ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3337/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 190/2011 din 12

ianuarie 2011, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC A.S. SRL, în

contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, în

favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție

seria SM nr. 0015977, întocmit la data de 24 martie 2010, s-a aplicat petentei

sancțiunea amenzii contravenționale pentru comiterea unei contravenții comise

la punctul de lucru al petentei, tronsonul de autostradă Arad - Timișoara, la

km 18 + 500 (lângă localitatea Sagu), iar în urma relațiilor solicitate de la

intimat s-a comunicat instanței că această contravenție a fost comisă și

constatată în localitatea Sagu, jud. Arad.

Instanța, verificând

din oficiu competența teritorială, în raport cu învestirea prin plângere, a

constatat că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției se depune la

instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și, prin

urmare, plângerea trebuia trimisă Judecătoriei Arad, în raza acesteia

aflându-se localitatea Sagu.

Prin Sentința civilă

nr. 3.290 din 30 martie 2011 Judecătoria Arad, secția civilă, a admis în parte

plângerea contravențională formulată de petenta SC A.S. SRL, în contradictoriu

cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, împotriva procesului-verbal

de contravenție seria SM nr. 0015977 din 06 aprilie 2010 și, în consecință, a

înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei prin

procesul-verbal mai sus menționat cu sancțiunea avertismentului.

Pentru pronunța

această soluție, Judecătoria Arad, secția civilă, a reținut că examinând

legalitatea și temeinicia actului sancționator, conform art. 34 din O.G. nr.

2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.

16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar

putea fi invocate din oficiu, iar starea de fapt constatată direct de

inspectorul de muncă nu a fost contestată de petentă, aceasta fiind de altfel

confirmată și de probele administrate în cauză.

Instanța a apreciat

că, atâta vreme cât salariatul a fost depistat la muncă la 24 martie 2010,

conform declarației acestuia și în condițiile în care angajarea s-a făcut cu

data de 25 martie 2010, în raport de prevederile art. 16 alin. (1) C. muncii,

fapta petentei constituie contravenția prevăzută de art. 276 lit. e) din

același cod, fiind sancționată cu amendă de la 3.000 RON la 4.000 RON,

societatea având obligația de a încheia contractul cu salariatul anterior

începerii raporturilor de muncă.

Procedând la o nouă

individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile prevăzute de

art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere împrejurările în care

a fost săvârșită fapta, urmarea produsă, atitudinea sinceră a petentei care a

recunoscut săvârșirea contravenției și care se află la prima abatere de acest

gen, fiind vorba despre un caz izolat, ceilalți opt angajați ai societății

avânt forme legale de angajare, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad

de pericol social redus, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a

se realiza scopul sancționator, astfel că a admis în parte plângerea și a

înlocuit amenda contravențională cu sancțiunea avertismentului, punând totodată

în vedere petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare,

solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul

respingerii plângerii și menținerii procesului-verbal contestat.

Prin Decizia civilă

nr. 897/R din 29 septembrie 2011, Tribunalul Arad, secția de contencios

administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul

declarat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva

Sentinței civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în

dosarul nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare

la Judecătoria Satu Mare.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că locul săvârșirii pretinsei fapte de natură

contravențională este localitatea unde s-a și constatat, respectiv sediul

petentei, din moment ce obligația de încheiere a contractului individual de

muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei

obligații constituie, potrivit dispozițiilor art. 276 alin. (1) lit. e) C.

muncii, contravenție. S-a mai reținut că neîndeplinirea acestei obligații nu

putea fi săvârșită decât la sediul angajatorului, astfel după cum arată în mod

expres art. 16 C. muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește ca element material

al contravenției la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea,

conduita activă la care legea obligă.

Concluzionând,

tribunalul a reținut că fapta de natură contravențională, constând în

neîndeplinirea obligației de încheiere a contractului individual de muncă în

formă scrisă, se săvârșește la sediul petentei și nu la punctul de lucru unde

sunt depistate persoanele în cauză, punctul de lucru neputând fi asimilat

sediului, soluție consacrată în jurisprudență prin Decizia nr. 1.078 din 14

martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a avut în

vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea formulată împotriva

procesului-verbal de contravenție se judecă de judecătoria în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar, potrivit dispozițiilor H.G.

nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor

de pe lângă judecătorii, localitatea Satu Mare din județul Satu Mare este

situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Satu Mare.

S-a mai reținut că în

prezenta pricină competența teritorială este exclusivă, iar competența de

judecată a plângerii contravenționale aparține Judecătoriei Satu Mare, în a

cărei circumscripție teritorială este situat locul constatării pretinsei fapte

de natură contravențională.

Pentru aceste

considerente, constatându-se incident motivul de recurs de ordine publică

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în baza art. 312 alin.

(3) și alin. (6) C. proc. civ., art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind

regimul juridic al contravențiilor, tribunalul a admis recursul formulat de

intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva Sentinței

civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul

nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare

la Judecătoria Satu Mare.

Învestită cu

soluționarea cauzei în fond după casare, Judecătoria Satu Mare, secția civilă,

prin Sentința civilă nr. 2.629/2012 din 4 aprilie 2012, a reținut că, în raport

cu învestirea prin plângere, verificând din oficiu competența, potrivit art. 20

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în cauză s-a ivit un conflict negativ de

competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată că în cauză nu există

conflict negativ de competență, motiv pentru care va trimite cauza spre

continuarea judecății la Judecătoria Satu Mare, secția civilă.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 20 pct.

2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, există

conflict de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat

necompetente să judece aceeași pricină.

Or, în cauza de față

această condiție nu este îndeplinită pentru că nu există două instanțe care să

se fi declarat necompetente de a judeca pricina, respectiv nu există două

instanțe care să-și fi declinat competența una către cealaltă.

Astfel, Judecătoria

Arad, secția civilă, ca instanță de fond, a apreciat că este competentă să

soluționeze cauza, admițând în parte plângerea contravențională formulată de

petentă și dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate

acesteia prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului.

Instanța de recurs,

în speță Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii

de muncă și asigurări sociale, a stabilit, prin Decizia civilă nr. 897/R din 29

septembrie 2011, că hotărârea instanței de fond (Judecătoria Arad, secția

civilă) a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de ordine

publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312

alin. (3) și alin. (6) C. proc. civ. și art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, a admis recursul, a casat hotărârea

și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.

Conform dispozițiilor

art. 312 alin. (6) C. proc. civ.: "În caz de casare a hotărârii atacate,

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre

judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate

jurisdicțională competent, potrivit legii ...".

Potrivit art. 315 C.

proc. civ.: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Când hotărârea a fost

casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la

actul anulat.

După casare, instanța

de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea

instanței a cărei hotărâre a fost casată."

În conformitate cu

prevederile art. 315 C. proc. civ., hotărârea Tribunalului Arad privind

stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare este obligatorie pentru această instanță, care este

ținută de soluția instanței de casare.

Astfel fiind, Înalta

Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 20

pct. 2 C. proc. civ. pentru a se putea constata existența conflictului negativ

de competență.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 2, art.

312 alin. (6) și art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există

conflict negativ de competență care să fie soluționat prin regulator, astfel că

va trimite cauza Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind

pe reclamanta SC A.S. SRL și pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu

Mare, Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, în vederea continuării judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM