CtEDO 09.07.2013 Auto

PASQUA c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
09.07.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PASQUA c. FRANCE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 63541/10 Pierre Philippe PASQUA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 9 iulie 2013 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 7 octombrie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Pierre Philippe Pasqua, este un cetățean francez născut în 1948 și rezident în Sidi Bou Said. Este reprezentat în fața Curții de către SCP Bore și Salve de Bruneton, avocați în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. De asemenea, este reprezentat de agentul său, dna E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Faptele care fac obiectul în speță în cadrul funcționării societății franceze d a exportului de materiale, sisteme și servicii (SOFREMI). Societatea SOFREMI, înființată la 24 aprilie 1986, a avut ca obiect, în temeiul unei convenții din 13 martie 1986, care a legat-o de Ministerul de Interne sub controlul căruia era deținută, promovarea exporturilor de materiale și sisteme franceze care permiteau acoperirea misiunilor atribuite acestui minister în domeniul poliției, apărării și administrației teritoriale. La 27 februarie 2001, a fost deschisă o informație împotriva lui X al șefului de trafic de bunuri sociale, recel de abuz de bunuri sociale și prezentarea unui bilanț inexact, pe baza unor documente descoperite la 13 decembrie 2000 în timpul perchezițiilor efectuate la fața locului de o altă procedură la adresa fostului director general adjunct al SOFREMI, și în cabinetul său profesional de avocatură, precum și la sediul societății respective în ianuarie 2001. În același timp, faptele descrise mai sus au făcut obiectul unei alte proceduri în fața Curții a Republicii (denumită în continuare "CJR") care îl vizează pe tatăl reclamantului, Charles Pasqua, în calitatea sa de fost ministru al afacerilor interne. Printr-o ordonanță din 4 august 2006, reclamantul a fost trimis înapoi la tribunalul corecțional de la Paris, pentru că, pe teritoriul Confederației Helvetice și Libanului, din 1994, a primit în mod conștient o sumă de 1 497 049,30 EUR (EUR) pe care o știa de la uzul de bunuri sociale comis de D. și P. în detrimentul societății SOFREMI. Prin hotărârea din 11 decembrie 2007, tribunalul l-a declarat vinovat pe reclamant pentru faptele reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă de doi ani de închisoare, dintre care șase luni cu suspendare, precum și la plata unei amenzi restante de 300 000 EUR. Cu privire la acțiunea civilă, Tribunalul l-a condamnat solidar cu co-preveniții P., D. și F. să plătească SOFREMI suma de 1 829 de euro. 388 EUR ca daune-interese, întrucât solidaritatea este limitată, în ceea ce o privește, la suma de 1 497 049 EUR. Reclamantul și procurorul Republicii au formulat o cerere de pronunțare a unei hotărâri. Reclamantul a solicitat să fie depuse la dezbateri documentele dosarului în curs de desfășurare în fața CJR în cauza SOFREMI, dar și în cadrul cauzei Alsthom, legate de faptele prezentate în instanță. Cererea reclamantului a fost motivată de faptul că actele de punere în aplicare efectuate de CJR au stabilit caracterul eronat al anumitor mărturii colectate de instanța de judecată. În ședința din 18 martie 2009, anumite părți ale dosarului în curs de desfășurare în fața CJR au fost furnizate părților. Prin hotărârea din 29 mai 2009, Curtea de apel din Paris a confirmat declarația de vinovăție și a reformat hotărârea cu privire la pedeapsă, condamnându-l pe reclamant la o pedeapsă de doi ani de închisoare, dintre care un an cu suspendare și plata unei amenzi de 375 În ceea ce privește acțiunea civilă, Curtea a confirmat hotărârea cu privire la condamnările pronunțate împotriva reclamantului, în timp ce instanța se pronunță, printre altele, asupra cererii de comunicare a documentelor. Prin hotărârea din 8 aprilie 2010, Curtea de Casație și-a respins recursul, considerând că instana de apel a considerat, printr-o apreciere suverană, că plata înscrisurilor din dosarul comisiei de recurs a CJR nu era utilă pentru manifestarea adevărului. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul susține că, refuzându-i accesul la: dreptul de a avea acces deplin la actele de inculpat ale Curții a Republicii, în același caz numit al SOFREMI, în ceea ce îl privește pe tatăl său Charles Pasqua, precum și în cauza Alsthom, instanțele interne i-au încălcat drepturile de apărare, egalitatea de arme, precum și principiul contradictoriei. ÎN DREPT Reclamantul pune în discuție echitatea procedurii și invocă o încălcare a articolului 6 din convenție, ale cărei dispoziții relevante se citesc după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) de fond a oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei. Guvernul ridică o excepție de la obligația de a respecta termenul de șase luni. Acesta arată că acest lucru este doar în ianuarie 2011 că a fost formulată o expunere precisă a infracțiunilor presupuse, prima scrisoare a reclamantului neîntrerupând termenul prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție. Recurentul răspundea că prima sa comunicare își manifesta fără echivoc dorința de a contesta în fața Curții respingerea de către Curtea de Casație a mijloacelor pe care le invocase și care se bazau, în special, pe încălcarea articolului 6 din convenție. Prin urmare, era suficient să se consulte hotărârea, al cărei text integral era atașat scrisorii, pentru a cunoaște conținutul acesteia. Reclamantul indică faptul că nu ignoră jurisprudența Bozinovski c. l., fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 68368/01, 1 Februarie 2005), dar consideră că circumstanțele celor două cauze diferă. Astfel, în speță, cauza formulată în fața Curții reia în mod fidel cel dezvoltat în fața Curții de Casație și este citată în mod explicit în hotărârea comunicată; natura presupusei încălcări rezultă astfel în mod expres din decizia comunicată. Curtea reamintește doar în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne (...) și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. Cursul termenului de șase luni este întrerupt de prima scrisoare a reclamantului care prezintă - chiar și pe scurt - obiectul cererii (a se vedea, printre altele, Griechische Kirchengemeinde München und Bayern E.V. c. Germania (dec.), n 52336/99, 18 septembrie 2007). În acest scop, reclamantul trebuie să fi dat o indicație cu privire la baza de fapt și natura presupusei încălcări a Convenției (Allan c. Regatul Unit (dec.), n 48539/99, 28 august 2001) ; prezentarea documentelor procedurii interne nu este suficientă pentru a constitui introducerea tuturor obiecțiunilor ulterioare întemeiate pe această procedură (Bozinovski (dec.), menționată anterior, și Lesnina Veletrgovina Doo c. l În speță, reprezentantul reclamantului a trimis o primă scrisoare datată 6 octombrie 2010, primită de Curte la 7 octombrie 2010, adică în ajunul expirării termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. a formulat o acțiune în fața Curții Europene a Drepturilor Omului ca urmare a hotărârii pronunțate de Camera Omuciderilor a Curții de Casație din 8 aprilie 2010 Prin urmare, Curtea constată că prima scrisoare adresată reclamantului nu conține nicio descriere, deși succintă, a obiecțiilor formulate în temeiul convenției. În conformitate cu principiile reproduse mai sus, Comisia consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest context, Curtea acordă o mare importanță faptului că reclamantul era reprezentat de un avocat ( mutatis mutandis Adam și alții c. Germania (dec.), n 290/03, 1 septembrie 2005, Melin c. Franța, 22 iunie 1993, § 24, seria A nr. 261 Bertuzzi c. Franța (dec.), n 36378/97, 16 aprilie 2002, și étroo Appietto c. Franța (dec.), 56927/00, 26 februarie 2002), de care se putea aștepta în mod rezonabil ca acest lucru să nu țină seama de criteriile stabilite în acest sens. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că prima scrisoare a recurentului nu a întrerupt termenul de șase luni și că sesizarea sa este tardivă. Stephen Phillips Boštjan Dl Zupančič Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă