniști licenți, care pot fi supuși obligației de localizare în vederea realizării controalelor antidoping nu sunt în aceeași situație ca alți sportivi ținând cont de nivelul comcererilor la care sunt chemați să participe și riscul mai ridicat de dopaj pe care aceste comcereri îl pot implica; că sportivii care au fost supuși unei sancțiuni disciplinare pentru dopaj în ultimii trei ani nu sunt nici ei în aceeași situație ca alți sportivi; că, în plus, sportivii aparținând "grupului țintă" nu sunt în aceeași situație ca alte profesii; că ei pot deci, fără ca să fie încălcat principiul egalității, fi supuși unor condiții particulare de control antidoping; (...)"

Reclamanții individuali susțin că au intrat în grupul țintă și sunt supuși măsurilor de localizare. Cei din reclamanți care au fost părți în fața Consilului de Stat afirmă că și-au văzut prelungită apartenența la grupul țintă după decizia pronunțată de această instanță. Alții spun că l-au integrat după decizia Consilului de Stat.

B. Drepturi și practică internă și internațională relevante

De la anii 2000, lupta contra dopajului se înscrie într-un context internațional reglementat de Agenția Mondială Antidoping creată în 1999 (AMA). AMA, organizație internațională independentă, compusă și finanțată de mișcarea sportivă și guverne ale statelor, coordonează și supervizează dezvoltarea și implementarea Codului Mondial Antidoping. Pentru ca recomandările AMA, fundație de drept privat elvețian, să se impună statelor, UNESCO a adoptat Convenția Internațională contra Dopajului în Sport care a intrat în vigoare pe 1 februarie 2007. Această convenție stabilește cadrul armonizării normelor și politicilor antidoping în lume, al aplicării efective a Codului Mondial Antidoping și al elaborării de programe de educație în materie. AMA, pentru a funcționa, se bazează pe organizații naționale antidoping. În Franța, legea nr. 2006-405 din 5 aprilie 2006 a adaptat dispozitivul legislativ francez la cerințele Codului Mondial Antidoping și a creat AFLD. Ordonanța din 14 aprilie 2010 precum și legea din 1 februarie 2012 au adus codul sportului în conformitate cu Codul Mondial Antidoping. Acesta a fost adoptat în 2003 sub egida Agenției Mondiale Antidoping și a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2004. A fost revizuit în 2007. Urmărește armonizarea practicilor diferitelor federații internaționale și ale statelor în domeniul luptei contra dopajului. Dispozițiile sale relevante citesc după cum urmează:

"2.4 Încălcarea cerințelor aplicabile privind disponibilitatea sportivilor pentru controale în afara comcererei, inclusiv nerespectarea obligației de transmitere a informațiilor despre localizare, precum și controale stabilite ca omise pe baza regulilor conforme cu Standardele Internaționale de Control. Combinația a trei controale omise și/sau nerespectări ale obligației de transmitere a informațiilor privind localizarea în perioada de optsprezece luni, conform cum sunt stabilite de organizațiile antidoping sub al căror autoritare se află sportivul, constituie o încălcare a normelor antidoping."

"(...) fiecare organizație antidoping va asigura că: 5.1.1 Planifică și realizează un număr semnificativ de controale în comcerere și în afara comcererei asupra sportivilor sub autoritatea sa, inclusiv sportivi aparținând grupului ei țintă de sportivi supuși controalelor. Fiecare federație internațională va defini un grup țintă de sportivi supuși controalelor în rândul sportivilor săi de nivel internațional și fiecare organizație națională antidoping va defini la nivel național un grup țintă de sportivi supuși controalelor în rândul sportivilor prezenți în țara sa, sau care sunt cetățeni, rezidenți, sau care sunt membri sau licenți ai unei organizații sportive a țării sale. În conformitate cu art. 14.3, orice sportiv inclus într-un grup țintă de sportivi supuși controalelor va fi supus cerințelor privind localizarea enumerate în Standardele Internaționale de Control."

"10.3.3 Pentru încălcări ale articolului 2.4 (Încălcarea cerințelor aplicabile privind disponibilitatea sportivilor pentru controale în afara comcererei), perioada de suspendare va fi de cel puțin unu (1) an și maximum doi (2) ani, potrivit gravității greșelii sportivului."

Dispozițiile Codului Mondial Antidoping sunt completate de standarde internaționale. Dintre acestea, unul prevede următoarele:

"11.4 Disponibilitate pentru control

11.4.1 Un sportiv inclus într-un grup țintă de sportivi supuși controalelor trebuie să fie în special prezent și disponibil pentru control fiecare zi din trimestrul în cauză în perioada de 60 de minute indicată pentru ziua dată în informațiile de localizare transmise, la locul și ora pe care sportivul le-a indicat în informațiile transmise."

AMA a lansat un proces de revizuire a Codului Mondial Antidoping cu obiectivul de a adopta o versiune revizuită a acestuia la a patru conferință mondială privind dopajul care va avea loc în noiembrie 2013. Pe 4 octombrie 2012, Consilul Uniunii Europene a aprobat textul unei a doua contribuții a Uniunii Europene la revizuirea acestui cod. Acest text reamintește că dacă prevenția dopajului este un obiectiv legitim, dispozițiile actuale ale codului referitoare la localizare contravein principiilor de proporționalitate stabilite la art. 52 al Cartei Drepturilor Fundamentale (...). Uniunea Europeană propune încorporarea unei referințe la principiul proporționalității în proiectul de reformă.

Deliberarea AFLD nr. 54 rectificată pe 12 iulie 2007 și 18 octombrie 2007 referitoare la modalități de transmisiune și gestionare a informațiilor de localizare a sportivilor care fac obiectul controalelor individualizate și a sancțiunilor în caz de nerespectare indică următoarele:

"art. 2: Aceste informații trebuie să permită stabilirea unui program zilnic și detaliat al sportivilor în cauză, pentru a efectua colectări la locurile de antrenament, în orice loc permițând asigurarea respectării intimității lor, sau la domiciliul (...)"

"art. 3: Orice sportiv desemnat de directorul controalelor Agenției pentru a fi supus controalelor individualizate trebuie să indice, pentru fiecare zi, o fereastră orară de o oră, în care este susceptibil să fie supus unuia sau mai multor controale individualizate de Agenția Franceză de Luptă contra Dopajului, în aplicarea articolului L. 232-15 al codului sportului. Controlul nu poate fi inițiat decât între șase și douăzeci și unu de ore, cu excepția cazului în care locurile sunt deschise publicului sau o comcerere sau o manifestare sportivă sau un antrenament care o pregătește este în curs și sportivul participă sau a participat la acesta. Controalele individualizate pot avea loc în orice moment din fiecare fereastra orară indicată de sportiv. Agenția poate de asemenea efectua controale în afara acestor ferestre orare. Faptul că sportivul furnizează o informație privind localizarea menționând domiciliul sau orice alt loc decât un loc de antrenament este considerat ca satisfăcând condițiile stabilite de punctul b al punctului 1 al articolului L. 232-13 al codului sportului."

"art. 9: Nerespectările obligațiilor de transmitere a informațiilor referitoare la localizarea sportivilor aparținând grupului țintă al Agenției sunt:

- Netransmiterea către Agenție a informațiilor de localizare cerute, în termenul prevăzut la al doilea paragraf al articolului 2 al acestei deliberări;

- transmiterea către Agenție a informațiilor insuficient de precise și actualizate pentru a permite realizarea controalelor individualizate prevăzute la articolul L. 232-5 al codului sportului în fereastra orară de o oră definită de sportiv;

- Absența sportivului în fereastra orară de o oră la adresa sau locul indicat de acesta pentru realizarea controalelor individualizate. Prelevătorul misiunea în acest scop constată nerespectarea sportivului la sfârșitul absenței acestuia, la adresa sau locul indicat, în perioada unei continue de treizeci de minute în fereastra orară.

Faptul de a putea realiza un control asupra sportivului în cauză în aceeași zi, dar în afara ferestrei orare specificate, sau în pofida lipsei de transmitere a informațiilor așteptate, este fără efect asupra constatării nerespectării."

"art. 13: Dacă sportivul comite trei nerespectări menționate la art. 9 în perioada de optsprezece luni consecutive, Agenția transmite federației competente un act de constatare a infracțiunii, pentru aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 36 al regulamentului disciplinar tip al federațiilor sportive aprobate referitor la lupta contra dopajului uman, anexat la articolul R. 232-86 al codului sportului."

Dispozițiile referitoare la reprimarea dopajului și faptelor legate de acesta sunt prevăzute de articolele L. 232-21 la L. 232-31 al codului sportului modificat de ordonanța din 2010. Articolul L. 232-17 al codului sportului prevede că nerespectările obligațiilor de localizare prevăzute de articolul L. 232-15 sunt pasibile de sancțiuni administrative (avertisment, interziceri provizorii sau definitive de a participa la comcereri, sancțiuni pecuniare). Sancțiunile disciplinare sunt pronunțate de federațiile sportive sau de AFLD. Aceasta din urmă poate reforma, la inițiativa proprie, deciziile federale. Deciziile acesteia pot fi contestate prin recurs de jurisdicție plenară în fața instanțelor administrative și AMA poate de asemenea sesiza instanța administrativă împotriva unei decizii a unei federații sportive sau a AFLD (articolul L 232-24 al codului sportului). Sancțiuni penale pot fi pronunțate în caz de nerespectare a sancțiunilor administrative, de opoziție la măsuri de control sau de posesiune sau utilizare de produse dopante.

Convenția contra Dopajului (STE nr. 135) adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consilului Europei pe 16 noiembrie 1989 stabilește un număr de norme și reguli comune care obligă statele părți să adopte măsuri legislative, financiare, tehnice, științifice, educative și altele pentru a lupta eficient contra dopajului în sport. art. 7 al Convenției intitulat "Cooperare cu organizațiile sportive privind măsurile pe care acestea trebuie să le ia" prevede că statele încurajează organizațiile lor sportive să clarifice și armonie:

"1. Regulamentele lor antidoping pe baza regulamentelor adoptate de organizațiile sportive internaționale competente;

Lista claselor farmacologice ale agenților dopanți și metodelor de dopaj interzise;

Metodele de control antidoping;

Procedurile disciplinare aplicând principiile internațional recunoscute ale justiției naturale și garantând respectul drepturilor fundamentale ale sportivilor asupra cărora planează suspiciune; aceste principii sunt în special următoarele: organul de investigație trebuie să fie distinct de organul disciplinar; aceste persoane au dreptul la un proces echitabil și dreptul de a fi asistați sau reprezentați; trebuie să existe dispoziții clare și aplicabile în practică permițând a contesta orice verdicht pronunțat."

MOTIVE DE CERERE

Invocând art. 8 al Convenției, reclamanții, persoane fizice, se plâng, ca sportivi profesioniști, că trebuie să justifice ocupația lor de timp, în orice moment, și să suporte controale în perioade de concediu și viață cotidiană. Ei susțin că legea aliniază orele de localizare antidoping la orele de percheziții. Ei denunță o intruziune nejustificată în viața lor familială.

Invocând art. 2 al Protocolului nr. 4, reclamanții susțin că obligația de localizare permanentă este contrară libertății de mișcare. Ei denunță un sistem de control necondițional și lipsit de limite geografice și temporale, care nu este proporționat cu scopul urmărit, în special în măsura în care statisticile arată o rată de control pozitiv extrem de joasă.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

Sindicatele reclamante se pot declara victime ale unei încălcări a Convenției, în sensul articolului 34 al Convenției?

Ceilalți reclamanți se pot declara victime ale unei încălcări a Convenției, în sensul articolului 34 al Convenției? În acest sens,

- Au fost incluși și sunt ei încă, în "grupul țintă" al Agenției Franceze de Luptă contra Dopajului supus dispozitivului de localizare?

- Au fost ei supuși controalelor?

Reclamanții au epuizat căile de atac interne cum se cere de art. 35 § 1 al convenției?

Obligația de localizare a sportivilor aparținând "grupului țintă" în vederea realizării controalelor neașteptate – inclusiv în afara comcererilor sportive și antrenamentelor – prevăzută de art. 3 al ordonanței din 14 aprilie 2010 și astazi articolul L. 232-15 al codului sportului, violează dreptul la respectul vieții private și familiale a reclamanților în sensul articolului 8 § 1 al Convenției? În caz afirmativ, a existat în speță o "ingerință" în exercitarea drepturilor garantate de art. 8 al Convenției?

În caz de necesitate, ingerința în cauză era "necesară într-o societate democratică" pentru a realiza unul din scopurile enumerate la al doilea paragraf al articolului 8 al Convenției?

Obligația de localizare la care sunt supuși reclamanții înseamnă o încălcare a dreptului lor de a circula liber și de a-și alege liber rezidența, în sensul articolului 2 § 1 al Protocolului nr. 4? Există o restricție a libertății reclamanților de a părăsi teritoriul statului pârât, în sensul articolului 2 § 2 al Protocolului nr. 4?

ANEXĂ

Lista reclamanților