Corrado și alții împotriva Italiei

La originea cauzei se află unsprezece cereri (nr. 32850/02, 32852/02, 34367/02, 34369/02, 34371/02, 34372/02, 34376/02, 34378/02, 34381/02, 34382/02 și 34388/02) îndreptate împotriva Republicii Italiene și depuse la Curte de cetățeni ai acestui stat («reclamanții») în virtutea articolului 34 al Convenției de apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale («Convenția»).

Reclamanții sunt reprezentați de avocații A. Nardone și T. Verrilli, din Benevento. Detaliile privind reclamanții și datele introducerii cererilor sunt cuprinse în tabelul anexat acestei hotărâri.

Guvernul italian («Guvernul») a fost reprezentat pe rând de agenții săi, dl. I. M. Braguglia și dna E. Spatafora, și fostul coagent al acestuia, dl. N. Lettieri.

În iulie 2004, Curtea a decis comunicarea cererilor către Guvern. Conform Protocolului nr. 14, cererile au fost atribuite unui Comitet.

Aspectele esențiale ale cererilor rezultă din informațiile cuprinse în tabelul anexat acestei hotărâri. II.

Curtea observă, pe de o parte, că Guvernul nu și-a fundamentat argumentul privind particularitățile cererilor. Ea observă, pe de altă parte, că procedura de examinare comună în cauză nu împiedică examinarea atentă a problemelor ridicate și a argumentelor invocate de Guvern (a se vedea, cu modificările care se impun, Leo Zappia c. Italia, nr. 77744/01, §§ 12-14, 29 septembrie 2005). Prin urmare, nu este cazul să se facă lugar cererii Guvernului. III.

Guvernul se opune acestei poziții. 13. art. 6 § 1 al Convenției este redactat după cum urmează: «Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată (...) într-un termen rezonabil, de către un tribunal (...), care va hotărî (...) asupra contestațiilor privitoare la drepturile și obligațiile sale de caracter civil (...)». A. Asupra admisibilității 1. Neepuizarea căilor de atac interne

Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne pe motiv că reclamanții nu au sesizat Curtea de Casație în sensul legii «Pinto».

Curtea observă că deciziile curților de apel «Pinto» au devenit definitive înainte de 26 iulie 2004 (a se vedea tabelul anexat) și, ținând seama de jurisprudența Di Sante c. Italia ((decizie), nr. 56079/00, 24 iunie 2004), respinge această excepție. 2. Calitatea de «victimă»

Guvernul susține că reclamanții nu mai pot fi considerați «victime» ale încălcării articolului 6 § 1 deoarece au obținut de la curții de apel «Pinto» constatarea unei încălcări și o reparație corespunzătoare și suficientă.

Curtea, după examinarea tuturor aspectelor factuale ale cauzelor și a argumentelor părților, consideră că reparația s-a dovedit insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, nr. 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007; Cocchiarella c. Italia, cit. anterior, §§ 69-98). Prin urmare, reclamanții pot în continuare să fie considerați «victime» în sensul articolului 34 al Convenției. 3. Concluzie

Curtea constată că motivele de plângere în cauză nu se lovesc de niciun alt motiv de inadmisibilitate prevăzut în art. 35 § 3 al Convenției. Prin urmare, le declară admisibile. B. Asupra fondului

Curtea constată că procedurile litigioase au durat, respectiv: nr. 32850/02: 5 ani și 7 luni pentru o instanță; nr. 32852/02: 6 ani pentru o instanță; nr. 34367/02: 7 ani și 4 luni pentru două instanțe (5 ani și 5 luni la data depunerii deciziei «Pinto»); nr. 34369/02: 3 ani și 8 luni pentru o instanță; nr. 34371/02: 6 ani și 4 luni pentru o instanță; nr. 34372/02: 15 ani și 5 luni pentru o instanță (13 ani și 2 luni la data depunerii deciziei «Pinto»); nr. 34376/02: 12 ani și peste 6 luni pentru o instanță (11 ani și 2 luni la data depunerii deciziei «Pinto»); nr. 34378/02: 6 ani și 8 luni pentru două instanțe; nr. 34381/02: 7 ani și 7 luni pentru două instanțe; nr. 34382/02: 7 ani și 10 luni pentru două instanțe; nr. 34388/02: 3 ani și 10 luni pentru o instanță.

Curtea a tratat în repetatele rânduri cereri care ridică probleme similare cu cele ale prezentei cauze și a constatat o nerespectare a cerințelor «termenului rezonabil», ținând seama de criteriile stabilite prin jurisprudența sa bine constituită pe această materie (a se vedea, în special, Cocchiarella cit. anterior). Neobservând nimic care ar putea duce la o concluzie diferită în prezenta cauză, Curtea consideră că există de asemenea motive pentru a constata, în toate unsprezece cereri, o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției, din aceleași motive. IV.

Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței Delle Cave și Corrado c. Italia (cit. anterior, §§ 43-46) și Simaldone c. Italia (cit. anterior, §§ 71-72), insuficiența indemnizației «Pinto» nu pun în discuție eficacitatea acestei căi de atac. Prin urmare, este cazul să se declare această plângere inadmisibilă pentru lipsă de temei evident în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Reclamanții se plânge, de asemenea, de încălcarea articolelor 14, 17 și 34 ale Convenției, pe motiv că ar fi fost victime ale unei discriminări pe bază de avere, ținând seama de cheltuielile suportate pentru deschiderea procedurilor «Pinto».

Curtea consideră că aceste plângeri trebuie examinate sub aspectul dreptului la un tribunal conform articolului 6 al Convenției. Ea observă că deși o persoană ar putea fi admisă, potrivit legii italiene, să beneficieze de asistență judiciară gratuită în materie civilă, reclamanții nu au solicitat ajutor judiciar. Ea observă, de mai mult, că au putut sesiza jurisdicțiile competente conform legii «Pinto» și că curți de apel au acceptat parțial cererile lor, acordându-le sume pentru cheltuielile de procedură. Nu poate fi vorba, prin urmare, de obstacole în exercitarea dreptului la un tribunal atunci când o parte, reprezentată de un avocat, sesizează liber jurisdicția competentă și-și prezintă în fața ei argumentele. Cum nu poate fi detectată nicio aparență de încălcare, Curtea declară plângerea privind cheltuielile de procedură inadmisibilă ca fiind evident netemelnic în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției (Nicoletti c. Italia (decizie), nr. 31332/96, 10 aprilie 1997).

Reclamanții se plânge, în fine, sub aspectul articolului 6 al Convenției, de lipsă de echitate a procedurilor «Pinto» pe motiv că jurisdicțiile «Pinto» ar nu fi imparțiale, deoarece judecătorii exercită control asupra conduceii altor colegi și că Curtea de Conturi este obligată să înceapă o procedură de responsabilitate împotriva acestora, în cazul în care durata unei proceduri interne le-ar fi imputabilă.

Curtea reamintește că impartialitatea unui judecător trebuie apreciată după o abordare subiectivă, care încearcă să determine convingerea personală a unui judecător în o anumită ocazie, și de asemenea după o abordare obiectivă care asigură că oferea garanții suficiente pentru a exclude orice suspect legitim în această privință. Cât privește prima, impartialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la dovada contrarie. Or, niciun element din dosar nu dă de gând că jurisdicțiile «Pinto» aveau prejudecăți. Cât privește a doua, ea duce la întrebarea dacă, independent de conduita judecătorului, anumite fapte verificabile autorizează suspiciunea impartialității acestuia.

În specie, frica de lipsă de impartialitate se datora faptului că curții de apel ar fi putut respinge reclamanții în numele unui «spirit de corp» care ar duce judecătorii «Pinto» să respingă sistematic cererile de satisfacție echitabilă pentru a apăra conduita altor judecători. Or, pe de o parte Curtea constată că curți de apel «Pinto» au acceptat parțial cererile reclamanților. Pe de altă parte, acuzațiile acestora sunt vagi și nefundate. Curtea respinge deci aceste plângeri ca fiind pe ansamblu evident netemelnic, în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției (Padovani c. Italia, hotărâre din 26 februarie 1993, seria A nr. 257-B, §§ 25-28). V.

Reclamanții solicită următoarele sume cu titlu de prejudiciu moral suferit. Nr. cerere Pretenții cu titlu de prejudiciu moral 1. 32850/02 4 131,66 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 2. 32852/02 16 526,62 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 3. 34367/02 3 064,57 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 4. 34369/02 3 098,74 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 5. 34371/02 5 164,57 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 6. 34372/02 9 269,23 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 7. 34376/02 7 230,40 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 8. 34378/02 6 972,17 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 9. 34381/02 10 329,14 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 10. 34382/02 9 296,23 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34) 11. 34388/02 14 460,79 EUR (pentru presupusa încălcare a articolului 6) + 3 000 EUR (pentru presupuse încălcări ale articolelor 14, 17 și 34)

Guvernul susține că reclamanții nu au suferit, din cauza duratei procedurilor, niciun prejudiciu altul decât cel deja recunoscut și indemnizat la nivel intern.

Ținând seama de soluția adoptată în hotărârea Cocchiarella c. Italia (cit. anterior, §§ 139-142 și 146) și hotărând în echitate, Curtea acordă pentru fiecare cerere sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat pentru durata excesivă a procedurilor în absența unor căi de atac interne, ținând seama de obiectul fiecărui litigiu și de eventualele prelungiri ale procedurilor principale după constatarea încălcării de către jurisdicțiile «Pinto». Nr. cerere Suma pe care Curtea ar fi putut-o acorda în absența căilor de atac interne Procent acordat de jurisdicția «Pinto» Sumă acordată pentru prejudiciu moral 1. 32850/02 7 800 EUR 39,6% 410 EUR 2. 32852/02 7 800 EUR 39,6% 410 EUR 3. 34367/02 7 800 EUR 26,9% 1 410 EUR 4. 34369/02 5 200 EUR 39,7% 275 EUR 5. 34371/02 6 000 EUR 17,2% 1 675 EUR 6. 34372/02 24 000 EUR 12,9% 7 700 EUR 7. 34376/02 20 000 EUR 15,5% 5 900 EUR 8. 34378/02 7 800 EUR 16,5% 2 220 EUR 9. 34381/02 9 100 EUR 22,7% 2 030 EUR 10. 34382/02 9 100 EUR 34% 1 000 EUR 11. 34388/02 5 200 EUR 29,7% 790 EUR B. Cheltuieli și costuri

Cu justificări din acte de onorarii, avocații reclamanților solicită următoarele sume cu titlu de cheltuieli și costuri privind cererile «Pinto» și procedura din fața Curții. Nr. cerere Pretenții cu titlu de cheltuieli și costuri 1. 32850/02 7 023,11 EUR 2. 32852/02 6 938,46 EUR 3. 34367/02 7 037,46 EUR 4. 34369/02 7 023,11 EUR 5. 34371/02 7 023,11 EUR 6. 34372/02 7 079,93 EUR 7. 34376/02 6 920,86 EUR 8. 34378/02 7 193,55 EUR 9. 34381/02 7 268,46 EUR 10. 34382/02 6 938,46 EUR 11. 34388/02 7 193,40 EUR

Guvernul nu a luat poziție în această privință.

Curtea reamintește că, conform jurisprudenței sale, acordarea cheltuielilor și costurilor conform articolului 41 presupune stabilirea realității, necesității și caracterului rezonabil al ratei acestora (Can și alții c. Turcia, nr. 29189/02, § 22, 24 ianuarie 2008). De mai mult, cheltuielile judiciare sunt recuperabile doar în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 33202/96, § 27, 28 mai 2002; Sahin c. Germania [GC], nr. 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII).

În specie, ținând seama de documentele de care dispune și de criteriile mai sus menționate, Curtea consideră rezonabil să acorde 1 500 EUR pentru fiecare cerere cu titlu de cheltuieli și costuri. C. Dobânzi moratorii

Curtea consideră potrivit să fundamenteze rata dobânzilor moratorii pe rata de dobândă a facilității de creditare marginale a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Decide unirea cererilor și examinarea lor comună într-o singură hotărâre; 2. Declară cererile admisibile cu privire la motivele de plângere privind durata excesivă a procedurilor (art. 6 § 1 al Convenției) și inadmisibile pentru rest; 3. Constată că s-a produs o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției; 4. Hotărăște: a) că Statul pârât trebuie să verseze, în termen de trei luni, următoarele sume: - cu titlu de prejudiciu moral reclamanților, respectiv: i. cerere nr. 32850/02: 410 EUR (patru sute zece euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; ii. cerere nr. 32852/02: 410 EUR (patru sute zece euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; iii. cerere nr. 34367/02: 1 410 EUR (o mie patru sute zece euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; iv. cerere nr. 34369/02: 275 EUR (două sute șaptezeci și cinci euro) în comun, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; v. cerere nr. 34371/02: 1 675 EUR (o mie șase sute șaptezeci și cinci euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; vi. cerere nr. 34372/02: 7 700 EUR (șapte mii șapte sute euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; vii. cerere nr. 34376/02: 5 900 EUR (cinci mii nouă sute euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; viii. cerere nr. 34378/02: 2 220 EUR (doi mii doi sute douăzeci euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; ix. cerere nr. 34381/02: 2 030 EUR (doi mii treizeci euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; x. cerere nr. 34382/02: 1 000 EUR (o mie euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; xi. cerere nr. 34388/02: 790 EUR (șapte sute nouăzeci euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit; - pentru cheltuieli și costuri: 1 500 EUR (o mie cinci sute euro) în fiecare cerere, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de reclamanți; b) că de la expirarea termenului menționat și până la versare, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilității de creditare marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă în perioada respectivă, majorată cu trei puncte procentuale; 5. Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest. Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 iulie 2013, conform articolului 77 §§ 2 și 3 ale regulamentului. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier adjunct interimar Președinte ANEXĂ Numărul cererii și data introducerii Detalii reclamant(ă/i) Procedura principală și procedura «Pinto» corespunzătoare 1. nr. 32850/02 introdusă la 17 aprilie 2001 Maria CORRADO cetățeană italiană, născută în 1965, rezidență în Benevento Procedura principală Obiect: Drepturi decurgând din înscrierea reclamantei în registrul lucrătorilor agricoli. Prima instanță: Judecătoria din Benevento (n. R.G. 849/94), din 22 februarie 1994 la 24 septembrie 1999. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 7 230,40 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: din 24 ianuarie 2002, depusă la 19 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 3 098,74 EUR pentru prejudiciu moral și 723 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 14 noiembrie 2002. 2. nr. 32852/02 introdusă la 19 octombrie 1999 Salvatore MIRRA cetățean italian, născut în 1945, rezidență în Benevento Procedura principală Obiect: Indemnizație de sfârșit de contract (trattamento di fine rapporto) Prima instanță: Judecătoria din Benevento (n. R.G. 4420/94), din 28 septembrie 1994 la 5 octombrie 2000. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în septembrie 2001, sumă solicitată 19 625,36 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: din 13 decembrie 2001, depusă la 6 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 3 098,74 EUR pentru prejudiciu moral și 800 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. 3. nr. 34367/02 introdusă la 10 octombrie 2000 Carmela AMORIELLO cetățeană italiană, născută în 1927, rezidență în Luzzano (Benevento) Procedura principală Obiect: Drept la indemnizație pentru asistență la domiciliu («indennità di accompagnamento»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 6554/95), din 4 septembrie 1995 la 5 octombrie 1999; 2 redirecționări din oficiu. A doua instanță: Curte de apel din Napoli (RG nr. 4098/00), din 3 octombrie 2000 la 14 ianuarie 2003. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 5 164,57 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: din 24 ianuarie 2001, depusă la 14 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 2 100 EUR pentru prejudiciu moral și 710 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 3 decembrie 2003. 4. nr. 34369/02 introdusă la 27 iulie 2000 Vincenzo BOZZI, reclamant original, decedat la 18 ianuarie 2003 (procedura continuată la 22 martie 2004 de Iris și Bianca BOZZI (moștenitoare stabilite în procedură), cetățence italiene, născute respectiv în 1935 și 1940, rezidență respectiv în Benevento și Campobasso. Procedura principală Obiect: Drept la pensie de invaliditate («pensione di inabilità civile»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 6216/96), din 13 noiembrie 1996 la 18 iulie 2000. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 5 164,57 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: din 20 ianuarie 2002, depusă la 19 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 2 065,83 EUR pentru prejudiciu moral și 723 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 3 aprilie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 30 iunie 2003. 5. nr. 34371/02 introdusă la 28 septembrie 2000 Annamaria BENEDETTO cetățeană italiană, născută în 1966, rezidență în Benevento Procedura principală Obiect: Rambursarea unei indemnități de șomaj de lucrător agricol («indennità di disoccupazione agricola»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 5983/94), din 16 ianuarie 1995 la 28 mai 2001. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 6 197,48 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: 24 ianuarie 2002, depusă la 19 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 1 032,91 EUR pentru prejudiciu moral; 723,04 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 3 decembrie 2003. 6. nr. 34372/02 introdusă la 5 mai 2000 Antonietta DI NUNZIO, cetățeană italiană, născută în 1954, rezidență în Morcone (Benevento) Procedura principală Obiect: Procedură pentru daunilor. Prima instanță: Tribunal din Benevento (RG nr. 2322/88), din 3 decembrie 1988 la 7 mai 2004 (ultima informație furnizată de reclamantă). Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 12 394,96 EUR cu titlu de prejudiciu moral. Decizie: 10 decembrie 2001, depusă la 29 ianuarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 3 098,74 EUR pentru prejudiciu moral; 671,39 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 30 iunie 2003. 7. nr. 34376/02 introdusă la 12 noiembrie 1998 Anna și Vincenza MIGLIORE, cetățence italiene, născute respectiv în 1945 și 1937, rezidență în Vico (Caserte) Procedura principală Obiect: Procedură de restituzionare a unui teren. Prima instanță: Tribunal din Santa Maria Capua Vetere (RG nr. 7589/90), din 8 noiembrie 1990 la 28 mai 2003 (ultima informație furnizată de reclamante) Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 10 329,13 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: din 17 decembrie 2001, depusă la 30 ianuarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 3 098,74 EUR pentru prejudiciu moral și 816 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 30 iunie 2003. 8. nr. 34378/02 introdusă la 16 noiembrie 1998 Teresa SCARIGGI cetățeană italiană, născută în 1941, rezidență în Faicchio (Benevento) Procedura principală Obiect: Drept la versarea alocațiilor de invaliditate («assegno d'invalidità»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 4649/93), din 11 septembrie 1993 la 26 octombrie 1994. A doua instanță: Tribunal din Benevento (RG nr. 524/94), din 16 noiembrie 1994 la 19 mai 2000. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 8 263,31 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: 10 decembrie 2001, depusă la 29 ianuarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 1 291,14 EUR pentru prejudiciu moral; 568,10 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 3 decembrie 2003. 9. nr. 34381/02 introdusă la 30 martie 1999 Maria CIRCELLI cetățeană italiană, născută în 1941, rezidență în San Bartolomeo in Galdo (Benevento) Procedura principală Obiect: Drept la versarea alocațiilor de invaliditate («assegno d'invalidità»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 2328/93), din 13 mai 1993 la 18 iunie 1998. A doua instanță: Tribunal din Benevento (RG nr. 56/99), din 1 martie 1999 la 5 ianuarie 2001. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 12 394,96 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: 13 decembrie 2001, depusă la 6 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 2 065,83 EUR pentru prejudiciu moral; 500 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 3 decembrie 2003. 10. nr. 34382/02 introdusă la 28 octombrie 1999 Maria Grazia D'OCCHIO cetățeană italiană, născută în 1953, rezidență în Casalduni (Benevento) Procedura principală Obiect: Drept la versarea alocațiilor de invaliditate («assegno d'invalidità»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 3280/92), din 22 iunie 1992 la 4 martie 1995. A doua instanță: Tribunal din Benevento (RG nr. 261/95), din 1 aprilie 1995 la 28 aprilie 2000. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 12 394,96 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: 13 decembrie 2001, depusă la 6 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 3 098,74 EUR pentru prejudiciu moral; 800 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 30 iunie 2003. 11. nr. 34388/02 introdusă la 24 noiembrie 1999 Antonia MASSARO cetățeană italiană, născută în 1937, rezidență în Faicchio (Benevento) Procedura principală Obiect: Drept la pensie de invaliditate («pensione di inabilità»). Prima instanță: Judecătoria din Benevento (RG nr. 11062/95), din 7 decembrie 1995 la 3 noiembrie 1999. Procedura «Pinto» Autoritate sesizată: Curte de apel din Roma, cerere depusă în 2001, sumă solicitată 16 010,16 EUR pentru prejudiciu moral. Decizie: 24 ianuarie 2002, depusă la 19 februarie 2002; constatarea depășirii unui termen rezonabil; 1 549,37 EUR pentru prejudiciu moral; 568,1 EUR pentru cheltuieli și costuri. Data deciziei definitive: 15 noiembrie 2002. Data comunicării către Curte a rezultatul procedurii naționale: 4 septembrie 2002. Data plății indemnizației «Pinto»: 30 iunie 2003.

A l’origine de l’affaire se trouvent onze requêtes (n os 32850/02, 32852/02, 34367/02, 34369/02, 34371/02, 34372/02, 34376/02, 34378/02, 34381/02, 34382/02 et 34388/02) dirigées contre la République italienne et dont des ressortissants de cet Etat (« les requérants ») ont saisi la Cour en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

Les requérants sont représentés par M es A. Nardone et T. Verrilli, avocats à Bénévent. Les détails concernant les requérants et les dates d’introduction des requêtes figurent dans le tableau en annexe au présent arrêt.

Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté successivement par ses agents, M. I.M. Braguglia et M me E. Spatafora, et son ancien coagent, M. N. Lettieri.

En juillet 2004, la Cour a décidé de communiquer les requêtes au Gouvernement. En application du Protocole n o 14, les requêtes ont été attribuées à un Comité. EN FAIT I.

Les faits essentiels des requêtes ressortent des informations contenues dans le tableau en annexe au présent arrêt. II.

La Cour relève, d’une part, que le Gouvernement n’a pas étayé son argument tiré des particularités des requêtes. Elle observe, d’autre part, que la procédure d’examen conjoint en question n’empêche pas un examen attentif des questions soulevées et des arguments invoqués par le Gouvernement (voir, mutatis mutandis , Leo Zappia c. Italie , n o 77744/01, §§ 12-14, 29 septembre 2005). Dès lors, il n’y pas lieu de faire droit à la demande du Gouvernement. III.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

L’article 6 § 1 de la Convention est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) ». A. Sur la recevabilité 1. Non-épuisement des voies de recours internes

Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes en ce que les requérants n’ont pas saisi la Cour de cassation au sens de la loi « Pinto ».

La Cour relève que les décisions des cours d’appel « Pinto » sont devenues définitives avant le 26 juillet 2004 (voir tableau en annexe) et, à la lumière de la jurisprudence Di Sante c. Italie ((déc.), n o 56079/00, 24 juin 2004), elle rejette cette exception. 2. Qualité de « victime »

Le Gouvernement soutient que les requérants ne peuvent plus se prétendre « victimes » de la violation de l’article 6 § 1 car ils ont obtenu des cours d’appel « Pinto » un constat de violation et un redressement approprié et suffisant.

La Cour, après avoir examiné l’ensemble des faits des causes et les arguments des parties, considère que le redressement s’est révélé insuffisant (voir Delle Cave et Corrado c. Italie , n o 14626/03, §§ 26-31, 5 juin 2007 ; Cocchiarella c. Italie , précité , §§ 69-98). Partant, les requérants peuvent toujours se prétendre « victimes », au sens de l’article 34 de la Convention. 3. Conclusion

La Cour constate que les griefs en cause ne se heurtent à aucun autre des motifs d’irrecevabilité inscrits à l’article 35 § 3 de la Convention. Aussi, les déclare-t-elle recevables. B. Sur le fond

La Cour constate que les procédures litigieuses ont duré, respectivement : n o 32850/02 : 5 ans et 7 mois pour un degré de juridiction ; n o 32852/02 : 6 ans pour un degré de juridiction ; n o 34367/02 : 7 ans et 4 mois pour deux degrés de juridiction (5 ans et 5 mois à la date du dépôt de la décision « Pinto ») ; n o 34369/02 : 3 ans et 8 mois pour un degré de juridiction ; n o 34371/02 : 6 ans et 4 mois pour un degré de juridiction ; n o 34372/02 : 15 ans et 5 mois pour un degré de juridiction (13 ans et 2 mois à la date du dépôt de la décision « Pinto ») ; n o 34376/02 : 12 ans et plus de 6 mois pour un degré de juridiction (11 ans et 2 mois à la date du dépôt de la décision « Pinto ») ; n o 34378/02 : 6 ans et 8 mois pour deux degrés de juridiction ; n o 34381/02 : 7 ans et 7 mois pour deux degrés de juridiction ; n o 34382/02 : 7 ans et 10 mois pour deux degrés de juridiction ; n o 34388/02 : 3 ans et 10 mois pour un degré de juridiction.

La Cour a traité à maintes reprises des requêtes soulevant des questions semblables à celles des cas d’espèce et a constaté une méconnaissance de l’exigence du « délai raisonnable », compte tenu des critères dégagés par sa jurisprudence bien établie en la matière (voir, en premier lieu, Cocchiarella précité). N’apercevant rien qui puisse mener à une conclusion différente dans la présente affaire, la Cour estime qu’il y a également lieu de constater, dans les onze requêtes, une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, pour les mêmes motifs. IV.

La Cour rappelle que, selon la jurisprudence Delle Cave et Corrado c. Italie (précité, §§ 43-46) et Simaldone c. Italie (précité, §§ 71 ‑ 72), l’insuffisance de l’indemnisation « Pinto » ne remet pas en cause l’effectivité de cette voie de recours. Partant, il y a lieu de déclarer ce grief irrecevable pour défaut manifeste de fondement au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Les requérants se plaignent également de la violation des articles 14, 17 et 34 de la Convention, au motif qu’ils auraient été victimes d’une discrimination fondée sur la fortune, compte tenu des frais encourus pour intenter les procédures « Pinto ».

La Cour estime qu’il y a lieu d’examiner ces griefs sous l’angle du droit à un tribunal au regard de l’article 6 de la Convention. Elle observe que bien qu’un individu puisse être admis, d’après la loi italienne, au bénéfice de l’assistance judiciaire gratuite en matière civile, les requérants n’ont pas demandé l’aide judiciaire. Elle relève, en outre, qu’ils ont pu saisir les juridictions compétentes aux termes de la loi « Pinto » et que les cours d’appel ont fait en partie droit à leurs demandes, leur accordant des sommes au titre des frais de procédure. On ne saurait, partant, parler d’entraves à l’exercice du droit à un tribunal lorsqu’une partie, représentée par un avocat, saisit librement la juridiction compétente et présente devant elle ses arguments. Aucune apparence de violation ne pouvant être décelée, la Cour déclare le grief portant sur les frais de procédure irrecevable car manifestement mal fondé au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention ( Nicoletti c. Italie (déc.), n o 31332/96, 10 avril 1997).

Les requérants se plaignent enfin, sous l’angle de l’article 6 de la Convention, du manque d’équité des procédures « Pinto » en ce que les juridictions « Pinto » ne seraient pas impartiales au motif que des juges exercent un contrôle sur la conduite d’autres collègues et que la Cour des comptes est tenue d’entamer une procédure en responsabilité à l’encontre de ces derniers, au cas où la longueur d’une procédure interne leur serait imputable.

La Cour rappelle que l’impartialité d’un juge doit s’apprécier selon une démarche subjective, essayant de déterminer la conviction personnelle de tel juge en telle occasion, et aussi selon une démarche objective amenant à s’assurer qu’il offrait des garanties suffisantes pour exclure à cet égard tout doute légitime. Quant à la première, l’impartialité personnelle d’un magistrat se présume jusqu’à la preuve du contraire. Or, aucun élément du dossier ne donne à penser que les juridictions « Pinto » avaient des préjugés. Quant à la seconde, elle conduit à se demander si, indépendamment de la conduite du juge, certains faits vérifiables autorisent à suspecter l’impartialité de ce dernier.

En l’espèce, la crainte d’un défaut d’impartialité tenait au fait que les cours d’appel auraient pu débouter les requérants au nom d’un « esprit de corps » qui amènerait les juges « Pinto » à rejeter systématiquement les demandes de satisfaction équitable pour défendre la conduite d’autres juges. Or, d’une part la Cour constate que les cours d’appel « Pinto » ont fait en partie droit aux demandes des requérants. D’autre part, les allégations de ces derniers sont vagues et non étayées. La Cour rejette donc ces griefs car globalement manifestement mal fondés, au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention ( Padovani c. Italie , arrêt du 26 février 1993, série A n o 257 ‑ B, §§ 25-28). V.

Les requérants réclament les sommes suivantes au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi. N o requête Prétentions au titre du préjudice moral 1. 32850/02 4 131,66 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 2. 32852/02 16 526,62 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 3. 34367/02 3 064,57 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 4. 34369/02 3 098,74 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 5. 34371/02 5 164,57 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 6. 34372/02 9 269,23 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 7. 34376/02 7 230,40 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 8. 34378/02 6 972,17 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 9. 34381/02 10 329,14 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 10. 34382/02 9 296,23 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34) 11. 34388/02 14 460,79 EUR (pour la violation allégué de l’article 6) + 3 000 EUR (pour les violations alléguées des articles 14, 17 et 34)

Le Gouvernement allègue que les requérants n’ont subi, du fait de la longueur des procédures, aucun préjudice autre que celui déjà reconnu et indemnisé au niveau interne.

Compte tenu de la solution adoptée dans l’arrêt Cocchiarella c. Italie (précité, §§ 139-142 et 146) et statuant en équité, la Cour alloue pour chaque requête les sommes indiquées dans le tableau ci-dessous, comparées aux montants qu’elle aurait octroyés pour la durée excessive des procédures en l’absence de voies de recours internes, au vu de l’objet de chaque litige et de l’éventuel prolongement des procédures principales après le constat de violation par les juridictions « Pinto ». N o requête Somme que la Cour aurait pu accorder en l’absence de voies de recours internes Pourcentage alloué par la juridiction « Pinto » Somme accordée pour dommage moral 1. 32850/02 7 800 EUR 39,6 % 410 EUR 2. 32852/02 7 800 EUR 39,6 % 410 EUR 3. 34367/02 7 800 EUR 26,9 % 1410 EUR 4. 34369/02 5 200 EUR 39,7 % 275 EUR 5. 34371/02 6 000 EUR 17,2 % 1 675 EUR 6. 34372/02 24 000 EUR 12,9 % 7 700 EUR 7. 34376/02 20 000 EUR 15,5 % 5 900 EUR 8. 34378/02 7 800 EUR 16,5 % 2 220 EUR 9. 34381/02 9 100 EUR 22,7 % 2 030 EUR 10. 34382/02 9 100 EUR 34 % 1 000 EUR 11. 34388/02 5 200 EUR 29,7 % 790 EUR B. Frais et dépens

Notes d’honoraires à l’appui, les avocats des requérants demandent les sommes suivantes au titre des frais et dépens relatifs aux recours « Pinto » et à la procédure devant la Cour. N o requête Prétentions au titre des frais et dépens 1. 32850/02 7 023,11 EUR 2. 32852/02 6 938,46 EUR 3. 34367/02 7 037,46 EUR 4. 34369/02 7 023,11 EUR 5. 34371/02 7 023,11 EUR 6. 34372/02 7 079,93 EUR 7. 34376/02 6 920,86 EUR 8. 34378/02 7 193,55 EUR 9. 34381/02 7 268,46 EUR 10. 34382/02 6 938,46 EUR 11. 34388/02 7 193,40 EUR

Le Gouvernement n’a pas pris position à cet égard.

La Cour rappelle que, selon sa jurisprudence, l’allocation des frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux ( Can et autres c. Turquie , n o 29189/02, § 22, 24 janvier 2008). En outre, les frais de justice ne sont recouvrables que dans la mesure où ils se rapportent à la violation constatée (voir, par exemple, Beyeler c. Italie (satisfaction équitable) [GC], n o 33202/96, § 27, 28 mai 2002 ; Sahin c. Allemagne [GC], n o 30943/96, § 105, CEDH 2003 ‑ VIII).

En l’espèce, compte tenu des documents en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable d’allouer 1 500 EUR pour chaque requête au titre des frais et dépens. C. Intérêts moratoires

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes et de les examiner conjointement dans un seul arrêt ; 2. Déclare les requêtes recevables quant aux griefs tirés de la durée excessive des procédures (article 6 § 1 de la Convention) et irrecevables pour le surplus ; 3. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 4. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser, dans les trois mois, les sommes suivantes : - pour dommage moral aux requérants, respectivement : i. requête n o 32850/02 : 410 EUR (quatre cent dix euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; ii. requête n o 32852/02 : 410 EUR (quatre cent dix euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; iii. requête n o 34367/02 : 1 410 EUR (mille quatre cent dix euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; iv. requête n o 34369/02 : 275 EUR (deux cent soixante-quinze euros) conjointement, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; v. requête n o 34371/02 : 1 675 EUR (mille six cent soixante-quinze euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; vi. requête n o 34372/02 : 7 700 EUR (sept mille sept cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; vii. requête n o 34376/02 : 5 900 EUR (cinq mille neuf cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; viii. requête n o 34378/02 : 2 220 EUR (deux mille deux cent vingt euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; ix. requête n o 34381/02 : 2 030 EUR (deux mille trente euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; x. requête n o 34382/02 : 1 000 EUR (mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; xi. requête n o 34388/02 : 790 EUR (sept cent quatre-vingt-dix euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; - pour frais et dépens : 1 500 EUR (mille cinq cents euros) dans chaque requête, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants sont à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 juillet 2013, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe f.f. Président ANNEXE Numéro de requête et date d’introduction Détails requérante(s) Procédure principale et procédure « Pinto » y relative 1. n o 32850/02 introduite le 17 avril 2001 Maria CORRADO ressortissante italienne, née en 1965, résidant à Bénévent Procédure principale Objet : Droits découlant de l’inscription de la requérante au registre des ouvriers agricoles. Première instance : Juge d’instance de Bénévent (n. R.G. 849/94), du 22 février 1994 au 24 septembre 1999. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 7 230,40 EUR pour dommage moral. Décision : du 24 janvier 2002, déposée le 19 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 3 098,74 EUR pour dommage moral et 723 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : le 14 novembre 2002. 2. n o 32852/02 introduite le 19 octobre 1999 Salvatore MIRRA ressortissant italien, né en 1945, résidant à Bénévent Procédure principale Objet : Indemnité de fin de contrat ( trattamento di fine rapporto ) Première instance : juge d’instance de Bénévent ( n. R.G. 4420/94 ), du 28 septembre 1994 au 5 octobre 2000. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en septembre 2001, somme demandée 19 625,36 EUR pour dommage moral. Décision : du 13 décembre 2001, déposée le 6 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 3098,74 EUR pour dommage moral et 800 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : le 15 novembre 2002. 3. n o 34367/02 introduite le 10 octobre 2000 Carmela AMORIELLO ressortissante italienne, née en 1927, résidant à Luzzano (Bénévent) Procédure principale Objet : droit à une indemnité pour aide à domicile (« indennità di accompagnamento »). Première instance : juge d’instance de Bénévent ( RG n o 6554/95 ), du 4 septembre 1995 au 5 octobre 1999 ; 2 renvois d’office. Deuxième instance : cour d’appel de Naples (RG n o 4098/00), du 3 octobre 2000 au 14 janvier 2003. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 5 164,57 EUR pour dommage moral. Décision : du 24 janvier 2001, déposée le 14 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 2 100 EUR pour dommage moral et 710 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : le 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 3 décembre 2003. 4. n o 34369/02 introduite le 27 juillet 2000 Vincenzo BOZZI, requérant original, décédé le 18 janvier 2003 (procédure poursuivie le 22 mars 2004 par Iris et Bianca BOZZI (héritières constituées dans la procédure), ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1935 et 1940, résidant respectivement à Bénévent et à Campobasso. Procédure principale Objet : droit à une pension d’invalidité (« pensione di inabilità civile »). Première instance : juge d’instance de Bénévent ( RG n o 6216/96 ), du 13 novembre 1996 au 18 juillet 2000. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 5 164,57 EUR pour dommage moral. Décision : du 20 janvier 2002, déposée le 19 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 2 065,83 EUR pour dommage moral et 723 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : le 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 3 avril 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 30 juin 2003. 5. n o 34371/02 introduite le 28 septembre 2000 Annamaria BENEDETTO ressortissante italienne, née en 1966, résidant à Bénévent Procédure principale Objet : remboursement d’une indemnité de chômage d’ouvrier agricole (« indennità di disoccupazione agricola »). Première instance : juge d’instance de Bénévent (RG n o 5983/94), du 16 janvier 1995 au 28 mai 2001. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 6 197,48 EUR pour dommage moral. Décision : 24 janvier 2002, déposée le 19 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 1 032,91 EUR pour dommage moral ; 723,04 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 3 décembre 2003. 6. n o 34372/02 introduite le 5 mai 2000 Antonietta DI NUNZIO, ressortissante italienne, née en 1954, résidant à Morcone (Bénévent) Procédure principale Objet : procédure en dommages-intérêts. Première instance : tribunal de Bénévent (RG n o 2322/88), du 3 décembre 1988 au 7 mai 2004 (dernière information fournie par la requérante). Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 12 394,96 EUR à titre de dommage moral. Décision : 10 décembre 2001, déposée le 29 janvier 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 3 098,74 EUR pour dommage moral ; 671,39 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 30 juin 2003. 7. n o 34376/02 introduite le 12 novembre 1998 Anna et Vincenza MIGLIORE, ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1945 et 1937, résidant à Vico (Caserte) Procédure principale Objet : procédure de restitution d’un terrain. Première instance : tribunal de Santa Maria Capua Vetere ( RG n o 7589/90 ), du 8 novembre 1990 au 28 mai 2003 (dernière information fournie par les requérantes) Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 10 329,13 EUR pour dommage moral. Décision : du 17 décembre 2001, déposée le 30 janvier 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 3 098,74 EUR pour dommage moral et 816 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : le 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 30 juin 2003. 8. n o 34378/02 introduite le 16 novembre 1998 Teresa SCARIGGI ressortissante italienne, née en 1941, résidant à Faicchio (Bénévent) Procédure principale Objet : droit au versement d’allocations d’invalidité (« assegno d’invalidità »). Première instance : juge d’instance de Bénévent (RG n o 4649/93), du 11 septembre 1993 au 26 octobre 1994. Deuxième instance : tribunal de Bénévent (RG n o 524/94), du 16 novembre 1994 au 19 mai 2000. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 8 263,31 EUR pour dommage moral. Décision : 10 décembre 2001, déposée le 29 janvier 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 1 291,14 EUR pour dommage moral ; 568,10 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 3 décembre 2003. 9. n o 34381/02 introduite le 30 mars 1999 Maria CIRCELLI ressortissante italienne, née en 1941, résidant à San Bartolomeo in Galdo (Bénévent) Procédure principale Objet : droit au versement d’allocations d’invalidité (« assegno d’invalidità »). Première instance : juge d’instance de Bénévent (RG n o 2328/93), du 13 mai 1993 au 18 juin 1998. Deuxième instance : tribunal de Bénévent (RG n o 56/99), du 1 er mars 1999 au 5 janvier 2001. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 12 394,96 EUR pour dommage moral. Décision : 13 décembre 2001, déposée le 6 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 2 065,83 EUR pour dommage moral ; 500 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 3 décembre 2003. 10. n o 34382/02 introduite le 28 octobre 1999 Maria Grazia D’OCCHIO ressortissante italienne, née en 1953, résidant à Casalduni (Bénévent) Procédure principale Objet : droit au versement d’allocations d’invalidité (« assegno d’invalidità »). Première instance : juge d’instance de Bénévent (RG n o 3280/92), du 22 juin 1992 au 4 mars 1995. Deuxième instance : tribunal de Bénévent (RG n o 261/95), du 1 er avril 1995 au 28 avril 2000. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 12 394,96 EUR pour dommage moral. Décision : 13 décembre 2001, déposée le 6 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 3 098,74 EUR pour dommage moral ; 800 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 30 juin 2003. 11. n o 34388/02 introduite le 24 novembre 1999 Antonia MASSARO ressortissante italienne, née en 1937, résidant à Faicchio (Bénévent) Procédure principale Objet : droit à une pension d’invalidité (« pensione di inabilità »). Première instance : juge d’instance de Bénévent (RG n o 11062/95), du 7 décembre 1995 au 3 novembre 1999. Procédure « Pinto » Autorité saisie : cour d’appel de Rome, recours introduit en 2001, somme demandée 16 010,16 EUR pour dommage moral. Décision : 24 janvier 2002, déposée le 19 février 2002 ; constat du dépassement d’une durée raisonnable ; 1 549,37 EUR pour dommage moral ; 568,1 EUR pour frais et dépens. Date décision définitive : 15 novembre 2002. Date communication à la Cour du résultat de la procédure nationale : 4 septembre 2002. Date paiement indemnisation « Pinto » : 30 juin 2003.