Secțiunea a treia Cerere nr. 303006/13 Josefa LEÓN MADRID împotriva Spaniei introdusă la 24 aprilie 2013 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, domnul Josefa León Madrid, este un resortisant spaniol născut în 1969 și rezident în Palma de Mallorca. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul F. Tapia Castillo, avocat la Palma de Mallorca. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: În perioada 2004-2005, recurenta a avut o relație romantică cu J.S.T.S.S. În timp ce relația era deja încheiată, reclamanta a fost însărcinată și i-a spus fostului partener, care a insistat foarte mult să întrerupă sarcina. 2005 a dat naștere unei fete, CV, care a fost înscrisă în Registrul Civil cu cele două nume de familie ale mamei. În martie 2006 J.S.T.S. a inițiat o procedură de reclamație de paternitate ne matrimonială. Prin hotărârea din 14 februarie În 2007, judecătorul de primă instanță nr. 6 din Palma de Mallorca și-a acceptat pretențiile și l-a recunoscut ca fiind tatăl biologic. În plus, el a decis că copilul va purta, în conformitate cu legea aplicabilă, numele de familie al tatălui urmat de cel al mamei. Recurenta a făcut apel și a cerut ca numele său de familie să fie primul. printr-o hotărâre pronunțată la 18 septembrie 2007. Audiencia Provincial de Palma de Mallorca a respins recursul. După ce a menționat că problema numelor de familie nu a fost ridicată în fața judecătorului de primă instanță, a reintrat totuși în fondul cauzei și a amintit că inversarea ordinii în numele de familie a fost posibilă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 40/1999 din 5 noiembrie, creată pentru a elimina discriminarea între bărbați și femei în această privință. Cu toate acestea, această lege preciza că consimțământul explicit al ambilor părinți era necesar, condiție care nu era îndeplinită în speță. În absența consimțământului, el trebuie să aplice art. 194 din Regulamentul privind registrul civil. Prin o decizie din 6 octombrie În 2009, Tribunalul Suprem a declarat inadmisibil recursul în casarea recurentei. Invocând articolele 14 (interdicția discriminării) și 24 (dreptul la un proces echitabil) din Constituție, recurenta a formulat o acțiune la Tribunalul Constituțional. În ceea ce privește fondul cauzei, procurorul a recunoscut că legislația în vigoare era în mod clar discriminatorie și se baza pe un model patriarhal de familie, care trebuia considerat ca fiind depășit în mod legal. Legiuitorul spaniol însuși considerase că trebuie remediată această situație; ca dovadă, noua lege 20/2011 din 21 iulie privind registrul civil, care prevedea că, în caz de dezacord, ar fi responsabilitatea reprezentantului civil să decidă asupra ordinii numelor de familie, pe baza interesului superior al copilului. S-a prevăzut ca această lege să intre în vigoare la trei ani de la publicarea sa în Jurnalul Oficial. Procurorul public și-a sprijinit argumentele cu privire la jurisprudența stabilită începând cu hotărârea Ünal Tekeli c. Turcia 29865/96 CEDH 2004 X (extracturi)). printr-o hotărâre notificată la 25 octombrie 2012, Tribunalul Constituțional a declarat acțiunea inadmisibilă fără a intra în fondul cauzei, în conformitate cu art. 1 din Legea organică privind Curtea Constituțională; într-adevăr, Tribunalul Constituțional a considerat că reclamanta nu a justificat suficient relevanța constituțională a acțiunii sale. de comun acord ordinul de transmitere a numelor lor de familie, înainte de înscrierea în registru. În caz contrar, previziunile legale în acest sens vor fi aplicabile. (...) Regulament privind Registrul Civil art. 194 Când filiația este determinată de cele două linii (matern și părinte) și cu excepția exercitării posibilității prevăzute la art. 109 din codul civil, primul nume de familie al oricărui spaniol corespunde primului nume de familie al tatălui, urmat de primul părinte, chiar dacă acesta din urmă este străin GrieFS Invouchat la mai multe articole 14 din Convenție, și 1 din Protocolul nr. 12 La Convenție, reclamanta găsește discriminatoriu faptul că, în lipsa consimțământului ambilor părinți, fie al tatălui care este dat întâi copilului. Din punctul său de vedere, problema numelor de familie ar trebui să fie decisă de la caz la caz, ținând cont de circumstanțele care au înconjurat sarcina și nașterea copilului. În acest caz, ea observă că tatăl biologic nici măcar nu a dorit să aibă acest copil, și că de la naștere el nu este niciodată ocupat în mod corespunzător. Prin urmare, nu există nici un motiv întemeiat ca fiica sa să poarte numele de familie al tatălui său biologic primul. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Se poate considera că diferența de tratament dintre reclamantă și tatăl biologic al fiicei sale, în ceea ce privește ordinul de atribuire a numelor de familie minorului, este discriminatorie în lumina cerințelor art. 1 din Protocolul nr.
Requête n
o
30306/13
Josefa LEÓN MADRID
contre l’Espagne
introduite le 24 avril 2013
La requérante, M. Josefa León Madrid, est une ressortissante espagnole née en 1969 et résidant à Palma de Majorque. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Entre 2004 et 2005 la requérante eut une liaison amoureuse avec J.S.T.S. Alors que la relation était déjà terminée, la requérante apprit qu’elle était enceinte et l’annonça à son ancien partenaire, qui insista fortement pour qu’elle interrompe la grossesse. La requérante décida unilatéralement de mener sa grossesse à terme et le 9 novembre
2005 elle donna naissance à une fille, C.V., qui fut inscrite au Registre Civil avec les deux noms de famille de la mère.
La requérante accéda à ce que J.S.T.S. voie l’enfant à plusieurs reprises jusqu’au moment où elle décida de couper tout contact avec lui.
En mars 2006 J.S.T.S. entama une procédure en réclamation de paternité non matrimoniale. Par un jugement du 14
février
2007, le juge de première instance n
o
6 de Palma de Majorque accepta ses prétentions et le reconnut comme le père biologique. Il décida en outre que l’enfant porterait, conformément à la loi applicable, le nom de famille du père suivi de celui de la mère.
La requérante fit appel et demanda à ce que son nom de famille figure en premier. Par un jugement rendu le 18 septembre 2007 l’
Audiencia Provincial
de Palma de Majorque rejeta le recours. Après avoir relevé que la question des noms de famille n’avait pas été soulevée devant le juge de première instance, l’
Audiencia
rentra tout de même dans le fond de l’affaire et rappela que l’inversion de l’ordre dans les noms de famille était possible depuis l’entrée en vigueur de la Loi n
o
40/1999, du 5 novembre, créée afin d’éliminer la discrimination homme-femme à ce sujet. Cependant, cette loi précisait que le consentement explicite des deux parents était nécessaire, condition qui n’était pas remplie en l’espèce. En absence de consentement, il appartenait d’appliquer l’article
194 du Règlement du Registre Civil.
Par une décision du 6
octobre
2009, le Tribunal suprême déclara irrecevable le pourvoi en cassation de la requérante.
Invoquant les articles
14 (interdiction de la discrimination) et 24 (droit à un procès équitable) de la Constitution, la requérante forma un recours d’
amparo
auprès du Tribunal constitutionnel.
Le ministère public se prononça en faveur d’accorder l’
amparo
à la requérante. Il constata d’emblée qu’elle avait suffisamment justifié la pertinence constitutionnelle du recours. S’agissant du fond de l’affaire, le ministère public reconnut que la législation en vigueur était clairement discriminatoire et reposait sur un modèle patriarcal de famille, qui en l’actualité devait être considéré comme obsolète. Le législateur espagnol avait lui-même considéré qu’il fallait remédier à cette situation. Pour preuve, la nouvelle loi 20/2011, du 21 juillet, relative au Registre civil, prévoyait qu’en cas de désaccord, il appartiendrait au responsable du Registre Civil de décider sur l’ordre des noms de famille, sur la base de l’intérêt supérieur de l’enfant. Il était prévu que cette loi entre en vigueur trois ans après sa publication dans le journal officiel. Le ministère public appuya ses arguments sur la jurisprudence établie à partir de l’arrêt
Ünal Tekeli c. Turquie
(n
o
‑
X (extraits)).
Par un arrêt notifié le 25
octobre
2012, le Tribunal constitutionnel déclara le recours irrecevable sans rentrer dans le fond de l’affaire, conformément à l’article
49
§
1 de la Loi organique sur le Tribunal constitutionnel. Il considéra en effet que la requérante n’avait pas suffisamment justifié la pertinence constitutionnelle de son recours.
B.
Le droit interne pertinent
1.
Code civil
Article
109
«
(...)
Le père et la mère pourront décider
de
commun accord l’ordre de transmission de leurs noms de famille, avant l’inscription au Registre. A défaut, les prévisions légales à ce sujet seront applicables.
(...)
».
2.
Règlement sur le Registre Civil
Article
194
«
Lorsque la filiation est déterminée par les deux lignées (maternelle et paternelle) et sauf exercice de la possibilité prévue à l’article
109 du code civil, le premier nom de famille de tout espagnol correspond au premier nom de famille du père, suivi du premier de la mère, même si cette dernière est étrangère
».
Invoquant l’article
14 de la Convention, et 1 du Protocole n
o
12 à la Convention, la requérante trouve discriminatoire qu’en l’absence de consentement des deux parents, ce soit celui du père qui soit donné en premier à l’enfant. De son point de vue, la question des noms de famille devrait être décidée au cas par cas, en prenant compte des circonstances ayant entouré la grossesse et la naissance de l’enfant. En l’espèce, elle note que le père biologique ne souhaitait même pas avoir cet enfant, et que depuis sa naissance il ne s’en est jamais occupé convenablement. Dès lors, aucune raison valable ne justifie que sa fille porte le nom de famille de son père biologique en premier.
Peut-on considérer que la différence de traitement entre la requérante et le père biologique de sa fille, en ce qui concerne l’ordre d’attribution des noms de famille à la mineure, est discriminatoire à la lumière des exigences de l’article 1 du Protocole n
o
12
?