ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig la data de 5 iulie 2018, sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat ca, prin sentința ce va fi pronunțată în cauză, să se dispună: obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 30.017,90 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor oferite cu ocazia organizării unei nunți în data de 11 iulie 2015 la Palatul Bruckenthal din orașul Avrig; obligarea pârâților în solidar la plata dobânzii legale pentru suma de 30.017,90 RON, calculată de la data punerii în întârziere (10 septembrie 2015) și până la achitarea integrală a debitului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 119 din data de 5 martie 2019, Judecătoria Avrig a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta B., și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, în esență, a constatat că ne aflăm în prezența stipulației pentru altul, pârâtul obligându-se să achite reclamantei prețul nunții pârâtei pe care trebuia să o organizeze reclamanta.

Ca atare, a apreciat că față de pârât, cererea reclamantei este întemeiată pe răspunderea contractuală, iar față de pârâtă acțiunea este întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, neputându-se reține răspunderea civilă delictuală ca temei al prezentei acțiuni.

A avut în vedere că reclamanta este un profesionist, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (2) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, iar pârâtul are calitate de consumator în raporturile juridice stabilite cu reclamanta.

Ca atare, a făcut aplicarea prevederilor art. 121 C. proc. civ. și a constatat că Judecătoria Cornetu este competentă să soluționeze cauza, ca instanță de la domiciliul consumatorului care, în speță, este în localitatea Popești-Leordeni.

Totodată, a arătat și că, chiar dacă nu ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., având în vedere că acțiunea reclamantei nu se putea întemeia în nici un caz pe răspunderea civilă delictuală, în cazul în care s-ar fi reținut ca temei juridic al acțiunii îmbogățirea fără justă cauză, prezenta pricină nu putea fi soluționată de Judecătoria Avrig deoarece, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din această perspectivă, a constatat că, din actele dosarului, rezultă că pârâtul are domiciliu în localitatea Popești-Leordeni, iar pârâta are domiciliul în localitatea Târgu Mureș.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 3819 din data de 2 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Târgu Mureș.

Astfel, făcând aplicarea dispozițiilor 121 C. proc. civ., a reținut că, în speță, calitatea de consumator o are pârâta B., ca beneficiară a serviciilor stabilite prin contractul nr. x din data de 19 mai 2014 și prin actul adițional la acesta.

Totodată, a arătat că, în situația în care nu s-ar face aplicarea art. 121 C. proc. civ., ar fi incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta, beneficiara serviciilor, are domiciliul în Târgu Mureș.

2.3. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 3659 din data de 12 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială de ordine publică, iar calitatea de consumator aparține pârâtului C. care are domiciliul în localitatea Popești-Leordeni.

Totodată, a constatat că pârâta nu are calitatea de consumator în raport cu reclamanta întrucât nu are un contract cu aceasta, aspect stabilit deja prin sentința civilă nr. 4466 din data de 19 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Avrig, Judecătoria Cornetu și Judecătoria Târgu Mureș și-au declinat succesiv competența de soluționare a cauzei, ultima instanță pe rolul căreia s-a aflat pricina dezînvestindu-se în favoarea Judecătorie Cornetu, care anterior se apreciase a fi necompetentă să soluționeze litigiul.

În speță, cele trei instanțe aflate în conflict au făcut în principal aplicarea acelorași dispoziții legale, respect a prevederilor art. 121 C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale acestora cu privire la partea care are calitatea de consumator în raport cu reclamanta.

Astfel, Judecătoria Avrig și Judecătoria Târgu Mureș au apreciat că pârâtul C. are această calitate, în timp ce, Judecătoria Cornetu a constatat că pârâta B. are, în raportul juridic dedus judecății, calitatea de consumator.

Prin demersul judiciar care a inițiat prezentul litigiu, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 30.017,90 RON reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor oferite cu ocazia organizării unei nunți în data de 11 iulie 2015 la Palatul Bruckenthal din orașul Avrig, precum și la plata dobânzii legale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost încheiat contractul x din data de 19 mai 2014, s-a achitat avansul de 1.000 euro, a fost ales meniul, iar, prin actul adițional nr. x, au fost detaliate toate serviciile comandate, în data de 11 iulie 2015 având loc evenimentul.

A mai susținut că pârâtul C. i-a solicitat să factureze serviciile pe numele unei firme D. S.R.L., a fost emisă factura nr. x din data de 12 iulie 2015, pârâtul le-a înmânat un bilet la ordin prin care a fost decontată doar suma de 17.203,10 RON, din lipsă de disponibil, rămânând un rest de 30.017,90 RON.

Răspunderea civilă contractuală ca temei de drept al acțiunii, precum și calitatea de profesionist a reclamantei au fost reținute de către toate instanțele aflate în conflict, care au făcut aplicarea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale:

"Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului", astfel că pentru a se stabili instanța competentă să soluționeze pricina se impune a se statua asupra părții care are calitatea de consumator în raport cu reclamanta.

În ceea ce o privește pe pârâta B., se constată că, prin sentința civilă nr. 4466 din data de 19 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2016, s-a statuat definitiv că nu sunt întrunite condițiile pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală a acesteia, având în vedere că actul adițional la contractul de prestări servicii nr. x din data de 19 mai 2014 nu a fost semnat de către pârâtă.

Totodată, din faptul că între reclamantă și pârât nu a fost încheiat un contract în sensul de instrumentum nu înseamnă că între aceștia nu s-a încheiat un contract, dat fiind faptul că pârâtul C. și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, aspect ce rezultă din corespondența purtată prin intermediul poștei electronice între aceste părți, iar factura fiscală a fost emisă, la cererea pârâtului, pe numele unei societăți care a făcut o plată parțială.

Prin urmare, în cauză, calitatea de consumator în relația cu reclamanta aparține pârâtului E., cu domiciliul în localitatea Popești-Leordeni, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.

Ca atare, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu, ca instanță de la domiciliul consumatorului, pârâtul E..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.