ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 837 din data de 5 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 431 C. proc. pen., raportat la art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și art. 427 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de petenții A. nr. 468 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel Iași.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., fiecare petent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia penală nr. 468 din 25 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel Iași a decis următoarele:

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat fiecăruia dintre inculpații A., B. și C., pentru fiecare infracțiune în parte, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla pe teritoriul României), în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

A aplicat fiecăruia dintre inculpații A., B. și C. în cadrul pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă și interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul României, prev. de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.

A înlăturat dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat fiecăruia dintre inculpații A., B. și C. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla pe teritoriul României), în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., a dedus din durata pedepsei de executat de către inculpatul A. durata măsurii preventive a arestului la domiciliu de la data de 10 noiembrie 2017 la zi.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. nr. 50 din 3 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2015, verificată și menținută succesiv.

A înlăturat dispoziția de confiscare de la inculpatul A. a următoarelor bunuri: autoturismul marca x de culoare neagră, cu seria șasiului x și numărul de înmatriculare x; un laptop marca x, model x cu carcasă de culoare neagră, având seria x cu acumulator și încărcătorul aferent; un laptop marca x, având seria x, de culoare neagră, cu acumulator și încărcătorul aferent; un permis port armă seria x pentru calibrul 9 mm emis acestui inculpat de autoritățile pakistaneze; o tabletă D., tip Ipad, model x, seria x cu încărcătorul aferent; suma de 2.860 euro; un CD marca x cu seria x, introdus într-un plic din hârtie cu inscripția olografă "x" un CD marca x cu seria x; un hard disk drive marca x cu capacitatea de 500 GB, având seria x, extras dintr-o unitate PC.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra autoturismului marca x de culoare neagră, cu seria șasiului x și numărul de înmatriculare x, aparținând inculpatului A., prin Ordonanța nr. 221D/P/2012 din data de 29 decembrie 2014 a Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Structura Centrală și asupra sumei de 2.860 euro, instituită prin Ordonanța nr. 221D/P/2012 din data de 30 decembrie 2014 a Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Structura Centrală, în vedere acoperirii cheltuielilor judiciare efectuate în procesul penal desfășurat împotriva inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a revocat măsura asigurătorie a sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri: un laptop marca x, model x cu carcasă de culoare neagră, având seria x cu acumulator și încărcătorul aferent; un laptop marca x, având seria x, de culoare neagră, cu acumulator și încărcătorul aferent; un permis port armă seria x pentru calibrul 9 mm emis acestui inculpat de autoritățile pakistaneze; o tabletă D., tip Ipad, model x, seria xHW cu încărcătorul aferent, un CD marca x cu seria x, introdus într-un plic din hârtie cu inscripția olografă "x" un CD marca x cu seria x; un hard disk drive marca x cu capacitatea de 500 GB, având seria x, extras dintr-o unitate PC; GPS marca x, prin Ordonanța nr. 221D/P/2012 din data de 30 decembrie 2014 a Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Structura Centrală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri: un laptop marca x cu carcasă de culoare neagră, având seria x cu acumulator și încărcătorul aferent; un laptop marca x, de culoare neagră, cu acumulator și încărcătorul aferent; un permis port armă seria x pentru calibrul 9 mm emis acestui inculpat de autoritățile pakistaneze; o tabletă D., tip Ipad, model x, seria xHW cu încărcătorul aferent, un CD marca x, introdus într-un plic din hârtie cu inscripția olografă "x" un CD marca x; un hard disk drive marca x cu capacitatea de 500 GB, având seria x, extras dintr-o unitate PC; GPS marca x, prin Ordonanța nr. 221D/P/2012 din data de 30 decembrie 2014 a Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Structura Centrală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate pentru soluționarea apelului parchetului și al inculpatului A..

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată, în lipsă, față de inculpatul B. prin încheierea din data de 30 ianuarie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București în Dosarul nr. x/2015.

A dispus retragerea mandatului de arestare preventivă nr. 54/UP din data de 30 ianuarie 2015 emis în baza încheierii din data de 30 ianuarie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2015, a mandatului european de arestare nr. 34 emis la data de 16 martie 2015 de Tribunalul București și a celorlalte forme de executare subsecvente.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat din calea de atac.

Împotriva acestei decizii, A. și B. au declarat contestație în anulare, solicitând, în esență, desființarea sentinței penale pronunțate de Tribunalul Iași și a deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel Iași și să se procedeze la rejudecarea fondului, conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Analizând contestația în anulare formulată, Curtea de Apel a constatat că petenții au exercitat calea de atac a contestației în anulare cu respectarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării in extenso a deciziei, iar în ceea ce privește motivele de contestație invocate, a reținut că demersul judiciar a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, și anume, lipsa unei condiții prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și existența autorității de lucru judecat (art. 16 lit. i) C. proc. pen.).

Cu privire la incidența primului caz de contestație în anulare invocat, Curtea a reținut că existența sau nu a unui ordin european de anchetă (aceasta fiind sintagma uzitată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea în materie penală și nu cea de ordin european de cercetare), ce este emis în vederea administrării de probe sau pentru transmiterea de probe ce se află deja în posesia autorității competente din statul de executare reprezintă în mod exclusiv o chestiune și, în același timp, o modalitate de cooperare între autorități judiciare din diferite state membre în vederea combaterii criminalității transfrontaliere și nu poate avea sub nicio formă semnificația unei condiții prevăzute de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel cum susțin contestatorii.

Referitor la cel de-al doilea caz de contestație în anulare, Curtea a constatat, în esență, că o ordonanță de clasare, emisă de procuror, ce nu a fost supusă controlului din partea unei instanțe cu privire la legalitate și temeinicie, nefiind sesizat în acest sens judecătorul de cameră preliminară și care poate fi oricând infirmată în cadrul procedurii prevăzute de art. 335 C. proc. pen., nu poate reprezenta o "hotărâre definitivă", nici măcar conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru ca existența acesteia, indiferent de conținutul soluției, să reprezinte un impediment în cercetarea acelorași fapte și un temei suficient pentru aplicarea principiului ne bis in idem.

Împotriva acestei decizii, contestatorii A. și B. au declarat apel, solicitând, în esență, admiterea contestației în anulare, desființarea sentinței penale pronunțate de Tribunalul Iași și a deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel Iași și rejudecarea fondului cauzei.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Potrivit doctrinei, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. În același sens este și jurisprudența instanței supreme (I. C. civ..J., secția penală, decizia penală nr. 273/A/2014, decizia penală nr. 41/A/2017, decizia penală nr. 1/A/2019, decizia penală nr. 10/A/2020, decizia penală nr. 25/A/2020).

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului, s-a reținut că în concepția C. proc. pen. atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Or, în cauză, contestatorii au declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 837 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 25 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, ca instanță de apel.

Având în vedere și dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora "sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel" rezultă că în cauză apelanții au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei deciziei penale definitive, pentru care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorii A. nr. 837 din data de 5 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanții contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorii A. nr. 837 din data de 5 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelanții contestatori la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2020.

GGC - LM