ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 449/2018

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 395 din 5 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de condamnatul A., prin apărător ales.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de condamnatul-revizuent prin apărător ales este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992/R.

Potrivit art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992/R "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia".

Raportat la neconstituționalitatea pct. 56 Anexa 1 din Legea nr. 46/2008/R Curtea a constatat că Anexa 1 cuprinde definirea unor temeiuri și expresii astfel încât nu poate fi considerată o "dispoziție" dintr-o lege, deoarece, raportat și la Legea nr. 24/2000 privind tehnica actelor normative, se constată că prin ea nu se reglementează nimic, ea având numai rolul de a lămuri conținutul unor termeni și expresii folosite în silvicultură și a dispozițiilor Legii nr. 46/2008/R.

În al doilea rând s-a constatat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Prin Sentința penală nr. 160 din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Făurei a fost respinsă ca inadmisibilă, în principiu cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 90/2015 a Judecătoriei Făurei, definitivă prin Decizia penală nr. 951/A/2016 a Curții de Apel Galați.

Chiar în motivele de apel condamnatul - revizuent solicită admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr. 160/2017 a Judecătoriei Făurei, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la Judecătoria Făurei.

S-a constatat, că în prezenta cauză, Curtea de Apel Galați este chemată să analizeze dacă în mod corect sau nu, Judecătoria Făurei a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent A..

Rezultă, așadar că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu prezenta cauză.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale înserată în cuprinsul Deciziei nr. 395 din 5 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 7 aprilie 2018, a formulat recurs revizuentul A..

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza coroborată a textului de lege criticat și a motivelor invocate de către recurent în cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014);

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

În aceste coordonate de principiu, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea cauzei întrucât solicitarea de a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 și a pct. 56 Anexa 1 din Legea nr. 46/2008 este formulată în cadrul examinării în principiu a cererii de revizuire, procedură în care instanța analizează doar condițiile de admisibilitate a cererii și nu fondul cauzei.

Astfel, conform art. 453 alin. (3) C. proc. pen., Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiurile legale pentru redeschiderea procedurilor legale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În urma acestei analize, instanța a constatat că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile necesare pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât nu se invocă o împrejurare cu caracter de noutate care să nu fi fost discutată în cadrul procesului penal, astfel că nu a ajuns să analizeze relevanța textelor legale care sunt criticate de către recurent.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Galați, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției nu este de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata prezentei cauze, câtă vreme obiectul cauzei în cadrul căreia se invocă excepția de neconstituționalitate îl reprezintă apelul formulat împotriva sentinței prin care s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent A..

Înalta Curte arată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții Constituționale în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Astfel, sub aspectul legăturii dispozițiilor criticate cu soluționarea cauzei de față - exigențe stipulate de art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, modificată, se constată faptul că nu este îndeplinită această condiție.

În consecință, instanța apreciază că sesizarea Curții Constituționale nu are nicio finalitate în ceea ce privește soluționarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat sesizarea Curții Constituționale atâta timp cât obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă verificarea condițiilor privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 35 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale înserată în cuprinsul Deciziei nr. 395 din 5 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 35 RON, se remite din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - CL