ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2019

Ședința publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. APA SERV S.A. a chemat în judecată Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: revocarea actului administrativ (adresa AM POS MEDIU) nr. x/19.01.2015 privind declararea ca neeligibilă a sumei de 2.077.692,14 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor suplimentare de asistență tehnică de supervizare prestate în perioada 01.09.2014 - 30.06.2016, care fac obiectul Actului adițional nr. x/26.11.2014 la contractul nr. x/24.08.2009 -TR-CS.2 - Asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectului "Reabilitarea și extinderea rețelelor de apa și a sistemului de canalizare în județul Teleorman, România"; anularea ca netemeinic și nelegal a raportului nr. x/20.06.2015 înregistrat la S.C. APA SERV S.A. sub nr. x/25.03.2015 privind respingerea plângerii sale împotriva adresei nr. x/19.01.2015 emisă de către DG AM POS Mediu; obligarea Ministerului Fondurilor Europene - DG AM POS Mediu la analizarea eligibilității sumei de 2.077.692,14 RON, contravaloare servicii suplimentare de asistență tehnică de supervizare la contractul TR-CS. 2 - nr. 5334/24.08.2009 prin prisma Ordinului nr. 542/1.445/881/2013 pentru aprobarea Instrucțiunii privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanțate în cadrul programelor operaționale 2007-2013.

Prin sentința civilă nr. 1015 din 24 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. Apa Serv S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene Prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs S.C. Apa Serv S.A. Alexandria criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că hotărârea instanței de fond este criticabilă în raport cu art. 5 din contractul nr. x/28.08.2009, întrucât orice extindere a contractului operează de drept fără nici o altă formalitate din partea părților în situația existenței unor contracte de lucrări din cadrul proiectului în perioada de notificare a defectelor.

Orice act adițional în condițiile arătate reprezintă un document în plus care nu era necesar în mod obligatoriu.

Senținta recurată este criticabilă având în vedere și faptul că modul de încheiere a actului adițional nr. x/2014 la contractul TR-CS2, trebuie raportat inclusiv la împrejurările în care a fost încheiat, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de prevederea potrivit căreia clauzele contractului se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

Scopul acestui act adițional a fost achiziționarea de servicii suplimentare de supervizare, aplicând procedura prevăzută de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 conform ordinului nr. 542/1.445/881/2013 pentru aprobarea Instrucțiunii privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanțate în cadrul programelor operaționale 2007-2013.

Prin adresa nr. x/19.01.2015 privind declararea ca neeligibilă a sumei de 2.077.602,14 RON, Direcția Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, înlătură legislația și condițiile aplicabile pentru încheierea acestui act adițional la Contractul TR-CS2, ignorând faptul că acesta act adițional a luat naștere în urma demarării și desfășurării unei proceduri reglementată de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. x și de asemenea, procedură recomandată de Ordinul nr. 542/1.445/881/2013.

Întreaga argumentație a intimatului și a instanței de fond în respingerea acțiunii se rezumă la invocarea disp. art. 1321 din C. civ. și art. 18 din contractul de asistență tehnică, precum și la art. 5 din condițiile speciale ale contractului potrivit cărora durata contractuală de minim 53 de luni, conform Ordinului administrativ nr. 7593/20.11.2009 de începere a serviciilor, se împlinește la data de 11.06.2014, respectiv la data de 30.08.2014 astfel cum a fost prelungită prin actul adițional nr. 8.

Este greșită argumentarea instanței potrivit căreia orice modificare a contractuală de servicii TR-CS 2 după expirarea duratei minime contractuale de la ordinul de începere a serviciilor, raportat la art. 18 din condițiile speciale, nu produce efecte juridice, susținând recurenta că această interpretare contravine motivului pentru care a fost emis Ordinul nr. 5542/1.445/881/2013 și contravine prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 1266-1270 din C. civ.

A mai susținut recurenta că actul adițional nr. x/2014 a fost emis în plus, care nu era necesar, întrucât potrivit art. 5 din condițiile speciale contractuale, acest act adițional doar vine și extinde o perioadă minimă contractuală care așa cum rezultă din cuprinsul acestui articol se prelungește de drept fără a fi nevoie de emiterea unui document anume în cazul în care în cadrul contractului de supervizare există contracte de lucrări aflate în P.N.D.

În concluzie, a susținut recurenta că nu s-a făcut o apreciere corectă a modului de încheiere a actului adițional nr. x/2014, iar eligibilitatea sumei de 2.077.692 RON, contravaloare servicii suplimentare în cadrul contractului TR-CS2, trebuia analizată prin prisma Ordinului nr. 542/1445/881/2013.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală,

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în cererea de recurs raportat la probatoriul administrat la dosarul cauzei și la soluția sentinței instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele argumente:

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt dar și în drept.

Astfel, s-a reținut că între Ministerul Mediului, în calitate de Autoritate de Management și S.C. Apa Serv S.A. Alexandria, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/16.03.2009, având ca obiect reglementarea termenilor și condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat "Reabilitarea și extinderea rețelelor de apa și a sistemului de canalizare în județul Teleorman."

La data de 24.08.2009, între beneficiarul proiectului sus-menționat, S.C. Apa Serv S.A., în calitate de autoritate contractantă și S.C. A. S.R.L., lider al Asocierii dintre S.C. A. S.R.L., - S.C. B. S.R.L. - C., în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de servicii nr. x/24.08.2009, având ca obiect asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor "Reabilitarea și extinderea rețelelor de apa și a sistemului de canalizare în județul Teleorman."

Conform pct. 5 din contract, durata acestuia "este de minim 53 luni, începând de la data prevăzută în ordinul administrativ de începere emis de autoritatea contractantă. Potrivit clauzei menționate la pct. 5 din contract, în cazul în care la unele din contractele de lucrări, perioada de notificare a defectelor se va extinde conform prevederilor contractuale, durata maximă a contractului va fi de asemenea extinsă, dar nu mai mult de 64 luni și în conformitate cu prevederile caietului de sarcini punctul 4.3.5.

Potrivit art. 18 din Condițiile generale ale contractului, orice modificare a acestuia se poate face numai printr-un act adițional la contract și numai în timpul perioadei de execuție a contractului. Dacă solicitarea de modificare provine de la prestator, acesta trebuie să înregistreze solicitarea la autoritatea contractantă cu cel puțin 40 de zile înainte de data preconizată pentru intrarea în vigoare a actului adițional, cu excepția cazurilor care sunt temeinic justificate de către prestator și acceptate de către autoritatea contractantă.

Reclamanta a invocat dispozițiile Ordinului comun al Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Ministerului transporturilor nr. 542/1445/881 din 4 iunie 2013 care recomandă procedura reglementată de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit pct. 2 din Instrucțiunea privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanțate în cadrul programelor operaționale 2007 - 2013, aprobată prin Ordinului comun al Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Ministerului transporturilor nr. 542/1445/881 din 4 iunie 2013:

"(…) se pot prelungi contractele de supervizare prin aplicarea unei proceduri de negociere fără publicarea unui anunț de participare în conformitate cu prevederile art. 122 lit. i) sau art. 252 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, respectiv atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții: - atribuirea să fie făcută contractantului inițial; - lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale să nu poată fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia; - valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite și a actelor adiționale care vor fi încheiate pentru lucrări și/sau servicii suplimentare ori adiționale să nu depășească limita permisă de regulile de achiziții publice aplicabile art. 122 lit. i) sau art. 252 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, respectiv 20% din valoarea contractului inițial pentru contractele care nu se încadrează în categoria contractelor sectoriale ce sunt reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, cap. VIII; Serviciile suplimentare de supervizare se încadrează în categoria serviciilor suplimentare/adiționale (complementare) inseparabile din punct de vedere tehnic și economic de contractul inițial (în condițiile necesității obiective de a asigura expertiza și responsabilitatea acestuia până la finalizarea proiectelor). Extinderea perioadei de execuție a lucrărilor peste data inițială de finalizare este încadrabilă la categoria evenimentelor neprevăzute (circumstanțe imprevizibile). Suplimentarea bugetului contractelor de supervizare în scopul asigurării unor resurse proporționale în raport cu cantitatea de lucrări supervizate poate fi acceptată, în condițiile în care serviciile suplimentare de supervizare sunt încadrabile în categoria serviciilor complementare inseparabile din punct de vedere tehnic și economic de contractul inițial, iar beneficiarul poate proba faptul că dimensionarea corespunzătoare a echipelor de supervizare de pe șantier nu putea fi în mod rezonabil prevăzută la momentul atribuirii contractului inițial."

Potrivit art. 1321 C. civ. "contractul încetează, în condițiile legii, prin executare, acordul de voință al părților, denunțarea uniulaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiției, imposibilitatea fortuită de executare, precum și din orice alte cauze prevăzute de lega".

Prin Ordinul administrativ nr. 7593/20.11.2009 s-a stabilit ca activitățile de prestări servicii aferente contractului nr. x/24.08.2009 să înceapă la data de 11.01.2010.

Durata contractului de 53 luni, prevăzută de pct. 5 din convenție, a început la data de 11.01.2010 și a expirat la data de 11.06.2014.

La data de 11.06.2014, între S.C. Apa Serv S.A., în calitate de autoritate contractantă și S.C. A. S.R.L., lider al Asocierii dintre S.C. A. S.R.L., - S.C. B. S.R.L. - C., în calitate de prestator, având în vedere solicitarea S.C. A. S.R.L. nr. 457/11.06.2014, nota justificativă nr. x/11.06.2014 și prevederile art. 18 - Modificarea contractului de servicii - pct. 18.1 din Condițiile generale ale contractului, s-a încheiat actul adițional nr. x/11.06.2014 .

Conform art. 1 din actul adițional nr. x/11.06.2014, durata contractului - art. 5 din condiții speciale, se modifică după cum urmează: Perioada contractuală de 53 luni se prelungește cu 80 de zile până la data de 31.08.2014 fără costuri suplimentare pe contract, valoarea acestuia rămânând neschimbată.

După expirarea duratei contractului, stabilită prin actul adițional nr. x/11.06.2014, la data de 26.11.2014, între S.C. Apa Serv S.A., în calitate de autoritate contractantă și S.C. A. S.R.L., lider al Asocierii dintre S.C. A. S.R.L., - S.C. B. S.R.L. - C., în calitate de prestator, având în vedere prevederile art. 18 - Modificarea contractului de servicii din Condițiile generale ale contractului, s-a încheiat actul adițional nr. x/26.11.2014 .

Potrivit art. 1 din actul adițional, părțile au convenit modificarea articolului 3 - "Prețul contractului" din Condițiile speciale ale contractului.

Prin art. 2 din actul adițional nr. x/26.11.2014, părțile acestuia au convenit modificarea articolului 5 - "Durata contractului" din Condițiile speciale ale contractului astfel: Durata contractului de servicii este de 53 luni și 80 zile + 22 luni, până la 30.06.2016, cu ultima plată până la 31.12.2015, astfel: - durata conform contract inițial: 53 luni; - prelungire prin act adițional nr. 8: 80 zile; prelungire servicii suplimentare: 22 luni.

În urma finalizării verificărilor pentru actul adițional nr. x/26.11.2011 la contractul de servicii nr. x/24.08.2009, prin notificarea nr. x/19.01.2015, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu i-a comunicat reclamantei S.C. APA SERV S.A. că, valoarea de 2.077.692,14 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor suplimentare de asistență tehnică și supervizare prestate în perioada 1.09.2014-30.06.2016, care fac obiectul actului adițional nr. x/26.11.2011, este neeligibilă și nu va putea fi solicitată la rambursare.

S-a menționat, în cuprinsul notificării, că actul adițional a fost încheiat ulterior datei de finalizare a contractului de servicii modificat prin actul adițional nr. x/11.06.2014.

S-a făcut aplicarea art. 1321 C. civ. și art. 18 din contractul de servicii.

Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat contestație.

Prin raportul nr. x/20.03.2015 cu privire la analiza contestației, comisia de soluționare a respins contestația administrativă formulată de S.C. APA SERV S.A.

Înalta Curte nu poate primi critica recurentei potrivit căreia în situația existenței unor contracte de lucrări din cadrul proiectului în perioada de notificare a defectelor, orice extindere a contractului operează de drept fără nici o altă formalitate din partea părților, precum și că orice act adițional în condițiile arătate reprezintă un document în plus care nu era necesar în mod obligatoriu.

Instrucțiunea privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanțate în cadrul programelor operaționale 2007 - 2013, aprobată prin Ordinului comun al Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Ministerului transporturilor nr. 542/1445/881 din 4 iunie 2013, permite prelungirea contractelor de supervizare prin aplicarea unei proceduri de negociere fără publicarea unui anunț de participare în conformitate cu prevederile art. 122 lit. i) sau art. 252 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în anumite condiții, însă o astfel de prelungire nu poate avea loc după ce contractul de supervizare a încetat, contractul respectiv trebuind sa fie în ființă producându-și efectele în continuare.

Or, de la data de 31.08.2014 când a expirat perioada de derulare a actului adițional nr. x/11.06.2014, și până la data de 26.11.2014, când s-a încheiat actul adițional nr. x/26.11.2014, între cele două păți nu a mai existat nicio convenție, prin urmare această prelungire de contract (actul adițional nr. 9/26.11.2011), apare lipsit de efecte juridice.

Astfel, la data de 31.08.2014 a intervenit încetarea producerii de efecte juridice a convenției dintre cele două părți, încetare care a intervenit ope legis, de drept, prin condițiile stabilite înlăuntrul actului adițional nr. x/11.06.2014 prin care a prelungit perioada contractuală de 53 luni la 80 de zile până la 31.08.2014.

Prin urmare, durata contractului nu putea fi estinsă decât în perioada derulării acestuia, respectiv până la data de 31.08.2014, întrucât la data încheierii actului adițional nr. x/26.11.2011 nu mai exista un contract/convenție valabil între părți, întrucât contractul inițial și/sau actul adițional, era inexistent .

Afirmația recurentei-reclamante în sensul că în cauză operează prevederile pct. 2 din Ordinului comun al Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Ministerului transporturilor nr. 542/1445/881 din 4 iunie 2013, nu este susținută.

Înalta Curte nu poate primi critica potrivit căreia recurenta arată că niciunul dintre cele două acte adiționale nu trebuiau întocmite pentru că orice extindere a contractului operează de drept, întrucât chiar prin întocmirea actului adițional nr. x/11.06.2014, reclamanta a dat valențele necesare condițiilor stabilite prin contractul inițial încheiat tocmai prin întocmirea primului act adițional.

Recurenta-reclamantă nu se poate prevala de o reinterpretare a pct. 2 din Instrucțiunile la Ordinul nr. 542/1445/881 din 4 iunie 2013, pentru a justifica omisiunea și lipsa de diligență a reclamantei de a respecta perioada de timp în derulare a contractului care permitea prelungirea celui de-al doilea act adițional, respectiv de a întocmi un alt act adițional întru-un timp valabil .

Dispozițiile 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd posibilitatea prelungirii unui contract prin încheierea unui act adițional însă nu prevede nicio dispoziție în sensul încheierii unui act adițional dacă contractul inițial a încetat să-și producă efectele, recurenta propunând practic încălcarea/nerespectarea regulilor generale în materia convențiilor.

Nu poate fi primită nici critica recurentei potrivit căreia senținta recurată este criticabilă având în vedere și faptul că modul de încheiere a actului adițional nr. x/2014 la contractul TR-CS2, trebuie raportat inclusiv la împrejurările în care a fost încheiat, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de prevederea potrivit căreia clauzele contractului se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

Instanța de fond a făcut o corectă analiză și apreciere asupra tuturor acestor aspecte, reținând întemeiat că acest ultim act adițional a fost încheiat în afara legalității stabilite atât în actele normative în materie cât și în afara clauzelor convenționale stabilite în contractul inițial între părți, astfel încât Înalta Curte constată că nici această critică nu ar nicio susținere probatorie în drept .

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. Apa Serv S.A. Alexandria împotriva sentinței civile nr. 1015 din 24 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.