ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3081/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 187

din

26 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscala, a admis în parte acțiunea formulată

de către reclamantul A.A.G., a anulat Ordinul din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S.,

dispunând reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior datei de 25

mai 2009, cu toate consecințele ce decurg din aceasta și a obligat pârâtul la

plata daunelor morale în cuantum de 5.000 euro.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul din 23

aprilie 2009 al M.M.F.P.S. a fost desființată funcția publică de Inspector Șef

al I.T.M. lași, funcție deținută până la acel moment de reclamantul A.A.G.,

căruia i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcție la data

expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009.

Instanța de fond a

reținut că Ordinul din 23 aprilie 2009 a fost dat strict în executarea

dispozițiilor O.G. nr. 37/2009, fiind evident că eliberarea din funcția publică

de conducere a reclamantului nu a avut la bază alte considerente legate de

exercitarea atribuțiilor de serviciu sau de eventuale disfuncționalități

înregistrate în activitatea sa.

A mai reținut prima

instanță că în urma exprimării opțiunii de către reclamant de a ocupa funcția

de șef serviciu în cadrul C.C.S.S.M., s-a emis Ordinul al M.M.F.P.S., prin care

s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea sa definitivă

în funcția publică de conducere de șef serviciu.

Având în vedere și

decizia Curții Constituționale prin care O.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională, instanța de fond a apreciat că opțiunea exprimată de

reclamantul A.A.G., de a ocupa, în condițiile desființării abuzive a funcției

sale, un

alt

post în cadrul

instituției, nu-i afectează sau îngrădește dreptul de a ataca în instanță

Ordinul și nu atrage inadmisibilitatea cererii sale.

Totodată, prima

instanța a mai reținut că Ordinul din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S. este în

contradicție și cu dispozițiile art. 97

lit.

c),

art. 99 alin. (1)

lit.

b)

din Legea nr. 188/19991, deoarece în cazul de față nu a operat o reorganizare

în sensul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 și nu s-a justificat

reducerea postului de inspector șef, iar postul înființat în locul celui ocupat

de reclamant este unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții aparente

de ocupare, ceea ce vădește încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (5) din

Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește

lipsa procedurii prealabile, instanța de fond a respins excepția invocată ca

fiind lipsită de suport având în vedere că art. 4 din Ordin îndrumă expres la

contestarea actului în instanța de contencios administrative, reclamantul

nefiind ținut să efectueze o altă procedură, cu caracter prealabil.

î

mpotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs M.M.F.P.S.

S-a motivat recursul

prin aceea că instanța de fond a pronunța hotărârea cu greșita aplicare a

legii, prin Ordinul din 2009 fiind executate prevederile O.U.G. nr. 37/2009.

Referitor la daunele

morale acordate de prima instanță, aceasta le-a dat fără o motivare pertinentă

și fără ca reclamantul să fi făcut dovada prejudiciului suferit.

Recursul va fi admis

pentru următoarele considerente:

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

O.U.G. nr. 37/2009 a

fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale întrucât

s-au încălcat normele cu privire la adoptarea ordonanțelor de urgență, mai

exact cele referitoare la domeniile în care pot fi date astfel de acte.

O.U.G. nr. 37/2009 și

ulterior O.U.G. nr. 105/2009 au perturbat grav funcționarea instituțiilor

publice, Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competența

materială și încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Corect prima instanță

a apreciat că înlocuirea unei funcții publice de conducere cu o funcție

contractuală, pune în discuție legalitatea coordonării serviciului public.

Ordinul din 2009 emis de M.M.F.P.S. este contradictoriu cu art. 97 și 99 din

Legea nr. 188/1999, postul înființat în locul celui ocupat de recurent fiind

unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții de ocupare, ceea ce duce la

încălcarea art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Desigur, dorința

reclamantului de a ocupa această funcție nu poate conduce la ideea lipsei de

obiect a litigiului, O.U.G. nr. 37/2009 fiind declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale.

Actul administrativ

emis în baza acestei O.U.G. este desigur nelegal fiind emis în conformitate cu

un act normativ neconstituțional.

Pe acest aspect

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prima instanță a procedat corect,

motivarea în fapt și în drept fiind pertinentă și concludentă.

Referitor la

obligarea recurentului-pârât la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune

morale, este însă nelegală pentru următoarele considerente:

Dauna morală, constă

conform legislației în vigoare și a jurisprudenței, în atingerea valorilor care

definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, prestigiul public,

instanțele putând aprecia dacă partea interesată a suferit consecințe grave în

plan profesional și moral.

Spre deosebire de celelalte

despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privința daunelor

morale, nu se pot face probatorii, judecătorul fiind acela care în raport cu

consecințele suferite de parte va aprecia o anumită sumă care să compenseze

eventualul prejudiciu moral suferit.

Și în privința

cuantumului acestor daune, instanța de judecată va avea în vedere ca aceasta să

aibă efecte compensatorii, neputând să constituie venituri nejustificate pentru

partea în cauză.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit că pentru acordarea daunelor morale este nevoie

de existența unor elemente adecvate care să permită judecătorului găsirea unor

criterii de evaluare a întinderii acestora nefiind suficientă libera exprimare

a instanței.

În speță, motivarea

primei instanței nu este de natură convingătoare nici pentru acordarea daunelor

morale și nici pentru cuantumul acestora, în raport de considerentele mai sus

invocate, intimatului nefiindu-i afectate drepturile fundamentale referitoare

la personalitatea, cinstea sau onoarea sa.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de M.M.F.P.S.

Va modifica sentința

civilă atacată în parte, în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a

pârâtului la plata sumei de 5.000 euro cu titlul de daune morale.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței civile nr. 187/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.M.F.P.S. împotriva sentinței civile nr. 187/ CA din 26 octombrie

2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la

plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2010.