ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2021

JUDGMENT

20.05.2021

CHAMBER

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Cite this case

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 26 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia să-i plătească sumele de 1661,8 RON - debit principal, 780,66 RON - contravaloarea taxei de activare/utilizare rețea C., 381,6 RON - contravaloarea decodorului SD și Smartcard și penalități de întârziere de 0,2 % calculate asupra sumei facturate.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgoviște:

Prin sentința civilă nr. 3170 din 2 noiembrie 2020, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., ce reglementează o competență teritorială exclusivă, text de lege potrivit căruia "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului".

Cu privire la domiciliul pârâtei instanța a constatat că acesta este din 3 decembrie 2010 în municipiul București, astfel cum rezultă din extrasul DEPABD existent la dosar, deși la data sesizării instanței aceasta avea reședința în Târgoviște.

Reținând că prin raportare la domiciliul pârâtei înscris în cartea de identitate se stabilește competența în cauză, instanța a concluzionat că revine Judecătoriei Sectorului 4 București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București a pronunțat sentința civilă nr. 377 din 14 ianuarie 2021 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut, în esență, că domiciliul pârâtei la data introducerii acțiunii se afla în municipiul Târgoviște, astfel încât, în temeiul art. 1027 raportat la art. 121 C. proc. civ., competența teritorială în soluționarea prezentei cereri de valoare redusă aparține Judecătoriei Târgoviște.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de valoare redusă.

Procedura specială de soluționare a unor atare cereri este reglementată în C. proc. civ. Titlul X - art. 1026 - 1033.

Potrivit dispozițiilor art. 1027 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1025-1032 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că reclamanta a optat pentru procedura specială prevăzută pentru cererile de valoare redusă.

Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei.

Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede: competența teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabilește potrivit dreptului comun.

Așadar, alin. (1) al art. 1028 C. proc. civ. stabilește o competență materială de soluționare a cererilor în favoarea judecătoriilor, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că instanța competentă teritorial urmează a fi determinată în funcție de criteriile de drept comun.

Regula generală de competență teritorială prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. dispune că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul de față are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a acestor cererii, astfel cum s-a arătat, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispozițiile de drept comun.

Competența teritorială de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ. este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecății, se constată că pârâta B., deși a fost citată atât la reședința din Târgoviște, județul Dâmbovița (de unde procesul-verbal de înmânare a comunicării din 13 martie 2020 s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat"), cât și la domiciliul înscris în cartea de identitate din București, sector 4 (unde figura ca având reședința la momentul întocmirii actelor procedurale și unde procedura a fost îndeplinită prin depunerea actelor la cutia poștală), aceasta nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște.

Așa fiind, cum legiuitorul a recunoscut, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., exclusiv pârâtului dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale a instanței, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgoviște nu putea, din oficiu, să invoce excepția necompetenței sale teritoriale, această instanță rămânând competentă să soluționeze pricina.

Totodată, se impune a fi avut în vedere și faptul că potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Așadar, în privința noțiunii de "domiciliu", din punct de vedere procesual, se reține că dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din prevederile art. 153 și următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să fie înștiințate de existența procesului, în respectarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Din actele și lucrările dosarului reiese că, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată (26 februarie 2020), pârâta B. locuia efectiv la adresa din Târgoviște, județul Dâmbovița, astfel cum rezultă din fișa de evidență a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date existentă la dosarul Judecătoriei Târgoviște.

Având în vedere cele constatate, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Târgoviște.