Secțiunea a treia Cerere nr 23858/08 Catălin DUMITRSCU împotriva României introdusă la 14 mai 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Catălin Dumitrescu, este un resortisant român născut în 1970 și rezident în Găești. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 23 iunie 2006, reclamantul a fost interpelat de poliție în timp ce, conform declarațiilor sale, se afla în compania prietenei sale, S.I., într-o mașină parcată pe o stradă din Gaești, condus de polițiști la spitalul din Gaești în vederea unui test de alcoolemie care a evidențiat o concentrație de alcool în sângele de 1,50 mg/l. Potrivit procesului-verbal întocmit de poliție în aceeași zi și semnat de S.V. în calitate de martor, reclamantul conducea o mașină, în timp ce el era în stare de ebrietate. În cele din urmă, procurorul l-a informat pe reclamant că nu conducea mașina respectivă, ci că aștepta acolo pe G.E., șoferul său, în compania S.I. Parchetul a auzit-o pe aceasta din urmă, care a declarat că reclamantul a băut două beri înainte de incident și că, în momentul interpelării, amândoi erau în fața mașinii și că ea era cea care o conducea. Parchetul a auzit și S.V., care a confirmat versiunea faptelor poliției. Printr-un rechizitoriu din 10 februarie 2007, Parchetul de Primă Instanță din Gaești l-a trimis înapoi pe reclamant în judecată pentru conduita în stare de ebrietate. La 23 mai 2007, reclamantul a prezentat o audiere a S.I. și a G.E., care între timp plecaseră să lucreze în Italia. Prin hotărârea din 18 iulie 2007, Tribunalul de Primă Instanță l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de două luni de închisoare cu suspendare. Tribunalul s-a bazat pe procesul-verbal al poliției, pe rezultatele testului de alcoolemie și pe declarația S.V. și este ima că nu putea auzi în mod obiectiv S.I. și G.E., care erau în Italia. Reclamantul a făcut apel, reproșându-se instanței judecătorești pentru că nu a ascultat martorii cu descărcare de gestiune. De asemenea, acesta a susținut că S.V. nu a fost prezent în timpul incidentului. Prin hotărârea din 18 septembrie 2007, tribunalul departamental din Dambovița a respins recursul, considerând că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță se baza pe suficiente elemente de probă. Tribunalul departamental nu a răspuns argumentelor reclamantului. Reclamantul a formulat un recurs în recurs și a repetat aceleași argumente ca și în recurs. De asemenea, a susținut că există contradicții între declarația S.V. și procesul-verbal al poliției, în măsura în care acestea indicau simțuri de mers diferite ale mașinii. Prin hotărârea din 14 noiembrie 2007, curtea de apel a Ploisești a confirmat condamnarea reclamantului. În ceea ce privește argumentele sale întemeiate pe lipsa de audiție a martorilor cu descărcare de gestiune, instana de apel l-a reproșat că nu a furnizat adresa G.E. În ceea ce privește contradiciile dintre declarația S.V. și procesul-verbal al poliției, instana de apel a judecat că nu au avut un impact în speță. Dreptul intern relevant România a ratificat Convenția europeană privind asistența juridică reciprocă în materie penală la 17 martie 1999. Legea nr. 302 din 30 august 2004 privind cooperarea juridică internațională în materie penală reia principiile acesteia. Printre altele, articolele 158-161 din această lege reglementează audierea martorilor în cadrul comisiei de recurs internaționale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că cei doi martori cu descărcare de gestiune, S.I. și G.E. nu au fost ascultați de instanțele interne. În conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, reclamantul a putut obține rejudecare și interogare a martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii aflați în întreținere Guvernul este invitat să furnizeze copia completă a dosarului penal împotriva reclamantului.
Requête n
o
23858/08
Cătălin DUMITRESCU
contre la Roumanie
introduite le 14 mai 2008
Le requérant, M. Cătălin Dumitrescu, est un ressortissant roumain né en 1970 et résidant à Găești.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 23 juin 2006, le requérant fut interpellé par la police alors qu’il se trouvait, selon ses dires, en compagnie de son amie, S.I., dans une voiture garée dans une rue de Găești. Il fut conduit par les policiers à l’hôpital de Găești en vue d’un test d’alcoolémie qui révéla une concentration d’alcool dans le sang de 1,50 mg/l.
Selon le procès-verbal dressé par la police le même jour et signé par S.V. en qualité de témoin, le requérant conduisait une voiture alors qu’il était en état manifeste d’ivresse.
Ultérieurement, le parquet entendit le requérant qui déclara qu’il ne conduisait pas la voiture en question, mais qu’il y attendait G.E., son chauffeur, en compagnie de S.I. Le parquet entendit cette dernière qui déclara que le requérant avait bu deux bières avant l’incident et qu’au moment de l’interpellation ils étaient tous les deux à l’avant de la voiture et que c’était elle qui la conduisait. Le parquet entendit également S.V. qui confirma la version des faits de la police.
Par un réquisitoire du 10 février 2007, le parquet près le tribunal de première instance de Găești renvoya le requérant en jugement pour conduite en état d’ivresse.
L’affaire fut inscrite au rôle du tribunal de première instance de Găești («
le tribunal de première instance
»).
À l’audience du 2 mai 2007, le tribunal de première instance entendit S.V. qui maintint sa déclaration.
Le 23 mai 2007, le requérant demanda l’audition de S.I. et de G.E., qui étaient entretemps partis travailler en Italie. Il n’indiqua que l’adresse de S.I. qui fut citée à comparaître à une seule reprise, mais ne se présenta pas.
Par un jugement du 18 juillet 2007, le tribunal de première instance condamna le requérant à une peine de deux mois de prison avec sursis. Le tribunal se fonda sur le procès-verbal de la police, sur les résultats du test d’alcoolémie et sur la déclaration de S.V. et estima qu’il ne pouvait pas objectivement entendre S.I. et G.E., qui étaient en Italie.
Le requérant interjeta appel, en reprochant au tribunal d’instance de ne pas avoir entendu les témoins à décharge. Il fit également valoir que S.V. n’était pas présent lors de l’incident.
Par un arrêt du 18 septembre 2007, le tribunal départemental de Dâmbovița rejeta l’appel, en estimant que le jugement du tribunal de première instance reposait sur des éléments de preuve suffisants. Le tribunal départemental ne répondit pas aux arguments du requérant.
Le requérant forma un pourvoi en recours et réitéra les mêmes arguments qu’en appel. Il fit également valoir qu’il y avait des contradictions entre la déclaration de S.V. et le procès-verbal de la police, en ce qu’ils indiquaient des sens de marche différents de la voiture.
Par un arrêt du 14 novembre 2007, la cour d’appel de Ploiești confirma la condamnation du requérant. S’agissant de ses arguments tirés du défaut d’audition des témoins à décharge, la cour d’appel lui reprocha de ne pas avoir fourni l’adresse de G.E. S’agissant des contradictions entre la déclaration de S.V. et le procès-verbal de la police, la cour d’appel jugea qu’elles n’avaient pas d’incidence en l’espèce.
B.
Le droit interne pertinent
La Roumanie a ratifié la Convention européenne d’entraide judiciaire en matière pénale le 17 mars 1999. La loi n
o
302 du 30 août 2004 sur la coopération juridique internationale en matière pénale en reprend les principes. Les articles 158-161 de cette loi régissent, entre autres, l’audition des témoins sur commission rogatoire internationale. L’article 164 régit l’audition par téléconférence.
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint que les deux témoins à décharge, S.I. et G.E. n’ont pas été entendus par les tribunaux internes.
1.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
?
2.
Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention, obtenir la convocation et l’interrogation des témoins à décharge dans les mêmes conditions que les témoins à charge
?
Le Gouvernement est invité à fournir la copie intégrale du dossier pénal contre le requérant.