ÎCCJ, Decizia nr. 154/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele.

Prin Hotărârea nr. 23J din 10 octombrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis excepția nulității absolute și a constatat nulitatea absolută a acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Judecătoriei Baia Mare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivare, s-a reținut că data întocmirii actului de procedură reprezintă o condiție de formă, extrinsecă care atrage nulitatea absolută a actului în condițiile nerespectării dispoziției legale care o reglementează.

În speță, rezoluția de începere a cercetării disciplinare a fost întocmită în data de 6 aprilie 2018, zi declarată sărbătoare legală în care nu se lucrează și implicit, în care autoritățile publice nu pot întocmi acte.

Prin urmare, rezoluția de începere a cercetării disciplinare este lovită de nulitate absolută, în condițiile art. 174 cu referire la art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

Împotriva Hotărârii nr. 23J din 10 octombrie 2018 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, a declarat recurs Inspecția Judiciară, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției nulității absolute, casarea și trimiterea spre rejudecare a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

În susținerea recursului, s-au invocat critici care s-ar circumscrie, în opinia recurentei, motivului de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În ce privește data redactării rezoluției de începere a cercetării disciplinare, acest element nu reprezintă o condiție de validitate a actului, neavând caracterul unui termen procesual, ci are un simplu caracter administrativ, astfel încât o eventuală eroare materială cu privire la data întocmirii rezoluției într-o zi nelucrătoare nu poate atrage sancțiunea nulității actului, doar, cel mult, incidența procedurii de rectificare a erorilor materiale săvârșite în cadrul actelor administrative.

În acest sens, s-a învederat că, la nivelul Inspecției Judiciare, există o practică în sensul rectificării erorilor materiale strecurate în actele întocmite de inspectorii judiciari, prin întocmirea în asemenea situații a unor referate de rectificare a erorilor materiale, în prezent, această practică fiind transpusă în noul Regulament privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție (art. 19), aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/2018.

Netemeinicia hotărârii instanței de control disciplinar decurge din greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., acestea nefiind aplicabile în cauză; având în vedere caracterul intrinsec al datei întocmirii rezoluției de începere a cercetării disciplinare devin incidente, cel mult, dispozițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., ale cărei condiții, însă nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Chiar și în ipoteza în care ar fi vorba de un caz de nulitate necondiționată supusă dispozițiilor art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., instanța de control disciplinar nu a aplicat remediile procesuale prevăzute de art. 177 C. proc. civ., deși aceste dispoziții sunt incidente, indiferent de caracterul condiționat ori necondiționat al nulității actului de procedură.

Nulitatea actului operează doar ca ultim remediu, judecătorul fiind obligat să aplice remediile necesare îndreptării neregularităților pentru salvarea operațiunilor procedurale cu relevanță juridică; aprecierea instanței de control disciplinar în sensul că, fiind în prezența unei nulități necondiționate, sancțiunea nulității se aplică automat este profund nelegală.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția din 6 aprilie 2018, ca urmare a verificărilor efectuate, s-a dispus începerea cercetării disciplinare împotriva domnilor judecători A. și B. din cadrul Judecătoriei Baia Mare, existând indicii pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor.

Ulterior, prin Rezoluția nr. 1074/IJ/539/DIJ/2018 din 15 iunie 2018 s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare față de domnul judecător A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare anterior menționate și, prin același act, s-a respins sesizarea cu privire la domnul judecător B., reținându-se că nu este întrunită latura subiectivă a aceleiași abateri disciplinare.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 și publicată în M. Of. nr. 802/2012, rezoluția de începere a cercetării disciplinare cuprinde următoarele mențiuni: data și modalitatea sesizării, aspectele sesizate, conținutul verificărilor prealabile efectuate, data finalizării lucrărilor prealabile, situația de fapt reținută, fundamentarea soluției de începere a cercetării disciplinare raportat la aspectele sesizare, rezultatul verificărilor și dispozițiile legale aplicabile.

Așadar, rezoluția prin care se dispune începerea cercetării disciplinare este un act administrativ, ce are o dublă natură, aceasta fiind, pe de o parte, actul prin care se finalizează procedura disciplinară administrativă și, pe de altă parte, actul de sesizare a jurisdicției disciplinare.

Prin urmare, fiind un act administrativ esențial în derularea procedurii privind cercetarea disciplinară a magistraților trebuie avute în vedere condițiile de valabilitate ale acestuia, elementul central reprezentându-l legalitatea în raport cu cerințele instituite de Legea nr. 317/2004 și de Regulamentul anterior menționat.

În aceste condiții, rezoluția de începere a cercetării disciplinare poate fi cenzurată sub aspectul nulității, validitatea acțiunii disciplinare înseși depinzând de validitatea acestui act procesual.

Conform art. 139 alin. (1) din C. muncii, Vinerea mare, ultima zi înaintea Paștelui este zi liberă de sărbătoare legală în care nu se lucrează; este de menționat că Legea nr. 64/2018 care a modificat codul muncii în acest sens a fost publicată în M. Of. nr. 226 din 13 martie 2018 și a intrat în vigoare la 16 martie 2018.

În anul 2018, pentru unitatea creștin-ortodoxă, serbarea Paștelui a fost stabilită la 8 aprilie, Vinerea Mare - 6 aprilie 2018 - fiind, astfel, zi nelucrătoare.

În funcție de aspectul la care se referă condițiile unui act, rezultă două categorii și anume: condiții de fond (numite și condiții intrinseci) și condiții de formă (numite și condiții extrinseci). Condițiile de fond sunt cele care privesc conținutul actului juridic civil, iar condițiile de formă sunt cele care se referă la exteriorizarea voinței.

Alături de forma scrisă a actului administrativ, formă ce este condiție "ad validitatem", se leagă și alte condiții de "forma exterioară", printre acestea numărându-se și data emiterii acestuia, iar încălcarea prevederilor legale referitoare la alte cerințe legale extrinseci actului atrage nulitatea necondiționată a acestuia în condițiile art. 176 din C. proc. civ.

Practic, un act administrativ întocmit într-o zi nelucrătoare declarată legal echivalează cu un act inexistent, astfel încât sancțiunea nu poate fi alta decât nulitatea absolută.

Așadar, întocmirea rezoluției de începere a cercetării disciplinare într-o zi nelucrătoare răstoarnă prezumția de legalitate a acestui act administrativ și constatându-se existența unei încălcări a unei dispoziții legale cu privire la o condiție extrinsecă a unui act, sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută a rezoluției anterior menționate.

Instituția erorii materiale, astfel cum este aceasta prevăzută de art. 442 din C. proc. civ., nu poate fi aplicată în cauza dedusă judecății, deoarece textul menționat are în vedere erorile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților ori erori calcul și alte asemenea și nu eroarea recurentei de a întocmi un act într-o zi legală nelucrătoare; această instituție ar fi putut fi folosită cu succes dacă recurenta ar fi făcut dovada că data actului este într-o altă zi și, din eroare, a trecut data de 6 aprilie 2018, însă, acest lucru nu s-a întâmplat în speța dedusă judecății.

În ceea ce privește inexistența unei vătămări prin întocmirea actului într-o zi legală nelucrătoare, această susținere va fi, de asemenea, înlăturată, având în vedere că rezoluția de începere a cercetării disciplinare reprezintă actul de sesizare a instanței de disciplină, iar efectele asupra carierei judecătorului în cauză nu pot fi altfel înlăturate decât prin constatarea nulității absolute a acesteia, fiind încălcată o normă imperativă care vizează un interes general, acela al desfășurării activității unei entități publice.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., cu majoritate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât fundamentul juridic al prezentei cauze nu permite identificarea sau stabilirea unei culpe procesuale în condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 23J din 10 octombrie 2018 pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN