PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 7183/11 Kristijan LETINČI Ñ împotriva Croației depusă la 13 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kristijan Letinčić, este un național croat, născut în 1988 și locuiește în Zagreb. El este reprezentat în fața Curții de către dl V. δurović, avocat care practică în Zagreb. La 24 august 1993, tatăl reclamantului, Ž., un soldat în Războiul Internațional, a avut un accident rutier. La 26 noiembrie 1993 Ž. s-a întors din război și a ucis mama reclamantului, bunica, bunicul și el însuși. În 1995, reclamantul, în vârstă de șapte ani, reprezentat de bunica sa A., a căutat pensia de familie, ca fiu al unui Veteran de război interior care s-a sinucis ca urmare a unei boli mentale cauzate de participarea sa la apărarea suveranității Republicii Croația. La 19 iunie 1996, Biroul de Apărare Susegrad al Ministerului Apărării (Mistarstvo obrane, Ured za obranu Susegrad ) a respins cererea reclamantului. La 12 decembrie 1997, Ministerul Apărării (Mistarstvo obrane) a susținut apelul reclamantului împotriva hotărârii de primă instanță și a remis cazul. Acest lucru a fost făcut numai după ce reclamantul a introdus o acțiune de nu răspundere ( tužba zbog šutnje administracije ) cu Curtea Administrativă ( Upravni sud Republike Hrvatske ) la 10 martie 1997. La 22 aprilie 1998, reclamantul a informat Curtea de Administrație că nu mai dorește să își pronunțe acțiunile pentru nu răspundere. La 13 mai 1998, Curtea de Administrație a întrerupt procedura la această cerere. În proaspătă procedură, la 10 septembrie 1999, Unitatea Susegrad a Ministerului Veteranilor de War War War ( Ministarstvo hrvatskih brasitelja iz Domovinskog rata, Područna jedinica Susegrad ) a solicitat reclamantului să-și precizeze cererea. Reclamantul a respectat această cerere. La 11 octombrie 1999, Unitatea Susegrad a Ministerului Veteranilor de Războiul Internațional a rămas la acțiune. La 11 februarie 2000, recursul reclamantului împotriva deciziei de suspendare a procedurii a fost respins de către Ministerul Veteranilor de Războiul Internațional. La 3 iunie 2004, Curtea Administrativă a acceptat plângerea administrativă a reclamantului, a anulat decizia de a doua instanță și a remis cazul. La 10 decembrie 2004, Ministerul Familiei, Veteranilor de Război Internațional și Solidaritatea Intergenerațională ( Ministarstvo obitelji, brasitelja i me δugeneracijske solidarnosti , denumit în continuare „Ministry” , a acceptat apelul reclamantului împotriva deciziei de primă instanță de a rămâne în proceduri și a remis cazul. La 8 noiembrie 2005, Biroul Zagreb pentru Veterani de Război Internațional (Grad Zagreb, Odjel za branitelje i udruge branitelja iz Domovinskog rata ) a respins cererea de pensie a reclamantului. La 15 ianuarie 2006, Ministerul a susținut apelul reclamantului împotriva deciziei de primă instanție și a remis cazul. În proaspătul proces, la 26 septembrie 2007, Unitatea de procedură administrativă a Oficiului Zagreb pentru Veterani de Război Internațional (Grad Zagreb, Odjel za brasitelje, Odsjek za upravni postupak ) a respins cererea reclamantului. Se bazează pe declarațiile martorilor de Ž. colegii soldați și pe opinia expertă a Clinicului psihiatric al Spitalului Dubrava, Centrul de Referință al Ministerului Sănătății și Asistenței Sociale pentru tulburări induse de stres, Centrul Regional pentru Psychotrauma din Zagreb ( Klinička bolnica Dubrava, Klinika za psihijatriju, Referenta centrur Ministarstva zdravstva i socijalne skrbi za poremećaje uzrokovane stresom, Regionalni centrur za psihotraumu Zagreb ). Experții au constatat că Ž. nu a suferit de o boală mentală care ar fi fost o consecință a participării sale la Războiul Național sau o consecință a accidentului rutier. Ei au concluzionat că nu există nicio legătură cauzală între accidentul auto sau participarea Ž la război și crimele și sinuciderea pe care le-a comis. În apelul din 15 octombrie 2007, reclamantul a susținut că tatăl său a părăsit războiul complet sănătos și că trei crime și o sinucidere comisă imediat după întoarcerea sa din război au justificat un aviz mai precis și cuprinzător de experți. În plus, reclamantul a solicitat un aviz independent de experți și transmiterea unui asemenea aviz, astfel încât să își poată prezenta observațiile. La 2 aprilie 2008, Ministerul a respins apelul reclamantului și a susținut decizia de primă instanță. În plângerea administrativă ulterioară, reclamantul a reiterat argumentele sale de apel și a subliniat că Ministerul nu a răspuns în mod specific la cererile sale de opinie de expert independentă și necesitatea de a extinde expertia la crimele comise înainte de sinucidere. La 4 decembrie 2008, Curtea Administrativă a respins plângerea administrativă a reclamantului și a susținut decizia de a doua instanță. A constatat omisiunile Ministerului indecizi. La 27 mai 2010, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a declarat plângerea constituțională a reclamantului împotriva hotărârii Tribunalului Administrativ inadmisibilă. (a) În urma solicitării reclamantului de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil Între timp, la 16 octombrie 2008, reclamantul a depus o cerere de protecție a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil ( zahtjev zaštitut prava na suפenje urazumnom roku ) la Curtea Supremă ( Vrhovni sud Republike Hrvatske La 23 februarie 2010, Curtea Supremă a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil și i-a acordat 11 500 kuna croată în compensare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii administrative privind dreptul său la pensie, cauzat de refuzul autorităților naționale de a permite cererea de un aviz independent de experți și de a se baza pe avizul experților lucrători de stat. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește dovezile de experți? Guvernul este solicitat să prezinte două exemplare ale întregului dosar din procedura internă.
Application no. 7183/11
Kristijan LETINČIĆ against Croatia
lodged on 13 December 2010
The applicant, Mr Kristijan Letinčić, is a Croatian national, who was born in 1988 and lives in Zagreb. He is represented before the Court by Mr
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 24 August 1993 the applicant’s father, Ž., a soldier in the Homeland War, had a road accident.
On 26 November 1993 Ž. returned from the war and killed the applicant’s mother, grandmother, grandfather and himself.
1.
Administrative proceedings
In 1995, the applicant, then aged seven, represented by his grandmother A., sought family pension, as a son of a Homeland War Veteran who committed suicide as a consequence of a mental disease caused by his participation in defending the sovereignty of the Republic of Croatia.
On 19 June 1996 the Susedgrad Defence Office of the Ministry of Defence (
Ministarstvo obrane, Ured za obranu Susedgrad
) dismissed the applicant’s request.
On 12 December 1997 the Ministry of Defence (
Ministarstvo obrane)
upheld the applicant’s appeal against the first-instance decision and remitted the case. It did so only after the applicant had brought an action for failure to respond (
tužba zbog šutnje administracije
) with the Administrative Court (
Upravni sud Republike Hrvatske
) on 10 March 1997.
On 22 April 1998 the applicant informed the Administrative Court that he no longer wished to pursue his action for failure to respond. On 13
May
1998 the Administrative Court discontinued the proceedings upon such request.
In the fresh proceedings, on 10 September 1999 the Susedgrad Unit of the Ministry of Homeland War Veterans (
Ministarstvo hrvatskih branitelja iz Domovinskog rata, Područna jedinica Susedgrad
) requested the applicant to specify his claim. The applicant complied with this request.
On 11 October 1999 the Susedgrad Unit of the Ministry of Homeland War Veterans stayed the proceedings.
On 11 February 2000, the applicant’s appeal against the decision to stay the proceedings was dismissed by the Ministry of Homeland War Veterans.
On 3 June 2004 the Administrative Court accepted the applicant’s administrative complaint, quashed the second-instance decision and remitted the case.
On 10 December 2004 the Ministry of Family, Homeland War Veterans and Intergenerational Solidarity (
Ministarstvo obitelji, branitelja i međugeneracijske solidarnosti
, hereinafter the “Ministry”) accepted the applicant’s appeal against the first-instance decision to stay the proceedings and remitted the case.
On 8 November 2005 the Zagreb Office for Homeland War Veterans (
Grad Zagreb, Odjel za branitelje i udruge branitelja iz Domovinskog rata
) dismissed the applicant’s pension request.
On 15 January 2006 the Ministry upheld the applicant’s appeal against the first-instance decision and remitted the case.
In the fresh proceedings, on 26 September 2007 the Administrative Proceedings Unit of the Zagreb Office for Homeland War Veterans (
Grad Zagreb, Odjel za branitelje, Odsjek za upravni postupak
) dismissed the applicant’s request. It relied on witness statements of Ž.’s fellow soldiers and on expert opinion of the Psychiatric Clinic of the Dubrava Hospital, Reference Centre of the Ministry of Health and Social Care for Stress
‑
Induced Disorders, Regional Centre for Psychotrauma in Zagreb (
Klinička bolnica Dubrava, Klinika za psihijatriju, Referentni centar Ministarstva zdravstva i socijalne skrbi za poremećaje uzrokovane stresom, Regionalni centar za psihotraumu Zagreb
). The experts found that Ž. had not suffered from a mental disease which would have been a consequence of his participation in the Homeland War or a consequence of his road accident. They concluded that there was no causal link between the car accident or Ž’s participation in the war and the murders and suicide he had committed.
In his appeal of 15 October 2007 the applicant argued that his father had left to war completely healthy and that three murders and a suicide committed immediately after his return from war had warranted for a more precise and comprehensive expert opinion. In addition, the applicant requested an independent expert opinion and the delivery of such opinion, so he could submit his observations.
On 2 April 2008 the Ministry dismissed the applicant’s appeal and upheld the first-instance decision.
In his subsequent administrative complaint the applicant reiterated his appellate arguments and stressed that the Ministry had failed to specifically address his requests for an independent expert opinion and the necessity to extend the expertise to murders committed prior to the suicide.
On 4 December 2008 the Administrative Court dismissed the applicant’s administrative complaint and upheld the second-instance decision. It found the omissions of the Ministry indecisive.
On 27 May 2010 the Constitutional Court (
Ustavni sud Republike Hrvatske)
declared the applicant’s constitutional complaint against the Administrative Court’s judgment inadmissible.
(a)
2.
Proceedings following the applicant’s request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time
Meanwhile, on 16 October 2008 the applicant lodged a request for the protection of the right to a hearing within a reasonable time (
zahtjev za zaštitu prava na suđenje u razumnom roku
) with the Supreme Court (
Vrhovni sud Republike Hrvatske
), complaining about the length of the above administrative proceedings.
On 23 February 2010 the Supreme Court found a violation of the applicant’s right to a hearing within a reasonable time and awarded him 11,500 Croatian kuna in compensation.
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the unfairness of the administrative proceedings concerning his pension entitlement, caused by the refusal of the national authorities to allow his request for an independent expert opinion and by their relying on the opinion of State-employed experts.
Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the expert evidence?
The Government are requested to submit two copies of the entire case file from the domestic proceedings.