ÎCCJ 30.06.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1212/2020

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
30.06.2020
ПАЛАТА
civil_2
Цитировать это дело
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1212/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6488 din 13 septembrie 2018, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 9 aprilie 2019, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea, a dispus anularea ordinului inspectorului șef nr. 329/17/I-IL din 11 mai 2017, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, și repunerea părților în situația anterioară formulării cererii de pensionare de către reclamant, adică reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii ordinului respectiv, și a respins, în rest, acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 6488 din 13 septembrie 2018 până la soluționarea căii de atac a apelului declarat împotriva hotărârii indicate.

Prin încheierea din 1 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței primei instanțe și a dispus suspendarea executării provizorii a aceleiași sentințe, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii de suspendare a executării provizorii și punerea în executare a sentinței primei instanțe.

Recurentul-reclamant apreciază că instanța a dispus cu încălcarea prevederilor art. 274 Codul muncii și că suspendarea executării provizorii a sentinței nu produce efecte juridice deoarece aceasta nu a fost pusă în executare. Mai arată recurentul-reclamant că, în condițiile în care Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare a executării provizorii, nu mai era necesar ca Tribunalul București să se pronunțe asupra cererii de lămurire a dispozitivului, și că, prin încheierea pronunțată, instanța și-a depășit competența.

Autorul recursului susține că interesul său de a beneficia de punerea în executare este prioritar, chiar dacă sentința nu este definitivă, și că susținerile intimatului-pârât legate de imposibilitatea acestuia de a își mai recupera banii în cazul unei executări sunt neîntemeiate deoarece suma poate fi reținută din ultimul salariu al reclamantului, astfel că nu s-ar crea intimatului-pârât un prejudiciu însemnat. Mai susține că a solicitat reîncadrarea, dar a fost refuzat cu rea-credință de către intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cu privire la completarea motivelor de recurs, nulității recursului și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a notelor scrise, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin notele scrise depuse la 25 noiembrie 2019, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a invocat excepția lipsei de interes a recursului având în vedere că prin decizia nr. 2685 din 17 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelurile formulate de intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 24 martie 2020, a fost respinsă excepția nulității recursului, care a fost admis în principiu și a fost prorogată discutarea excepției lipsei de interes invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. S-a constatat suspendarea judecății cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimatul-pârât, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului de a fi actual trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac, în concordanță cu prevederile art. 458 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea sa, instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a dispus suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 6488 din 13 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 2685 din 17 mai 2019, a a soluționat definitiv apelurile formulate de intimații-pârâți, a anulat sentința sentința civilă nr. 6488 din 13 septembrie 2018 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât încheierea de suspendare (pe care a atacat-o cu recurs) și-a produs efectele până la soluționarea definitivă a apelului.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) și ale art. 458 din același cod, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge, rămas fără interes, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2020.

§ Похожие дела

Сгруппированы по семантическому сходству

5 дел
ÎCCJ 2021-04-12
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 113/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 9 mai 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
ÎCCJ 2020-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 722/2020
a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 3730/2018 din 27 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul ca nefon
ÎCCJ 2020-12-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2539/2020
Ședința publică din data de 9 decembrie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nu
ÎCCJ 2021-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 364/2021
Ședința publică din data de 17 februarie 2021 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă la data de 10 august
ÎCCJ 2022-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3654/2022
Ședința publică din data de 21 iunie 2022 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe ro
Sursă