ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2020

Ședința publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 408 din 5 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 25 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea de amânare formulată de revizuent; a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol și a fost menținută măsura suspendării judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă prin încheierea din 8 noiembrie 2018.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Potrivit recurentului, suspendare judecării cauzei a fost dispusă în mod eronat de completul de judecată, întrucât solicitase amânarea judecări cauzei pentru a-și angaja apărător, cerere de care nu s-a ținut cont.

Recurentul arată că în toate dosarele, cu excepția unei singure cauze, cu toate că era îndreptățit să beneficieze de o decizie favorabilă, i s-a aplicat un tratament discriminatoriu, fiind vorba de cauzele în contradictoriu cu S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul nu a expus critici de nelegalitate cu privire la încheierea recurată, nulitatea recursului intervenind atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.