ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 213 din 9 mai 2011,

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7970/30/2010 s-a dispus, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului

B.O.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal prev. de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen.

În temeiul art. 211

alin. (1), (2) lit. a), alin. (2) ind. 1 lit. b) și c și alin. (3) C. pen.

condamnă pe inculpatul B.O.M. "B.M." la:

- 15 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 65 C.

pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 condamnă pe

același inculpat la:

- 6 ani închisoare

pentru constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C.

pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

În temeiul art. 35

alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând cu data

de 22.06.2010 și până la zi.

208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplicare art. 37 lit.

b) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.F. zis "M." la:

- 11 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de

grave.

În temeiul art. 65 C.

pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa

complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe

același inculpat la:

- 7 ani închisoare

pentru constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C.

pen. alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 35

alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând

cu data de 22.06.2010 și până la zi.

raportat la art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. a

condamnat pe inculpatul B.B.A. "B.Ma." la:

- 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de

grave.

În temeiul art. 65 C.

pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe

același inculpat la:

- 6 ani închisoare

pentru constituire a unui grup infracțional organizat. În temeiul art. 65 C.

pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 35

alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa durata reținerii respectiv 24 de ore.

208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin.

(2) din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpatul V.I. zis "B." la:

- 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 65 C.

pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe

același inculpat la:

- 6 ani închisoare

pentru constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C.

pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 35

alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin.

(2) din Legea 39/2001 a condamnat pe inculpatul V.V.D. zis "D." la:

- 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de

grave.

În temeiul art. 65 C.

pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2001 a condamnat pe același inculpat la:

- 4 ani închisoare

pentru constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C.

pen., alături de pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit.

b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 35

alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 și 1003 C. civ. au fost obligați

inculpații, în solidar, să achite în favoarea părților civile G.D. și G.A.,

personal și în calitate de reprezentanți legali ai minorului G.Da., suma de

100.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 90.000 euro

contravaloare daune materiale și suma de 10.000 euro contravaloare daune

morale.

În temeiul art. 191

C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma

de 1.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189

C. proc. pen. a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției către

Baroul Timiș a sumei de 600 RON cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 21 mai

2010, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui V.I., V.V.D., A.F.,

B.O.M. și B.B.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup

infracțional organizat, tâlhărie în formă calificată și furt calificat, prev.

de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. (1), (2) lit. a) alin. (2

1

)

lit. a), c), alin. (3) C. pen., art. 208, 209 alin. (1) lit. g), i), alin. (4)

C. pen. S-a reținut că, începând cu anul 2008 și continuând în anii 2009 și

2010, aceștia, împreună cu mai multe persoane, s-au constituit într-un grup

infracțional organizat, care a săvârșit mai multe sustrageri și tâlhării din

locuințele unor persoane din jud. Timiș.

La începutul lunii

ianuarie 2010, inc. A.F., împreună cu I.S. și V.V.D., zis "D.", au

plecat cu o mașină condusă C.F., în zona Liceului Auto din Timișoara și s-au

intersectat cu G.D., care, cu mașina personală, se deplasa spre casă. La

propunerea lui A.F., C.F. a întors mașina și au plecat în urmărirea lui G.D.,

despre care știau că este bijutier, și l-au observat pe acesta că a intrat în

imobilul situat în Timișoara, unde locuia împreună cu familia. În zilele care

au urmat, A.F., împreună cu C.F., I.S. și V.V.D. s-au deplasat în zona în care

locuiau soții G., iar aici inc. A.F. s-a uitat peste gardul imobilului să vadă

dacă locuința este prevăzută cu sisteme de supraveghere, alarmă și cu câini. De

asemenea, cei trei i-au urmărit pe soții G. ajungând să cunoască bine programul

acestora. În timpul urmăririlor, infractorii au constatat că, după terminarea

programului și închiderea firmei, soții G. nu obișnuiau să depună bijuteriile

din firmă la o bancă, motiv pentru care au presupus că aceștia păstrează

bunurile menționate acasă.

După cele arătate mai

sus, A.F. a discutat cu frații B. și cu V.V.D., și au stabilit să dea o

spargere în locuința soțiilor G., fără să îi mai implice pe C.F. și I.S..

În data de 25

ianuarie 2010, V.I., V.V.D., A.F., B.O.M. și B.B.A., s-au întâlnit și au pus la

punct detaliile spargerii, hotărând să acționeze în ziua următoare. Planul

infractorilor presupunea ca dimineața, după plecarea soților G. și a copilului

lor, să intre în locuință pentru sustragerea de bunuri. De asemenea,

infractorii au convenit să îi urmărească pe soții G., și să supravegheze

magazinul de bijuterii, pentru a evita să fie surprinși de o vizită inopinată a

acestora la domiciliu. La data de 26 ianuarie 2010, în jurul orelor 06.00 - 06.30,

frații V. s-au întâlnit cu A.F. și apoi cu frații B., în Zona Dâmbovița. A.F. a

plecat la întâlnire cu un autoturism marca M., de culoare roșie, pe care

inculpatul a montat numere false de Franța iar frații B., au efectuat

deplasarea cu un autoturism marca V., de culoare albastră.

După întâlnire,

inculpații s-au deplasat pe strada S. din Timișoara, unde au supravegheat casa

soților G.. în jurul orei 07.30, G.D., împreună cu soția G.A. și cu fiul G.S.,

au părăsit locuința cu autoturismul marca V. și au plecat la Bijuteria

"N.", situată în Timișoara, urmați fiind de către inculpații aflați

în autoturismele menționate. De la magazin, G.A., l-a dus cu mașina pe fiul

minor la o grădiniță, situată pe strada T. din Timișoara, apoi a revenit la

firmă. Pe traseul parcurs de la magazin la grădiniță și retur, partea vătămată

a fost urmărită de către B.O.M., în timp ce restul inculpaților au rămas să

supravegheze magazinul de bijuterii, unde se afla G.D..

După ce G.A. a

revenit la magazin, inculpații V.I., V.V.D., A.F. și B.O.M. s-au deplasat la

locuința soților G., iar B.B.A. a rămas să supravegheze magazinul. Când au

ajuns la imobilul de pe strada S. din Timișoara, aproximativ în jurul orei

09.00, A.F. a rămas în autoturismul M. să supravegheze strada, iar V.I., V.V.D.

și B.O.M. și-au pus măștile pentru a nu fi recunoscuți și au intrat în

locuință, prin escaladarea gardului exterior. Din curte, cei trei au intrat în

imobil, frații V. a rămas în zona ușii, iar B.O.M. a început să caute prin

locuința, unde a dat peste minorul G.Da., pe care l-a amenințat cu o sabie și

un pistol, găsite în casă. Inculpatul B.O.M. i-a cerut minorului să îl

însoțească prin casă și să îi explice unde sunt ascunse bunurile de valoare,

apoi l-a închis pe acesta în baie. În locuință, inc. B.O.M. a găsit un seif, pe

care cu ajutorul inc. A.F. și a lui V.I., l-au încărcat în autoturismul M., pe

care, anterior, A.F. îl introdusese în curtea casei.

De aici, A.F.,

împreună cu B.O.M., au plecat cu autoturismul M., în care au încărcat seiful,

la imobilul cu nr. 2, de pe strada R., unde locuia cel din urmă. În acest timp,

frații V. au închis ușile imobilului părții vătămate, după care au fost

preluați de către B.B.A., care a venit cu autoturismul V., și s-au deplasat la

adresa de pe str. R. Aici, infractorii, au descărcat seiful, pe care l-au

depozitat, situată în curtea casei.

În timpul deplasării

cu autoturismul M., luneta s-a spart din cauza seifului, iar infractorii au

hotărât să distrugă mașina. Pentru acesta, V.V.D. s-a deplasat în loc. B.M.,

unde, pe un teren viran din apropierea locuinței sale a abandonat mașina.

V.V.D. a fost însoțit de către B.B.A., cu autoturismul V., iar după abandonarea

autoturismului menționat, au revenit în Timișoara.

La adresa de pe str.

R., infractorii au spart seiful, în care se afla suma de 50.000 euro, bijuterii

de argint și de aur, lingouri, 60 monede de aur "F.l., în valoare totală

de 50.000 euro și un vibrator. În timpul acestei activități, din seif a căzut

în curtea casei, o bucată de argint, de formă conică, rămasă în urma turnării

într-o matriță de nisip a unei statuete din argint. După deschiderea seifului,

acesta a fost transportat în zona unui pod rutier din loc. U. și aruncat în

râul Bega, de către inculpați.

Autoturismul M. a

fost remis de către V.I., numitului R.D., pentru stingerea unei datorii. Acesta

din urmă a dezmembrat mașina și a vândut-o lui S.R., care a predat-o mai

departe firmei de colectare de materiale și deșeuri SC C.H. SRL.

La două zile după

săvârșirea faptei, A.F. și V.V.D. au plecat în Spania, unde au vândut

bijuteriile.

În drept, faptele

inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 211 alin. (1), (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. b) și c) și alin. (3) C. pen., respectiv alin.

(7) din Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizată și art. 208

raportat la art. 209 alin. (2) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen.

Împotriva sentinței

au declarat apel inculpații V.V.D., A.F., B.O.M., B.B.A., V.I. și părțile

civile G.D., G.A. și G.Da..

Prin Decizia penală

nr. 184/A din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a

dispus respingerea ca tardiv a apelului declarat de inculpatul V.V.D. și ca

nefondate apelurile declarate de ceilalți inculpați și de părțile civile.

În esență, instanța

de apel a reținut că retractarea declarațiilor inculpaților în cursul judecății

nu se justifică, starea de fapt prezentată de aceștia nefiind susținută de

probele administrate. Susținerile inculpaților în sensul că au fost constrânși

în cursul urmăririi penale de către organele de anchetă nu sunt credibile în

condițiile în care, din analiza acestora rezultă că inculpații au înțeles să

colaboreze cu organele de anchetă pentru a beneficia de reducerea de pedeapsă,

și mai mult, declarațiile inculpaților cuprind elemente de detaliu care se

coroborează cu celelalte probe administrate.

Instanța de apel

reanalizând probatoriul, a constatat că declarațiile retractate de inculpați în

instanță, sunt contrazise de probatoriul din faza de urmărire penală.

Astfel, partea civilă

G.A. relatează că fiul său minor Da. a văzut numărul mașinii care a intrat în

curte și l-a notat pe un desen, era o mașină roșie, stopurile din spate

dreptunghiulare, iar copilul Da. spune că a văzut o mașină vișinie, probabil

V., din birou și nu e sigur pe ultimele 2 cifre, doar unul din cei 2 cu cagulă

l-a amenințat cu o sabie și pistol de atletism, închis în baie și plimbat în

bucătărie și birou.

Că detaliile invocate

de cele 2 părți civile nu sunt nici măcar acestea identice, dovedește că aceste

declarații nu au fost dictate sau redactate de anchetatori așa cum inculpații

pretind, în condițiile în care autoturismul folosit de inculpați era o M. de

culoare roșie, asemănătoare într-adevăr cu o mașină percepută de minor ca fiind

V.

La dosar, V.I., în

declarația sa povestește cum s-a petrecut fapta, cu detalii, că pontul a fost a

lui A.F., B.B. a supravegheat la Bijuterie, iar el cu fratele V., B.O. și A.

s-au deplasat la casă, ultimul cu mașina, cu care a intrat în curte și cu B.O.

au încărcat seiful.

Prima instanță a

precizat, cum constată și instanța de apel, că din desfășurătorul pus la

dispoziția de organele de urmărire penală, se poate observa o coroborare între

susținerile inculpaților V. în cursul urmăririi penale referitor la modul de

comunicare între ei și convorbirile purtate între cei 5 inculpați. Aceste

susțineri rezultă din conținutul listingului și schema depuse la dosar, în care

se observă că inculpații B. țineau legătura telefonic între ei, precum și cu

inculpatul A., iar inculpații V. de asemenea țineau legătura între ei și

inculpatul Augustin, care era considerat persoana care a "a avut

pontul".

Numerele de telefon

ale fiecărui inculpat participant la săvârșirea infracțiunii rezultă nu numai

din declarațiile acestora din faza de urmărire penală ci și din percheziția

telefonului martorului C.F., și din declarația acestuia din faza de urmărire

penală, care se coroborează și cu declarațiile inculpaților A. și V., privind

comiterea cronologică a faptei, de aici rezultând și numărul de telefon al

inculpatului B.O.M., care nu menționase în declarații numărul său de telefon,

însă se certifică cronologic că acest inculpat a discutat cu inculpatul A. la

orele menționate de acesta din urmă.

Inculpatul V.I.,

arată că autoturismul M., folosit la săvârșirea infracțiunii a fost vândută de

el la martorul R.D., împrejurare confirmată și de acesta din urmă.

La dosarul de

urmărire penală, V.V. declară la fel, în sensul că după săvârșirea faptei

mașina a fost dusă la Beregsăul Mare, mașina avea număr de Franța.

Același inculpat

spune că B.O. a aruncat niște bucăți de salam la un câine lup care era în

curte, și povestește că B.O. a luat o farfurie din frigider cu cartofi prăjiți

și a dat la câine să-i mănânce, farfurie despre care la rândul său partea

civilă G.A. a precizat că era mâncarea copilului Da., găsită în curte după

topirea zăpezii.

Seiful a fost deschis

în curte la frații B., declară V.I., dar și că acolo era nisipul unde a fost

inițial ascuns, apoi tăiat și aruncat în Bega.

Referitor la actul de

procedură contestat de inculpații B., în fața primei instanțe și în prezentul

apel, respectiv percheziția domiciliară și actul constatator al acesteia,

procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată în data de 22 iunie 2010

la locuința lor situată pe strada R., Timișoara, pentru motivul că nu s-au respectat

dispozițiile art. 100 și următoarele C. proc. pen., în condițiile în care

inculpații, deși se aflau în imobil, nu au fost prezenți la momentul

identificării bunurilor supuse cercetării, nu au fost prezentate obiectele

găsite și locul unde au fost găsite, nu s-a predat o copie a procesului-verbal

persoanelor percheziționate și inculpații nu au semnat acest înscris, instanța

de apel spre deosebire de prima instanță, constată că aceste vicii nu există.

Astfel, la dosararul

de urmărire penală, se află procesul-verbal de percheziție, în care se

identifică toate obiectele găsite în curtea inculpaților B., în care se

menționează și "gusul" din seif ca fiind un obiect metalic de culoare

gri argintie sub formă de ciupercă găsit în curtea interioară, proces-verbal

semnat printre altele și de inculpatul B.O., pe toate paginile și la sfârșit,

după ce anterior certifică faptul că a primit copia exemplarului 2.

În plus, sunt

fotografiate etapele percheziției cu toate obiectele găsite, astfel încât nu se

poate susține că percheziția s-a desfășurat nelegal și că anchetatorii ar fi

plantat acel "gus" din seif în curtea inculpaților.

Împrejurarea că

nisipul din curte nu a existat la momentul săvârșirii faptei așa cum inculpații

relatează este irelevantă pentru instanța de apel, întrucât bucata de argint

putea cădea la acel moment, când s-a spart seiful și în zăpadă, fără a fi văzut

de inculpați, iar nisipul adus chiar ulterior, să fie turnat peste acest obiect

metalic, însă este cert că obiectul s-a găsit în curtea inculpaților, că

provenea din seiful părții civile cum s-a demonstrat inclusiv prin experimentul

judiciar de la doasr și că prin coroborare cu alte probe mai sus menționate

rezultă că inculpații B. au participat la săvârșirea infracțiunii, în contextul

în care nu pot oferi o explicație plauzibilă și credibilă cu privire la

existenta acelui obiect în curtea lor.

La dosar se află

procesul-verbal întocmit de anchetatori cu ocazia descoperirii seifului părții

civile în râul Bega la podul rutier de la Sânmihaiu Român, rezultând din poze

că este spart la partea frontală cum au spus inculpații V. în cursul urmăriri

penale cu barosul, întrucât se observă că a fost folosit un corp dur, cum

rezultă și din raport.

În concluzie,

instanța de apel a constatat că întreg probatoriul cauzei prin coroborare,

dovedește săvârșirea infracțiunii de către inculpați în modalitatea descrisă de

procuror și prima instanță și că din acest punct de vedere apelul acestora este

nefondat.

Instanța de apel a

considerat întemeiate, de asemenea, că aceeași inculpați au săvârșit și

infracțiunea de constituire și aderare la un grup criminal organizat, conform

art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât aceștia au făcut pregătiri minuțioase

pentru a săvârși fapta în dauna părților civile, care au constat în supravegherea

timp de aproximativ două săptămâni a imobilului părții vătămate G.D., a sediul

firmei sale SC "C.N." SRL și a programului pe care partea vătămată și

familia acestuia îl aveau zilnic, inculpatul A.F. împreună cu inculpatul V.V.D.

au constituit un grup organizat la care au aderat și inculpații V.I., B.O.M. și

B.B.A. în vederea săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat cu consecințe

deosebit de grave.

Activitatea grupului

cu privire la săvârșirea acestei infracțiunii a constat identificarea părții

vătămate care era o persoană cu bani și administra o societatea comercială

având ca obiect fabricarea bijuteriilor și articolelor din metale prețioase.

Inculpatul A.F. era considerat ca fiind persoana care "a avut

pontul". Acesta, însoțit de martorul C.F. care avea calitatea de șofer, de

inculpatul V.V. și martorul l. au urmărit autoturismul condus de partea

vătămată până la domiciliul din Timișoara str. S. precum și la locul de muncă,

respectiv pe str. C.D., apoi au urmărit traseul părților vătămate la școală de

unde au luat copilul, această activitate desfășurându-se mai multe zile la

rând.

De asemenea,

inculpații au verificat ora și persoana care închide bijuteria, dacă aceasta,

precum și imobilul era prevăzute cu sistem de alarmă și dacă aceștia predau

sumele de bani încasate după o zi de lucru la bancă. Partea vătămata G.A. își

amintește că au fost văzuți în incinta bijuteriei inculpații A.F., inculpatul

V.V. și martorul C.F..

Cu câteva zile

înainte de data săvârșirii infracțiunii inculpații A.F., inculpatul V.V. au

hotărât să nu-i mai implice pe martorii C. și l. astfel că au luat legătura cu

inculpații B.M.A. și B.B. cunoscuți cu porecla "frații B." iar V.V.

l-a cooptat pe fratele său V.I.. În ce privește reținerea în sarcina inculpaților

a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat art. 2 pct. 5 din

Legea nr. 39/2003, instanța a observat că sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiunii cu privire la toți inculpații.

Inculpatul A.F. și

inculpatul V.V.D. au pregătit și inițiat o astfel de structură cu scopul

sustragerii valorilor deținute de partea vătămată, au supravegheat casa,

familia părții vătămate și firma acestuia împreună cu alte două persoane cu

două săptămâni înainte de săvârșirea infracțiunii iar inculpații V.I., B. O. și

B.B., cunoscând despre scopurile grupului, au intervenit pentru pregătirea

activității infracționale cu câteva zile înainte de săvârșirea infracțiunii,

folosind informațiile culese anterior de ceilalți inculpați stabilind modul de

operare, o ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor în funcție de

aptitudini și de alte aspecte (exemplu: posesia permisului de conducere, din

susținerile inculpatului V.V. s-a hotărât ca în timpul jafului să supravegheze

bijuteria inculpatul B.B. pentru că acesta avea permis de conducere).

De asemenea este

îndeplinită și condiția specifică privitoare la scopul grupului, respectiv

constând în comiterea unuia sau mai multor infracțiuni dintre cele reglementate

de art. 2 din Legea nr. 39/2003. În speță, infracțiunea scop este furtul prev.

de art. 208, 209 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (4) C. pen., respectiv furtul

având cu consecințe deosebit de grave, raportat la întinderea prejudiciului,

respectiv fiind sustrase valori în cuantum de 100.000 euro.

Referitor la

pedepsele aplicate fiecărui inculpat în parte, instanța de apel consideră că

acestea au fost corect proporționate de prima instanță, care a ținut cont în

special de contribuția la săvârșirea infracțiunilor a fiecărui inculpat, de

persoana fiecăruia, în ce privește conduita procesuală și antecedentele lor

penale, de gravitatea deosebită a infracțiunilor și consecințele deosebit de

grave și nu în ultimul rând de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de

articolele încriminatoare, astfel încât pentru prevenția generală și specială o

reducere de pedeapsă ar fi netemeinică și nelegală.

În ce privește apelul

părților civile, acestea au solicitat majorarea daunelor materiale acordate de

prima instanță la 100.000 euro, daune contestate de altfel și de inculpați,

astfel încât acest motiv pe latura civilă a cauzei, instanța de apel îl va

analiza împreună.

În fața primei

instanțe, părțile civile au declarat că în seif exista suma de 50.000 euro,

însă aceasta, a stabilit-o pe baza întregului probatoriu inclusiv în limita

recunoașterii inculpaților din cursul urmăririi penale, în condițiile în care

atât inculpatul A. cât și inculpatul V.V. au arătat că în seif se afla suma de

40.000 euro.

Aceeași sumă a

reieșit cum corect a observat prima instanță și din conținutul contractului de

împrumut depus la dosar de partea civilă, dosar instanță, precum și urmare a

calculului efectuat, raporta la afirmația inculpaților că au primit fiecare

câte 8.000 euro.

În ce privește

contravaloarea bijuteriilor, prima instanță a luat în considerare sumele

indicate de ambele părți civile, necontestate de inculpați și observând că

acestea, exprimate în aur cântăresc aproximativ 1120 gr aur, că existau și alte

bijuterii de argint sau bijuterii a căror gramaj nu este indicat, precum și un

telefon mobil marca N., sustras de la minorul G.Da..

Prima instanță a avut

în vedere că declarațiile părților vătămate cu privire la existența

bijuteriilor în seif se confirmă parțial prin declarațiile inculpaților V. și

A., care relatează că monedele de aur au fost împărțite și au primit fiecare

câte 10 - 11 monede, ceea ce presupune existența unui număr de minim 50 de

monede. De asemenea inculpații au confirmat existența lingourilor de aur și a

altor bijuterii pe care nu le-au individualizat.

Cuantificarea prejudiciului

material stabilit de prima instanță după criteriile de mai sus este pertinent

și întemeiat, astfel încât acesta nu se impune a fi nici micșorat și nici

majorat. Daunele morale au fost de asemenea corect apreciate pe baza

elementelor rezultate din practica și doctrina judiciară, astfel încât motivele

de apel pe latura civilă invocate de fiecare apelant vor fi respinse.

Împotriva ambelor

hotărâri au declarat recurs părțile civile G.D., G.A. și G.Da. și inculpații

B.O.M. și B.B.A..

Recurentele părți civile

au criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Recurenții inculpați

B.O.M. și B.B.A. au invocat, prin motivele scrise de recurs, cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., s-a invocat faptul că atât instanța de fond cât și cea de control

judiciar au respins nefondat cererea - apreciată de apărare ca fiind esențială

- privind efectuarea unei expertize care să stabilească întinderea

prejudiciului, aspect ce ar avea consecințe directe asupra încadrării juridice

a faptei (art. 385

9

pct. 17).

De asemenea, în

opinia apărării s-a susținut că faptele nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din probe

nerezultând că inculpații au participat la pregătirea infracțiunii (art. 385

9

pct. 12).

Hotărârile pronunțate

în cauză au fost fundamentate numai pe declarațiile date de inculpați în faza

de urmărire penală, împrejurare ce a condus la reținerea unei stări de fapt

eronate și implicit la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare (art. 385

9

pct. 18).

În fine, s-a

solicitat reținerea circumstanțelor judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei (art. 385

9

pct. 14).

În principal, recurenții inculpați au solicitat

casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond pentru efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea

prejudiciului și implicit - în raport de conținutul acesteia - încadrarea

juridică a faptei.

În subsidiar, s-a

solicitat achitarea inculpaților, probele administrate neputând fundamenta o

hotărâre de condamnare.

Înalta Curte, examind

recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu cauza conform

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt

nefondate pentru următoarele considerente.

Din probele administrate

în cursul urmăririi penale și în faza de cercetarea judecătorească rezultă că,

în cursul lunii ianuarie 2010, inculpații V.I., V.V.D., A.F., B.O.M. și B.B.A.

au hotărât și au stabilit ca în data de 26 ianuarie 2010 să pătrundă în

locuința părților vătămate și să sustragă bunuri.

Inculpații au

stabilit în prealabil, rolurile fiecăruia, astfel că inculpații V.l., V.V.,

A.F. și B.O.M. au escaladat gardul și au pătruns în locuința părților vătămate

și pentru a nu fi identificați au purtat măști, de unde au sustras bunuri în

valoare de 100.000 euro.

Paza a fost asigurată

conform înțelegerii, de inculpatul B.B.A., iar inculpatul B.O., în timp ce se

afla în locuința părților vătămate a amenințat cu o sabie și un pistol pe

minorul G.Da..

Din declarațiile

inculpaților V.I., V.V.D. și A.F., date în faza de urmărire penală în prezența

apărătorului, rezultă neîndoielnic împrejurările concrete ale comiterii

faptelor.

Astfel, cei trei

inculpați s-au întâlnit în dimineața zilei de 26 ianuarie 2010 cu frații B., stabilind

rolul fiecăruia, cunoscând că partea vătămată este bijutier.

În momentul în care

mașina părții vătămate a ajuns la atelierul de bijuterii, frații V. s-au

deplasat la locuința victimelor, în timp ce inculpatul B.B. a rămas la

bijuterie pentru a urmări mișcările membrilor familiei.

Inculpații V.I.,

V.V., A.F. și B.O. au pătruns în locuință, de unde au sustras un seif metalic,

l-au urcat în autoturismul M., aparținând fraților V., deplasându-se la

locuința inculpaților B.. Aici, toți au încercat să distrugă seiful, folosind

un baros, până când sistemul de închidere a cedat. Bijuteriile și valuta găsită

în interiorul seifului, a fost împărțită între inculpați, primind fiecare câte

80.000 euro și 10 - 11 monede din aur de diferite mărimi, frații B. și-au

însușit un lingou din aur care nu a putut fi împărțit dar și alte bijuterii,

precum inele, brățări, lănțișoare.

Declarațiile acestor

inculpați se coroborează, pe de o parte, cu declarațiile martorilor și ale

părților civile, iar pe de altă parte cu celelalte probe administrate, astfel

încât, revenirea asupra declarațiilor anterioare în cursul cercetării

judecătorești - în condițiile în care în faza de urmărire penală au fost

audiați, în prezența unui apărător - este nejustificată.

Astfel martorii C.F.

și I.S. au arătat că, împreună cu inculpații V. și A., au monitorizat locuința

părților vătămate G., precum și firma de bijuterii a acestora, iar după

comiterea faptei, inculpatul A. Ie-a spus că au intrat în casa părților

vătămate sustrăgând un seif cu bani și bijuterii.

Martorul V.S. a

arătat că inculpatul B.O.M. a aruncat seiful în Canalul Bega, fiind identificat

ulterior de către organele de anchetă, recunoscut de părțile vătămate, iar în

urma unei constatări tehnico-științifice s-a stabilit că acesta prezenta urme

de tăiere și de adâncime, create prin lovire cu un corp dur.

De asemenea, martorul

cu identitate protejată M.V. a arătat că, după comiterea faptei s-a întâlnit cu

inculpații V.I., A.F. și B.O.M., aceștia discutând despre seiful sustras și

aruncat apoi în apă.

Probele testimoniale

la care s-a făcut referire anterior, sunt completate de procesul-verbal de

cercetare la fața locului, fiind prelevate două urme create de roțile unei

mașini, iar pe peretele exterior al casei au fost găsite urme de încălțăminte,

ceea ce demonstrează pătrunderea în casă prin escaladarea gardului.

La data de 22 iunie

2010, la locuința inculpaților B., a fost efectuată o percheziție domiciliară,

identificându-se în curtea casei, sub o grămadă de nisip o bucată de argint de

formă conică care aparținea părții vătămate G.D., fiind recunoscut de acesta.

De asemenea,

relevante sunt și declarațiile părții vătămate G.Da., arătând că inculpații au

intrat în locuință mascați, fiind amenințat de unul dintre aceștia cu pistolul,

după care a fost închis în baie, dar și listingurile telefonice care relevă

faptul că inculpații, la data comiterii faptei și anterior, au stabilit

modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. Pe cale de consecință, probele

administrate dovedesc dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpaților, astfel

încât, criticile acestora din recurs în ceea ce privește eroarea gravă de fapt,

respectiv greșita încadrare juridică, sunt nefondate.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei și implicit, cererea inculpaților B. privind efectuarea

unei expertize pentru stabilirea întinderii prejudiciului, Înalta Curte

constată, pe de o parte că în cursul cercetării judecătorești, la instanța de

fond, apărătorul inculpatului B.O.M. nu a solicitat efectuarea unei expertize

(încheierea din 7 ianuarie 2011, prin care să se stabilească cuantumul

prejudiciului), probele solicitate referindu-se la audieri de martori,

expertiză grafoscopică, înscrisuri, iar la dezbaterea în fond a cauzei s-a

solicitat respingerea pretențiilor civile ca fiind nedovedite.

Nici în apel,

recurenții inculpați nu au formulat o cerere privind efectuarea unei expertize,

deși au fost audiați, făcându-se referire doar în concluziile scrise la faptul

că nu este lămurită latura civilă a cauzei.

În raport de aceste

elemente, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut nici cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Prejudiciul cauzat

prin fapta inculpaților a fost stabilit de către instanța de fond pe baza

declarațiilor părților civile, a martorilor, dar și pe baza declarațiilor

inculpațiilor din faza de urmărire penală, care au arătat suma ce a revenit

fiecăruia.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu pot fi

reținute împrejurări de natură a constitui circumstanțe atenuante care să

permită coborârea pedepselor aplicate inculpaților B.O.M. și B.B.A., sub limita

stabilită de prima instanță.

În cauză s-au aplicat

pedepse ce reflectă gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

astfel că nu se impune nici majorarea acestora.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile G.D., G.A. și G.Da. și de inculpații B.O.M. și

B.B.A..

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc.

pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.O.M. și A.F. perioada

arestării preventive de la 22 iunie 2010 la zi.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentele părți civile și recurenții inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.D., G.A. și G.Da. și de

inculpații B.O.M. și B.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din 15

noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind și pe

inculpații V.I., V.V.D., și A.F..

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților B.O.M. și A.F., timpul reținerii și al arestării

preventive de la 22 iunie 2010 la 14 mai 2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru

apărătorii desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 400 RON reprezentând onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

pubfică, azi 14 mai 2012.

Procesat de GGC - CL