ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3337/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3337/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 190/2011 din 12
ianuarie 2011, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, a declinat competența de
soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC A.S. SRL, în
contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, în
favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție
seria SM nr. 0015977, întocmit la data de 24 martie 2010, s-a aplicat petentei
sancțiunea amenzii contravenționale pentru comiterea unei contravenții comise
la punctul de lucru al petentei, tronsonul de autostradă Arad - Timișoara, la
km 18 + 500 (lângă localitatea Sagu), iar în urma relațiilor solicitate de la
intimat s-a comunicat instanței că această contravenție a fost comisă și
constatată în localitatea Sagu, jud. Arad.
Instanța, verificând
din oficiu competența teritorială, în raport cu învestirea prin plângere, a
constatat că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea
însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției se depune la
instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și, prin
urmare, plângerea trebuia trimisă Judecătoriei Arad, în raza acesteia
aflându-se localitatea Sagu.
Prin Sentința civilă
nr. 3.290 din 30 martie 2011 Judecătoria Arad, secția civilă, a admis în parte
plângerea contravențională formulată de petenta SC A.S. SRL, în contradictoriu
cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, împotriva procesului-verbal
de contravenție seria SM nr. 0015977 din 06 aprilie 2010 și, în consecință, a
înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei prin
procesul-verbal mai sus menționat cu sancțiunea avertismentului.
Pentru pronunța
această soluție, Judecătoria Arad, secția civilă, a reținut că examinând
legalitatea și temeinicia actului sancționator, conform art. 34 din O.G. nr.
2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.
16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar
putea fi invocate din oficiu, iar starea de fapt constatată direct de
inspectorul de muncă nu a fost contestată de petentă, aceasta fiind de altfel
confirmată și de probele administrate în cauză.
Instanța a apreciat
că, atâta vreme cât salariatul a fost depistat la muncă la 24 martie 2010,
conform declarației acestuia și în condițiile în care angajarea s-a făcut cu
data de 25 martie 2010, în raport de prevederile art. 16 alin. (1) C. muncii,
fapta petentei constituie contravenția prevăzută de art. 276 lit. e) din
același cod, fiind sancționată cu amendă de la 3.000 RON la 4.000 RON,
societatea având obligația de a încheia contractul cu salariatul anterior
începerii raporturilor de muncă.
Procedând la o nouă
individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile prevăzute de
art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere împrejurările în care
a fost săvârșită fapta, urmarea produsă, atitudinea sinceră a petentei care a
recunoscut săvârșirea contravenției și care se află la prima abatere de acest
gen, fiind vorba despre un caz izolat, ceilalți opt angajați ai societății
avânt forme legale de angajare, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad
de pericol social redus, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a
se realiza scopul sancționator, astfel că a admis în parte plângerea și a
înlocuit amenda contravențională cu sancțiunea avertismentului, punând totodată
în vedere petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare,
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul
respingerii plângerii și menținerii procesului-verbal contestat.
Prin Decizia civilă
nr. 897/R din 29 septembrie 2011, Tribunalul Arad, secția de contencios
administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul
declarat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva
Sentinței civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în
dosarul nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare
la Judecătoria Satu Mare.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut că locul săvârșirii pretinsei fapte de natură
contravențională este localitatea unde s-a și constatat, respectiv sediul
petentei, din moment ce obligația de încheiere a contractului individual de
muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei
obligații constituie, potrivit dispozițiilor art. 276 alin. (1) lit. e) C.
muncii, contravenție. S-a mai reținut că neîndeplinirea acestei obligații nu
putea fi săvârșită decât la sediul angajatorului, astfel după cum arată în mod
expres art. 16 C. muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește ca element material
al contravenției la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea,
conduita activă la care legea obligă.
Concluzionând,
tribunalul a reținut că fapta de natură contravențională, constând în
neîndeplinirea obligației de încheiere a contractului individual de muncă în
formă scrisă, se săvârșește la sediul petentei și nu la punctul de lucru unde
sunt depistate persoanele în cauză, punctul de lucru neputând fi asimilat
sediului, soluție consacrată în jurisprudență prin Decizia nr. 1.078 din 14
martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul a avut în
vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea formulată împotriva
procesului-verbal de contravenție se judecă de judecătoria în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar, potrivit dispozițiilor H.G.
nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor
de pe lângă judecătorii, localitatea Satu Mare din județul Satu Mare este
situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Satu Mare.
S-a mai reținut că în
prezenta pricină competența teritorială este exclusivă, iar competența de
judecată a plângerii contravenționale aparține Judecătoriei Satu Mare, în a
cărei circumscripție teritorială este situat locul constatării pretinsei fapte
de natură contravențională.
Pentru aceste
considerente, constatându-se incident motivul de recurs de ordine publică
prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în baza art. 312 alin.
(3) și alin. (6) C. proc. civ., art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind
regimul juridic al contravențiilor, tribunalul a admis recursul formulat de
intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva Sentinței
civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul
nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare
la Judecătoria Satu Mare.
Învestită cu
soluționarea cauzei în fond după casare, Judecătoria Satu Mare, secția civilă,
prin Sentința civilă nr. 2.629/2012 din 4 aprilie 2012, a reținut că, în raport
cu învestirea prin plângere, verificând din oficiu competența, potrivit art. 20
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în cauză s-a ivit un conflict negativ de
competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru soluționarea conflictului.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului, constată că în cauză nu există
conflict negativ de competență, motiv pentru care va trimite cauza spre
continuarea judecății la Judecătoria Satu Mare, secția civilă.
Pentru a ajunge la
această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Potrivit art. 20 pct.
2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, există
conflict de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat
necompetente să judece aceeași pricină.
Or, în cauza de față
această condiție nu este îndeplinită pentru că nu există două instanțe care să
se fi declarat necompetente de a judeca pricina, respectiv nu există două
instanțe care să-și fi declinat competența una către cealaltă.
Astfel, Judecătoria
Arad, secția civilă, ca instanță de fond, a apreciat că este competentă să
soluționeze cauza, admițând în parte plângerea contravențională formulată de
petentă și dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate
acesteia prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului.
Instanța de recurs,
în speță Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii
de muncă și asigurări sociale, a stabilit, prin Decizia civilă nr. 897/R din 29
septembrie 2011, că hotărârea instanței de fond (Judecătoria Arad, secția
civilă) a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de ordine
publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312
alin. (3) și alin. (6) C. proc. civ. și art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, a admis recursul, a casat hotărârea
și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Conform dispozițiilor
art. 312 alin. (6) C. proc. civ.: "În caz de casare a hotărârii atacate,
pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre
judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate
jurisdicțională competent, potrivit legii ...".
Potrivit art. 315 C.
proc. civ.: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra
problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor
probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Când hotărârea a fost
casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la
actul anulat.
După casare, instanța
de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea
instanței a cărei hotărâre a fost casată."
În conformitate cu
prevederile art. 315 C. proc. civ., hotărârea Tribunalului Arad privind
stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Satu Mare este obligatorie pentru această instanță, care este
ținută de soluția instanței de casare.
Astfel fiind, Înalta
Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 20
pct. 2 C. proc. civ. pentru a se putea constata existența conflictului negativ
de competență.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 2, art.
312 alin. (6) și art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există
conflict negativ de competență care să fie soluționat prin regulator, astfel că
va trimite cauza Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, pentru continuarea
judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza privind
pe reclamanta SC A.S. SRL și pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu
Mare, Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 28 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM