ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2273/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 228 din data de 5.05.2015, emisă de către CNA, prin care a fost amendată cu suma de 100.000 RON, pentru postul de televiziune B., și exonerarea de plata amenzii aplicate.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 370 din 9.02.2016, Curtea de Apel București a respins contestația formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs reclamanta A. S.A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Susține recurenta că în motivarea hotărârii nu a fost analizat scopul difuzării emisiunii și modul efectiv în care invitații s-au comportat și au dialogat cu copii în platou - aspecte ce ar fi putut conduce instanța de fond la o cu totul altă concluzie decât cea reținută în cadrul sentinței atacate.

A precizat recurenta că, în ceea ce privește difuzarea informațiilor referitoare la crima comisă în orașul Slatina, instanța de fond a menționat că nu simplul fapt al difuzării de imagini violente aferente unei știri a determinat aplicarea sancțiunii cu amenda, ci difuzarea în mod repetat a secvențelor de violență, care trece peste limitele unui interes public real".

Raportat la aceste temei faptic al sancționării și la constatările instanței de fond, recurenta a făcut referire la principiile reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la libertatea de exprimare a jurnaliștilor și la obligația de informare a publicului, în virtutea art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cât privește încălcarea dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Codul Audiovizualului, a subliniat recurenta că, după cum reiese din cadrul rapoartelor de monitorizare, în mod repetat atât reporterul care îî intervieva pe invitați., cât și moderatorul emisiunii "Z." au încercat să-i oprească pe aceștia din folosirea de injurii.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia nr. 228/05.05.2015, recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 100.000 RON pentru încălcarea art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 17 alin. (1) și (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului), precum și a dispozițiilor art. 3 alin. (1-3), art. 10 și art. 40 alin. (3) din aceeași decizie.

În esență, în sarcina radiodifuzorului s-a reținut că unele ediții ale emisiunii "C.", transmise în perioada 6 - 20 ianuarie 2015, și "Z.", din perioada 26-28 ianuarie 2015, au fost difuzate cu încălcarea dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, acesta nu poate fi reținut, atât timp cât instanța de fond a fost învestită să analizeze legalitatea actului contestat prin raportarea conținutului programelor la dispozițiile legale aplicabile, iar nu în raport de "scopul bine intenționat" al emisiunilor, declarat de radiodifuzor în acțiunea introductivă. Or, analiza instanței de fond a avut în vedere inclusiv "ajutorul" pe care radiodifuzorul ar fi dorit să îl acorde copiilor prin dezvăluirea dramelor" acestora, instanța apreciind că "informațiile pe care recurenta dorea să le aducă la cunoștința publicului, puteau fi oferite și în altă modalitate decât cea a expunerii copiilor într-un mediu care îi putea afecta emoțional".

De altfel, corect s-a reținut că au fost încălcate normele prevăzute în Codul audiovizualului, iar afirmațiile recurentei privind ajutorul acordat minorilor nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește cea de a doua critică, în care recurenta face referire la unele spețe referitoare la principii europene privind libertatea de exprimare, se rețin următoarele.

Libertatea de exprimare prin componenta sa, dreptul publicului la informare, invocată de recurenta reclamantă, nu poate justifica încălcarea dispozițiilor privind protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe prin difuzarea repetată a unor detalii ori reconstituiri ale unei crime, prezentate într-un interval orar în care minorii au acces neîngrădit la vizionarea programelor.

Instanța de fond în mod corect a observat, cu privire la emisiunea analizată, că radiodifuzorul a depășit cadrul unei informări a publicului, conținutul prezentat fiind de natură să afecteze dezvoltarea morală și mentală a copiilor, iar, pe de altă parte, că "difuzarea în mod repetat a secvențelor de violență care trece peste limitele unui interes public real, aspect ce încalcă obligațiile și responsabilitățile pe care le comportă exercițiul libertății de exprimare.".

Mai mult, difuzarea informațiilor și a imaginilor privind "crima comisă în orașul Slatina", nu s-a făcut în cadrul unei emisiuni informative, de știri, așa cum susține recurenta-reclamantă, ci în cadrul emisiunii "C.", difuzată în intervalul orar 17.00-19.00, acestui subiect, fiindu-i acordat un spatiu amplu.

Așa cum în mod corect s-a reținut, prin prezentarea împrejurărilor în care s-a produs crima și modul de executare a acesteia, precum și caracterul repetitiv al imaginilor difuzate, încărcătura dramatică dată de fondul sonor, afișarea mențiunii "reconstituire", titluri și detalii, radiodifuzorul a depășit cadrul unei informări a publicului, conținutul prezentat fiind de natură să afecteze dezvoltarea morală și mentală a copiilor.

Totodată, alin. (2) din art. 29 prevede că radiodifuzorii nu pot prezenta scene de violență în mod repetat în cadrul aceleiași producții audiovizuale, iar înainte de difuzarea unor imagini șocante, a unor scene de violență sau cu impact emoțional și negativ care pot impresiona în mod neplăcut telespectatorii, aceștia vor fi avertizați verbal "Atenție! Imagini care pot afecta emoțional telespectatorii.", mențiune ce va fi și afișată static și lizibil, reglementare ce nu a fost respectată de recurenta-reclamantă.

În ceea ce privește argumentele invocate de recurentă referitoare la emisiunea "Z.", conform cărora postul atenționează cu privire la "un comportament frivol ori scene de limbaj ori că "natura emisiunii este una de publicitate și promovare a vedetelor pe care publicul le susține", acestea nu pot fi avute în vedere întrucât sunt lipsite de relevanță și nu pot fi de natură să o exonereze de răspunderea pentru încălcarea prevederilor art. 40. alin. (3) din Codul audiovizualului.

Norma a cărei încălcare a fost reținută în sarcina radiodifuzorului prevede, fără excepții ori distincții, că "moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență".

Or, în mod corect s-a reținut că moderatorul emisiunii a permis invitaților folosirea unui limbaj inadecvat, injurios și instigator la violență, care nu poate fi justificat sub nicio formă prin invocarea libertății de exprimare.

În concluzie, recurenta nu a respectat îndatoririle și responsabilitățile care îi reveneau în calitate de furnizor de servicii media audiovizuale referitor la protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe și la interdicția utilizării de către relizatorii emisiunilor a unui limbaj injurios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 370 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.