ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3007/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 2449, pronunțată la data de 29 octombrie 2004, în dosarul

nr. 2132/2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei G.J., formulată împotriva Comisiei

Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel București a reținut că reclamanta a contestat

certificatul nr. 804 din 6 aprilie 2004, emis de Comisia de Expertiză Medicală

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a sectorului 4 București și decizia nr.

3149 din 15 iunie 2004, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a cerut încadrarea sa în gradul de

handicap accentuat.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut, în esență, că în raport cu diagnosticul stabilit,

anoftalmie la ochiul stâng, trebuia încadrată în gradul de handicap accentuat,

iar nu în gradul de handicap mediu.

Pentru a respinge acțiunea,

instanța de fond a motivat că actele administrative atacate sunt legale,

încadrarea reclamantei în gradul de handicap mediu fiind făcută cu respectarea

criteriilor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002,

ochiul drept fiind aproape normal, cu o mică corecție.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamanta, susținând că instanța de fond a interpretat în mod

greșit criteriile aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002,

care în cap. I pct. 4 stabilește că anoftalmia este o afecțiune asimilată în

gradul de handicap accentuat.

A mai susținut că

Dicționarul explicativ al limbii române definește anoftalmia, ca fiind lipsa

congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi și că doar în cazul

nevăzătorilor, care sunt încadrați de anexa 2 pct. II lit. a) din Criteriile

aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 725/2002, se cere

anoftalmie bilaterală.

Recursul este nefondat.

Astfel, diagnosticul necontestat

al recurentei-reclamante este hipermetropie mică la ochiul drept și anoftalmie

operatorie protezată la ochiul stâng.

Din actele medicale aflate

la dosar rezultă că, la ochiul drept, recurenta-reclamantă are o vedere normală

(VOD=1) cu o minimă corecție, aceasta neavând o deficiență vizuală accentuată,

prin cecitate relativă sau absolută și cu dificultăți majore de orientare în

spațiu, așa cum cer dispozițiile Cap. I, pct. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002.

Astfel fiind, în mod

judicios a reținut instanța de fond, că actele administrative atacate sunt

legale, încadrarea reclamantei în gradul de handicap mediu fiind în concordanță

cu diagnosticul stabilit, potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul

Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002.

În ceea ce privește

invocarea de către recurentă, a dispozițiilor Ordinului Ministerului Sănătății

și Familiei nr. 725/2002, aceasta este greșită, nefiind incidente în cauză,

privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru

copii, or recurenta este adultă.

În concluzie, recursul va fi

respins, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.J. împotriva sentinței civile nr. 2449 din 29 octombrie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2005.