ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5223/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5223/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

l. Obiectul acțiunii

și cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 mai

2012, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantele: Comuna Bistrița Bârgăului prin primar,

Comuna Budacu de Jos prin primar, Comuna Cetate prin primar, Comuna Chiochiș

prin primar, Comuna Dumitra prin primar, Comuna Dumitrița prin primar, Comuna

Ilva Mare prin primar, Comuna Ilva Mică prin primar, Comuna Lunca Ilvei prin

Primar, Comuna Maieru prin primar, Comuna Matei prin primar, Comuna Măgura

Ilvei prin primar, Comuna Mărișelu prin primar, Comuna Nușeni prin primar,

Comuna Rodna prin primar, Comuna Runcu Salvei prin primar, Comuna Silivașu de

Câmpie prin primar, Comuna Șieu Măgheruș prin primar, Comuna Șintereag prin

primar, Comuna Telciu prin primar, Comuna Zagra prin primar, Comuna Spermezeu

prin primar, Comuna Chiuza, prin primar și Orașul Năsăud prin primar, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bistrița-Năsăud, au

solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- suspendarea

prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri

financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice, respectiv a măsurii blocării procedurii de virare a sumelor alocate

prin H.G. nr. 255/2005;

- obligarea D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud la deblocarea procedurii de virare a sumelor alocate pentru reclamante

prin H.G. nr. 255/2012 și a continuării virării acestor sume în conturile

reclamantelor;

- obligarea

Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

respectiv în cuantumul alocat prin H.G. nr. 255/2012 pentru fiecare reclamantă,

precum și suma care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor bani de către

reclamantul Orașul Năsăud în cuantum de 744.000 RON;

- obligarea

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte

administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în

vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

- obligarea

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte

administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr.

15/2012.

De asemenea, s-a

invocat excepția de neconstituționalitatea O.U.G. nr. 15/2012, în considerarea

dispozițiilor art. 146 lit. d și art. 115 alin. (1) din Constituție.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că în baza H.G. nr. 255/2012 le-au fost alocate sume

pentru plata anuităților și participarea la susținerea cofinanțării în

programele cu finanțare europeană, însă, prin O.U.G. nr. 15/2012 s-a dispus

retragerea sumelor care nu au fost cheltuite.

Cu privire la această

ordonanță de urgență, reclamantele au susținut că este neconstituțională.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior,

reclamantele și-au precizat acțiunea, arătând că nu mai susțin cererea de

suspendare și nici ultimul petit, motivat de faptul că O.U.G. nr. 15/2012 și-a

încetat efectele, iar prin notele de ședință au indicat comunele ce solicită

restituirea sumelor și cuantumul concret a acestora.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâții au solicitat următoarele:

Pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, iar în privința fondului a solicitat respingerea

acțiunii.

Pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și

excepția inadmisibilității, în considerarea nerespectării procedurii prevăzute

de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Guvernul

României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a

O.U.G. nr. 15/2012, iar în privința petitelor al doilea și al treilea din

acțiune a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A solicitat și

respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru nerespectarea procedurii prevăzute

de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din

ședința publică din data de 13 iunie 2012 s-a anulat ca netimbrată cererea

formulată de către reclamanta Comuna Chiuza, prin primar.

de apel

Prin Sentința nr. 644

din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, Guvernul României și Ministerul Finanțelor

Publice;

- a admis în parte

acțiunea precizată formulată de către reclamantele Comuna Ilva Mare prin

primar, Comuna Ilva Mică prin primar, Comuna Matei prin primar, Comuna Runcu

Salvei prin primar și Comuna Șintereag prin primar și în consecință:

- a obligat pârâtul

Guvernul României să restituie următoarele sume:

- 304.000 RON către

comuna Ilva Mică;

- 520.000 RON către

comuna Matei;

- 200.000 RON către

comuna Ilva Mare;

- 500.000 RON către

comuna Șintereag;

- 200.000 RON către

comuna Runcu Salvei.

- a respins acțiunea

formulată de comuna Bistrița Bârgăului prin primar, Comuna Budacu De Jos prin

primar, Comuna Cetate prin primar, Comuna Chiochiș prin primar, Comuna Dumitra

prin primar, Comuna Dumitrița prin primar, Comuna Lunca Ilvei prin primar, Comuna

Maieru prin primar, Comuna Măgura Ilvei prin primar, Comuna Mărișelu prin

primar, Comuna Nușeni prin primar, Comuna Rodna prin primar, Comuna Silivașu de

Câmpie prin primar, Comuna Șieu Măgheruș prin primar, Comuna Telciu prin

primar, Comuna Zagra prin primar, Comuna Spermezeu prin primar, și Orașul

Năsăud prin primar;

- a respins restul

capetelor de cerere.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea este întemeiată pe

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantele fiind beneficiarele

dispozițiilor H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din fondul de

rezervă bugetar la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul

2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale.

Acest act

administrativ a fost ulterior abrogat prin prevederile art. V din O.U.G. nr.

15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor

sociale de sănătate și al finanțelor publice.

Prin Decizia nr. 558

din 24 mai 2012 publicată în M. Of. nr. 382 din 07 iunie 2012, O.U.G. nr.

15/2012 a fost declarată neconstituțională, instanța constituțională constatând

că: "dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind

stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de

neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt

constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr.

255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au

avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

15/2012."

Prima instanță a

reținut că acțiunea a fost înregistrată la data de 18 mai 2012, deci înainte de

pronunțarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității O.U.G. nr.

15/2012 (24 mai 2012), reclamantele invocând excepția de neconstituționalitate

a O.U.G. nr. 15/2012 chiar prin acțiunea introductivă, astfel încât au

respectat cerințele art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a

apreciat că, din punct de vedere procedural, ambele cereri sunt admisibile, în

considerarea art. 9 al. 5 din Legea nr. 554/2004, întrucât acțiunea

reclamantelor este o acțiune în despăgubiri, însoțită de invocarea unei

excepții de neconstituționalitate.

A mai reținut că

O.U.G. nr. 15/2012 a fost declarată neconstituțională mai înainte ca instanța

să sesizeze Curtea Constituțională în vederea verificării constituționalității

acesteia, însă art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 permite introducerea

acțiunii chiar și în situația în care verificarea constituționalității

ordonanței s-a realizat într-o altă cauză.

Prin urmare, în

raport de incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ce stabilesc caracterul

general obligatoriu al deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională,

prima instanță a apreciat că nu se mai impune sesizarea acesteia în vederea

soluționării excepției de neconstituționalitate, întrucât verificarea multiplă

a constituționalității unui act normativ este posibilă doar atunci când Curtea

Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de

neconstituționalitate deja ridicate și nu în situația în care excepția a fost

admisă, potrivit art. 29 al. 3 din Legea nr. 47/1992: "Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale."

Din aceeași

perspectivă, prima instanță a considerat că apărările de fond formulate de

către pârâtul Guvernul României exprimate sub forma unei excepții de

inadmisibilitate, sunt nefondate.

Fiind constatată

neconstituționalitate O.U.G. nr. 15/2012, în mod direct, rezultă că abrogarea

H.G. nr. 255/2012 a avut un efect vătămător față de reclamante, acestea fiind

lipsite de sumele ce le-au fost alocate cu un scop precis determinat, în

vederea efectuării unor anumite plăți.

Prima instanță a

reținut că probele administrate au relevat faptul că o parte dintre reclamante,

în privința cărora se va admite acțiunea, au avut obligații de plată scadente

rezultate din proiecte cu finanțare externă nerambursabilă ce nu au putut fi

onorate ca urmare a retragerii fondurilor alocate, fiind astfel obligate să

restituie imediat, conform art. V alin. (2) din O.U.G. nr. 15/2012 sumele

neutilizate până la data intrării în vigoare o ordonanței de urgență, deși

aveau în derulare obligații de cofinanțare a unor proiecte cu finanțare externă

nerambursabilă, astfel că se încadrează în dispozițiile Deciziei 558/2012 a

Curții Constituționale.

Prin urmare, prima

instanță a admis acțiunea precizată și a obligat pârâtul Guvernul României să restituie

următoarele sume: 304.000 RON către com. Ilva Mică; 520.000 RON către com.

Matei; 200.000 RON către com. Ilva Mare; 500.000 RON către com. Șintereag și

200.000 RON către com. Runcu Salvei, toate din județul Bistrița-Năsăud.

În privința

reclamantelor: comuna Bistrița Bârgăului prin primar, comuna Budacu de Jos prin

primar, comuna Cetate prin primar, comuna Chiochiș prin primar, comuna Dumitra

prin primar, comuna Dumitrița prin primar, comuna Lunca Ilvei prin primar,

comuna Maieru prin primar, comuna Măgura Ilvei prin primar, comuna Mărișelu

prin primar, comuna Nușeni prin primar, comuna Rodna prin primar, comuna

Silivașu de Câmpie prin primar, comuna Șieu Măgheruș prin primar, comuna Telciu

prin primar, comuna Zagra prin primar, comuna Spermezeu prin primar și orașul

Năsăud prin primar, prima instanță a reținut că nu au fost depuse înscrisuri

din care să rezulte că aceste unități administrativ-teritoriale au fost

obligate să restituie integral sau doar o parte din sumele ce le-au fost

alocate în baza H.G. nr. 255/2012 și nu au fost depuse probe din care să

rezulte că sumele alocate inițial puteau fi utilizate conform destinației lor,

respectiv cheltuieli de capital sau plăți pentru proiecte europene, astfel

încât față de acestea acțiunea a fost respinsă.

Referitor la

excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a observat că

reclamantele au formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere, cu finalități

diferite, iar verificarea temeiniciei pretențiilor formulate trebuie realizată

în raport de un anumit pârât, situație în care aceștia își justifică punctual

calitatea procesuală pasivă.

Astfel, pârâtul

Guvernul României își legitimează calitatea procesuală pasivă din perspectiva

faptului că este autorul actului declarat neconstituțional.

Ministerul Finanțelor

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud au calitatea de pârât

din perspectiva capetelor de cerere prin care s-a solicitat deblocarea

procedurii de virare a sumelor și continuarea virării acestora precum și din

perspectiva, pentru Ministerul Finanțelor Publice, a capătului de cerere

referitor la emiterea unor acte administrative care să conducă la restabilirea

situației anterioare sau la abținerea de la emiterea altor acte vătămătoare.

În opinia primei

instanțe, pârâții se află într-un consorțiu procesual pasiv, generat de

existența unei cauze comune, respectiv, solicitarea de despăgubiri, ca urmare a

declarării ca neconstituționale a unor dispoziții dintr-o ordonanță. Între

pârâți nu există obligații solidare, reclamantele urmărind îndeplinirea doar a

anumitor obligații de către fiecare dintre pârâți, în raport de limitele de

competență a fiecăruia dintre aceștia.

Prin urmare, prima

instanță a apreciat că nu se impune a se constata distinct lipsa calității

procesuale pasive a fiecărui pârât în raport de anumite petite ale acțiunii

introductive, întrucât reclamanții au arătat, în cererea de chemare în

judecată, în raport cu cine doresc să se judece fiecare capăt de cerere.

În ceea ce privește

restul capetelor de cerere, acestea au fost respinse, prima instanță reținând

că reclamantele urmăresc strict efectuarea unor operațiuni materiale, ce

trebuie realizate din oficiu, de către fiecare pârât, în limitele sale de

competență, pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse de către instanță.

S-a reținut existența

obligației de restituire a sumelor, astfel încât, în mod firesc, cu prilejul

executării, urmează a fi efectuate toate operațiunile materiale necesare pentru

executarea propriu-zisă.

Pârâtul Guvernul

României, obligat la plata despăgubirilor este organul aflat la vârful

ierarhiei statale, fiind deci în măsură să dispună și să urmărească efectuarea

tuturor operațiunilor necesare punerii în executare a hotărârii. S-a avut în

vedere și împrejurarea că în această fază procesuală nu prezintă importanță

modul în care se va face în concret executarea hotărârii, respectiv

operațiunile ce trebuie îndeplinite concret de către fiecare pârât în parte,

atât timp cât s-a stabilit în sarcina unui organ central, cu atribuții largi de

dispoziție, obligația de restituire.

În aceeași ordine de

idei, s-a reținut că, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ se poate pronunța doar asupra: "..

legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului

supus judecății." Per a contrario, în această etapă procesuală, instanța

de contencios nu se poate pronunța sau dispune asupra unor operațiuni viitoare,

care vor asigura, din perspectiva reclamanților, punerea în executare a titlului

executor.

declarate în cauză

Împotriva sentinței

primei instanțe au formulat recurs în termen legal pârâții Guvernul României și

Ministerul Finanțelor Publice.

3.1. Recursul

Guvernului României

Acest recurent

critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte pe care le circumscrie

dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.:

- nu i s-au comunicat

cererea precizătoare a acțiunii și nici înscrisurile depuse în probațiune, așa

încât raportându-se la cererea introductivă constată că a fost obligat la plata

unor sume de bani mai mari decât s-au cerut;

- nu s-a examinat, în

concret, pentru fiecare reclamantă căreia i s-a admis acțiunea, situația

utilizării sumelor alocate, prin prisma Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 a

Curții Constituționale.

3.2. Recursul

Ministerului Finanțelor Publice

Prin amplul memoriu

de recurs formulat, Ministerul Finanțelor Publice invocă incidența motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., prevalându-se totodată și

de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. Acest recurent a solicitat,

în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei iar în subsidiar

modificarea sentinței și respingerea în întregime a acțiunii.

În esență, criticile

acestui recurent vizează următoarele aspecte:

- hotărârea nu este

motivată; nu au fost examinate apărările pe care ministerul le-a formulat prin

întâmpinare; motivarea acțiunii se limitează la o frază care trimite generic la

"probațiunea depusă";

- efectele

pronunțării Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale au fost greșit

stabilite, ignorându-se motivarea instanței de contencios constituțional;

- pe fondul cauzei,

recurentul a arătat că în perioada iunie - iulie 2012 s-a verificat modul de

utilizare a sumelor alocate conform H.G. nr. 255/2012, în privința celor cinci

reclamante cărora li s-a admis acțiunea, constatările fiindu-le defavorabile; a

prezentat detaliat situația identificată la fiecare comună.

intimaților

În recurs au formulat

întâmpinări Comuna Ilva Mică, Comuna Ilva Mare, Comuna Matei, Comuna Runcu

Salvei și Comuna Șintereag, precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bistrița-Năsăud.

Toate unitățile

administrativ-teritoriale au solicitat respingerea recursurilor și menținerea

sentinței atacate, arătând că sunt îndreptățite la restituirea sumelor

stabilite de curtea de apel. De asemenea, fiecare comună a prezentat situația

sumelor alocate, a programelor cu finanțare din fonduri europene aflate în

derulare și a cofinanțării aferente, etc.

Cât privește pe

intimata DGFP Bistrița-Năsăud, prin întâmpinare, aceasta a solicitat admiterea

recursurilor. A arătat că în urma deciziei Curții Constituționale s-au efectuat

verificări la toate cele cinci reclamante, constatându-se, în cazul comunelor

Matei și Șintereag că nu înregistrau arierate și nu aveau în derulare proiecte

finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare iar în

cazul celorlalte trei comune, că au dat o altă destinație unei părți din suma

alocată prin H.G. nr. 255/2012.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor recurenților, a apărărilor din întâmpinări, cât

și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a

acesteia și trimitere a cauzei spre rejudecare în ceea ce privește acțiunea

formulată de Comunele Ilva Mică, Matei, Ilva Mare, Șintereag și Runcu Salvei.

1.Argumente de fapt

și de drept relevante

Obiectul acțiunii

judiciare formulate de 23 unități administrativ-teritoriale din județul

Bistrița-Năsăud (indicate la pct. I din decizie) vizează acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile art. V alin. (1) ale

O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul

asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

După cum rezultă din

prezentarea sentinței de la pct. I.2 al acestei decizii, prima instanță a admis

acțiunea numai în privința a 5 comune reclamante, obligând Guvernul României să

le restituie diverse sume, cu unica motivare că "a avut în vedere probațiunea

depusă", fiind respinse atât excepțiile formulate de pârâți, cât și

acțiunea celorlalte reclamante.

Analiza instanței de

recurs se va limita numai la acea parte a hotărârii care vizează admiterea

acțiunii, în raport de criticile formulate de recurenți, toate celelalte

dispoziții ale sentinței trecând în puterea lucrului judecat.

În aceste coordonate,

instanța de recurs remarcă, mai întâi, că instanța de fond a decelat corect

efectele Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 382 din 7

iunie 2012, pe parcursul soluționării cererii de chemare în judecată.

Într-adevăr, atât din

dispozitivul deciziei menționate, dar mai ales din considerentele care îl

susțin, rezultă cu claritate că prevederile legale criticate sunt

constituționale dacă se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012

care, urmare analizei pentru fiecare ordonator principal de credite al

bugetelor locale care au beneficiat de aceste sume, se constată că

"justificarea lipsește sau nu este reală".

Per a contrario, a

detaliat Curtea Constituțională, în măsura în care "restituirea sumelor în

cauză s-ar aplica inclusiv unităților administrativ-teritoriale care nu au

utilizat sumele până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dar care

la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente și de

capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă

nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în

situații similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitățile

administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, și anume momentul

concret al folosirii resurselor alocate".

Însă, cu toate că a

sesizat necesitatea unei abordări diferențiate a unităților

administrativ-teritoriale reclamante, generate de elementele indicate chiar în

decizia Curții Constituționale, curtea de apel nu a examinat punctual situația

fiecăreia dintre cele cinci comune cărora le-a admis acțiunea.

Practic, în lipsa

acestei analize prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și, implicit,

controlul judiciar nu poate fi exercitat în această privință.

Acesta este motivul

principal care va atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pe lângă acest motiv,

Înalta Curte mai reține că este fondat și motivul de recurs al Guvernului

României care antamează încălcarea principiului contradictorialității și al

dreptului la apărare.

Verificând mențiunile

de pe citațiile expediate acestui pârât se constată că este reală susținerea

potrivit căreia nu i s-a comunicat decât acțiunea introductivă, nu și

"precizările" ori "notele de ședință" ulterioare prin care

s-a modificat cererea introductivă, urmare publicării deciziei Curții

Constituționale.

Deși prin încheierea

pronunțată în ședința din 13 ianuarie 2012, curtea de apel a pus în vedere

reclamantelor să depună în termen de 48 ore precizările formulate în vederea

comunicării lor acest lucru nu s-a întâmplat.

Or, acțiunea

introductivă a suferit modificări semnificative (pe lângă mărirea câtimii

obiectului cererii care nu are o astfel de valență potrivit art. 132 alin. (2)

pct. 2 din C. proc. civ.), constând în înglobarea în litisconsorțiul procesual

și a comunei Spermezeu, în modificarea obiectului, cât și a temeiului juridic

inițial iar judecata de la termenul din 12 septembrie 2012 s-a făcut în lipsa

pârâtului Guvernul României care nu a avut posibilitatea să-și prezinte

apărările în cunoștință de cauză.

Conchizând, pentru a

nu priva părțile de un grad de jurisdicție și a asigura o protecție efectivă a

drepturilor lor procesuale, sentința va fi casată în parte, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

La rejudecare, se va

dispune suplimentarea înscrisurilor administrate, întrucât, cu excepția comunei

Ilva Mică, situația celorlalte unități administrativ-teritoriale nu este clară.

Vor fi atașate la dosar notele de constatare întocmite de reprezentanții

Camerei de Conturi și ai Direcției Generale a Finanțelor Publice

Bistrița-Năsăud, precum și alte dovezi care să ateste existența unor arierate,

derularea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să

necesite cofinanțare etc., pentru a se putea verifica în concret dacă

restituirea sumelor a fost sau nu justificată.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, al art. 312 alin. (1), al art. 313 din C. proc. civ., pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și având în vedere, conform art. 314

din același cod că "împrejurările de fapt nu au fost deplin

stabilite" se vor admite recursurile, casându-se parțial sentința, în

limitele trasate anterior, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice împotriva

sentinței nr. 644 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

Civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte

sentința atacată, numai în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în

judecată formulată de Comunele Ilva Mică, Matei, Ilva Mare, Șintereag și Runcu

Salvei și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2013.

Procesat de GGC - AM