BACK TO RESULTS Înalta Curte de Casație și Justiție
Original source
ÎCCJ 06.06.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2544/2018

JUDGMENT
06.06.2018
CHAMBER
civil_2
Cite this case
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2544/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2114/2018 din 23 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimații B. și C., în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea depusă la data de 23.10.2017 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C., contestație împotriva notificării din data de 12.10.2017, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, solicitând anularea acesteia pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, punerea părților în situația anterioară, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, contestația împotriva notificării este de competența judecătoriei în circumscripția căreia domiciliază consumatorul, competență absolută, stabilită prin lege specială cu scopul evident de protecție a consumatorului. În cauză, potrivit actelor de identitate depuse la dosar, domiciliul debitoarei principale, D., se află în sector 6 București, iar domiciliul garanților ipotecari B. și C. se află în Iași.

Din interpretarea sistematică a actului normativ, dar aplicând totodată și argumente de natură literară, instanța a reținut că legiuitorul a înțeles să facă distincția între debitorul principal, împrumutatul din contractul de credit respectiv, căruia îi revine calitatea de consumator și codebitorii sau terții garanți, personali sau ipotecari, ai acestuia. Această distincție rezultă cu claritate din modalitatea de formulare a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din lege care recunoaște posibilitatea de a întreprinde demersurile în vederea dării în plată și acestora.

Față de aceste considerente, întrucât debitorul principal are domiciliul în București sectorul 6, instanța a constatat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze prezenta cauză, textul de lege instituind o competență exclusivă și nu una alternativă, prin raportare la domiciliile garanților ipotecari.

Prin sentința civilă nr. 2779 din 17 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016, "în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege. Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul".

În speța de față, demersul litigios întreprins de bancă în condițiile legii speciale a fost determinat de notificarea formulată de pârâți, care au solicitat darea în plată a imobilului proprietatea acestora, invocând îndeplinirea condițiilor enumerate de art. 4 din Legea nr. 77/2016, printre care și aceea privind calitatea petenților de consumatori.

Pentru definirea noțiunii de consumator, art. 1 alin. (2) din același act normativ face trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, în conformitate cu care dobândește această calitate "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Având în vedere că notificatorii sunt persoane fizice, iar obligațiile au fost asumate de aceștia prin contract în nume propriu și în scopul satisfacerii propriilor necesități de ordin privat, și nu în exercițiul activității unei întreprinderi, instanța a apreciat că pârâții au dovedit statutul lor de consumatori, calitate confirmată inclusiv de partea adversă, care a invocat la rândul său excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 din aceleași considerente.

Întrucât notificarea a fost formulată de pârâți (și nu de fiica acestora) în calitate de consumatori, contestația reclamantei se adresează acestora, urmând a fi judecată de instanța nominalizată de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 - de la domiciliul consumatorului.

Un astfel de demers este permis de art. 6 alin. (3) din lege, care oferă posibilitatea dării în plată nu numai debitorului-împrumutat, ci și "codebitorilor, garanților personali sau ipotecari ai consumatorului principal", această din urmă nuanțare (ai consumatorului principal) lăsând loc interpretării că legea extinde noțiunea de consumator atât la debitorul principal, cât și la ceilalți subiecți de drept implicați în raporturile juridice contractuale cu instituția de credit.

Scopul urmărit de lege a fost de altfel de a proteja partea prezumată mai slabă din punctul de vedere al puterii economice și al accesului la informații (în comparație cu profesionistul cu care contractează) și de a-i facilita accesul la justiție printr-o dispoziție de favoare, pârâții prin poziția adoptată în speța de față înțelegând să nu renunțe la acest beneficiu. Cum punerea în aplicare a acestui principiu nu este posibilă decât prin desfășurarea judecății la domiciliul pârâților-consumatori (în Iași), instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea prin care contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C., contestație împotriva notificării din data de 12.10.2017, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, solicitând anularea acesteia pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și punerea părților în situația anterioară.

Art. 1 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite statuează: "(1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor".

Potrivit art. 5 alin. (1) din aceeași lege, "În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4", iar conform art. 1 alin. (3), dispozițiile legii se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, cererea fiind de competența judecătoriei în circumscripția căreia domiciliază consumatorul, raportat la dispozițiile art. 7 din lege.

Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 statuează că demersurile prevăzute la art. 5 și art. 7-9 pot fi întreprinse și de codebitori, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.

Noțiunea de consumator este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, ca fiind "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că notificarea ce face obiectul cauzei a fost emisă de către intimații B. și C., în calitate de garanți ipotecari în contractul de credit nr. x din 31.01.2008, încheiat între contestatoarea A. S.A. și debitorul principal al contractului de credit, D..

Din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (3), coroborat cu art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016, reiese că instanța competență să soluționeze contestația formulată de către creditor este judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul, indiferent dacă demersurile prevăzute de această lege au fost efectuate de către consumatorul principal, codebitori, sau de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal.

Domiciliul garanților ipotecari B. și C. este în Iași.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea A. S.A., în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimații B. și C., în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2018.

§ Similar cases

Grouped by semantic similarity

5 cases
ÎCCJ 2018-02-01
0.95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2018
ționare către Judecătoria Constanța. În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că, C. are calitate de contestator, iar contestatorii A. și B. au calitatea de garanți ipotecari, iar in condițiile în care legiuitorul a
ÎCCJ 2018-09-20
0.95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3507/2018
Ședința publică din data de 20 septembrie 2018 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19 aprilie 2017
ÎCCJ 2020-11-03
0.95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2139/2020
e a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În drept au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, O.U.G. nr. 21/1992. Prin întâmpinare, pârâta C. S.A. a invocat, în temei
ÎCCJ 2019-01-22
0.94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 113/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat a solicitat încuviințarea executării silite împotri
ÎCCJ 2018-11-21
0.94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5068/2018
nr. 1171/2017 din 6 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Vaslui, a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimați prin întâmpinare; a fost admisă contestația formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictor
Sursă