ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1345/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2017, pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtele B. București și B. Sucursala Târgu Jiu, obligarea pârâtelor la plata sumei de 132.919 RON, sumă ce reprezintă despăgubirea restituită către S.C. C. S.A., în urma producerii evenimentului asigurat din de 20 mai 2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5086/2019 din 8 iulie 2019, Judecătoria Târgu-Jiu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei civile formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7.1 din contractul de garantare, părțile vor supune litigiul spre soluționare instanțelor judecătorești competente la sediul social al Fondului, care se află în raza de competență a Judecătoriei Sector 1 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 552 din 3 februarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamantul A. și pe pârâții Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, B., B. -Sucursala Târgu Jiu, S.C. C. S.A., S.C. C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 130 alin. (2) și (3) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În cauză, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, s-a realizat verificarea competenței, astfel cum rezultă din încheierea din data de 09 octombrie 2018, iar niciuna dintre părțile inițiale chemate în judecată nu a invocat excepția necompetenței teritoriale; prin urmare, instanța inițial învestită a rămas competentă să soluționeze cauza.

Conchizând, instanța a reținut că admiterea unor excepții, precum cea a lipsei calității procesuale pasive a unor pârâți (primii chemați în judecată și următorii introduși în cauză) și introducerea unui nou pârât nu poate determina modificarea competenței instanței.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor B. București și B.- Sucursala Târgu Jiu la plata sumei de 132.919 RON, reprezentând despăgubirea pe care a restituit-o către S.C. C. S.A., în urma producerii evenimentului asigurat din data de 20 mai 2011.

Prin încheierea din 9 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece cauza și a dispus introducerea în cauză a S.C. C. S.A., S.C. C. S.A. - Sucursala Târgu-Jiu și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin încheierea din data de 12 martie 2019, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B., invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru considerentul că beneficiarul asigurării este Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C C. S.A.; a dispus conceptarea și citarea în cauză a Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, în calitate de pârât, cu copie de pe cererea de chemare în judecată.

La data de 03 aprilie 2019, pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, solicitând să se constate că cererea este de competența Judecătoriei Sector 1 București, și să se dispună, pe cale de excepție, declinarea competenței de soluționare a prezentului dosar către instanța competentă.

Prin încheierea de ședință din data de 07 iunie 2019, instanța a amânat cauza, pentru ca apărătorul reclamantului să depună la dosar, în copie conformă cu originalul, contractul de garantare sau extras din acesta, și a prorogat discutarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată de pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, prin întâmpinare.

Având în vedere cele anterior relatate, Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este incidentă norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", precum și cea cuprinsă în dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În raport de prevederile art. 129 alin. (1) și alin. (2) pct. (3) C. proc. civ., rezultă că, numai în cazurile prevăzute la art. 117 - 121 C. proc. civ., competența teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri, competența teritorială fiind de ordine privată.

Cum, în speță, este dedusă judecății o acțiune în răspundere civilă delictuală, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispozițiilor art. 107 și 112 C. proc. civ., norma de competență teritorială aplicabilă litigiului de față este de ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competență teritorială de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată, pe calea excepției de necompetență, numai de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu nu a fost invocată de către pârâții chemați inițial în judecată, ci a fost invocată, prin întâmpinare, de pârâtul introdus ulterior în cauză, respectiv de Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, și a fost soluționată după mai multe termene de judecată acordate în cauză.

În plus, conform mențiunilor cuprinse în încheierea din 9 octombrie 2018, la primul termen de judecată stabilit în cauză, Judecătoria Târgu-Jiu, secția civilă și-a verificat, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., și a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, prin urmare, competența a fost definitiv stabilită în favoarea acestei instanțe.

În aceste condiții, cum pârâții chemați inițial în judecată nu au invocat, prin întâmpinările depuse, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, iar modificarea cadrului procesual nu determină modificarea competenței instanței, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.