ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2110/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. - Birou Mediator a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, obligarea acesteia ca, în exercitarea atribuțiilor sale, să constate că membrii Consiliului de mediere fac parte din categoria persoanelor care au obligația depunerii declarațiilor de avere și de interese conform Legii 176/2010.

Prin Sentința nr. 295 din 21 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. - Birou Mediator în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 295 din 21 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A. - Birou Mediator, solicitând casarea acesteia și, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susținut, în esență, că art. 31 și art. 36 teza a II-a din Legea nr. 176/2010 creează cadrul legal potrivit căruia membrii Consiliului de mediere pot fi incluși în categoria celor care au obligația depunerii declarațiilor de avere și de interese, interpretarea instanței de fond având efectul de a restrânge nejustificat sfera de aplicare a legii.

Instanța de fond a fost chemată ca, în lipsa unor prevederi exprese, corelată cu lipsa disponibilității intimatei de a aplica aceste prevederi, că facă o interpretare oficială și cauzală a normei de drept. Aceasta a omis însă să analizez susținerile recurentului privind faptul că membrii Consiliului de mediere pot fi incluși în categoria persoanelor care au obligația depunerii declarațiilor de avere și interese expres prevăzute de că art. 31 și art. 36 teza a II-a din Legea nr. 176/2010, nefăcând nici o referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Hotărârea nr. 1/12.12.2013 a Secțiilor Unite și Decizia nr. 26/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocate în cuprinsul cererii introductive.

Este necesar și oportun ca activitatea membrilor acestui organism să fie supusă unei cenzuri și unui control din partea unei instituții independente.

Legal citată, intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

A susținut, în esență, că în mod corect a concluzionat instanța de fond că stabilirea unei categorii de persoane care să depună declarațiile de avere și interese se face printr-un act normativ, care nu poate adoptat de către Agenția Națională de Integritate

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-reclamant și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte Agenția Națională de Integritate să constate că membrii Consiliului de mediere fac parte din categoria persoanelor care au obligația depunerii declarațiilor de avere și de interese conform Legii 176/2010.

A criticat, pe calea recursului, soluția primei instanțe de respingere a cererii sale, susținând că aceasta ar fi trebuit să interpreteze dispozițiile Legii nr. 176/2010 în sensul că membrii Consiliului de mediere sunt incluși în categoria celor care au obligația depunerii declarațiilor de avere și de interese.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că membrii Consiliului de mediere nu sunt incluși în categoria persoanelor expres și limitativ prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010, iar obligația acestora de a depune declarația de interese nu este instituită nici de vreo altă lege specială, recurentul solicitând, practic, ca atât intimata, cât și instanța de judecată, să adauge la lege, ceea excede competenței și rolului acestora.

Chiar dacă s-ar aprecia că membrii consiliului de mediere ar trebui să depună declarații de avere și interese, această obligație poate fi instituită doar de Parlamentul României prin modificarea dispozițiilor Legii nr. 176/2010, în conformitate cu art. 73 alin. (3) și 76 alin. (1) din Constituția României, iar nu de către Agenția Națională de Integritate, care, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, cu modificările și completările ulterioare, este doar o autoritate administrativă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - Birou Mediator împotriva Sentinței civile nr. 295 din 21 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2018.

Procesat de GGC - GV