ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2330/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinerea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

18131/2010, Judecătoria sector 1 a admis acțiunea formulată și precizată de

reclamanta Asociația de Proprietari nr. X1 și a obligat pârâtul O.G. la plata

sumelor de 1789,18 RON, cote de întreținere restante aferente perioadei

septembrie 2008-ianuarie 2009, 31,75 RON, penalități de întârziere și 1395 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că din listele de întreținere confirmate

de raportul de expertiză contabilă, rezultă că pârâtul a acumulat restanțe la

plata cotelor de întreținere în cuantumul menționat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul O.G. criticând-o ca fiind nelegală

și netemeinică.

Prin decizia

civilă nr. 2240 din 22 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul O.G. împotriva sentinței

civile nr. 18131 din 22 septembrie 2010 pronunțate de Judecătoria sector 1

București în Dosarul nr. 6280/299/2009 în contradictoriu cu reclamanta

Asociația de Proprietari nr. X1 sector 1, București. Pentru a hotărî astfel

instanța de recurs a reținut că nemulțumirile recurentului vis-a-vis de modul

în care e administrată și gestionată activitatea Asociației de proprietari, nu

poate justifica refuzul îndeplinirii obligației legale de a-și plăti cota-parte

din cheltuielile de întreținere, obligație reglementată de art. 46-50 din Legea

nr. 230/2007 și care justifică soluția primei instanțe.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâtul O.G. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia

nr. 1176 din 21 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca

inadmisibil recursul.

Pentru a hotărî

astfel Curtea de Apel a reținut că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile

a unei instanțe de recurs, este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs.

împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul O.G. arătând că a solicitat instanțelor să se

recalculeze toate listele de plată, greșit calculate, urmând ca în urma reclaculării

să își achite la zi toate obligațiile.

În susținerea

recursului său pârâtul a reiterat situația de fapt și a făcut istoricul litigiului

arătând că s-au scurs patru ani de când a fost dat în judecată de Asociația de Proprietari

nr. X1 pentru neplata cotelor de întreținere calculate greșit și înscise pe listele

lunare de plată.

A mai arătat recurentul

că în Dosarul nr. 6280/299/2009, sunt documente clare din care rezultă că expertiza

contabilă judiciară ordonată de Judecătoria sectorului 1 prin încheierea din 21

martie 2010, este un act nul și trebuie desființat.

Totodată a susținut

că actele de proprietate ale apartamentelor au devenit inoperante astfel că trebuie

urgent modificate și pe baza lor să se întocmească un nou acord de asociere care

să fie ratificat de justiție.

În concluzie,

solicită instanței să se dea curs cererii sale în sensul recalculării listelor de

plată lunară cu cheltuielile din Asociația de Proprietari nr. X1, deoarece sunt

întocmite greșit.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos

în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția

inadmisibilității recursului invocată de reclamantă.

Astfel, analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare

la excepția invocată, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil,

în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

precum și cele date în apel”.

Prin urmare, potrivit

legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate

în recurs deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.,

hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

Unul dintre principiile

fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac,

și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor

lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot

exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat

este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție,

care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă

numai în condițiile legii.

Astfel, în sistemul

nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de

atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea

prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura

și scopul lor și într-o anumită ordine.

În speța dedusă

judecății, recurentul a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate

de o instanță de recurs, pe care o mai atacase deja, de asemenea cu recurs.

În speță, se constată

că decizia recurată este o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, fiind deci

irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă deci

de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control

judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile

legii, doar căile extraordinare de atac.

Această concluzie

decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera

categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt

incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului

de a folosi o cale de atac.

În consecință,

față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul O.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de pârâtul O.G. împotriva deciziei civile nr. 1176 din 21 iunie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 iunie 2013.